263 matches
-
Tehul" nu era nechibzuit. Nu putea să se înșele în ceea ce privește expresia și tonul superiorului său. Era momentul să depună armele. ― Bine... vom merge... (Fiindcă Dallas nu-l slăbise din priviri, adăugă zâmbind:) domnule. Căpitanul se întoarse către Parker încruntat, dar bățosul se îmblânzise. ― Putem ateriza? îl întrebă Dallas pe Ash. ― Cineva a făcut-o! ― Asta vreau să spun, reluă cu tărie. "Aterizarea" este un termen generos. Implică o secvență de procese duse la bun sfârșit, rezultând într-un contact sigur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Te-am văzut cu cineva aseară. Îmi sare inima din piept de trei metri. Fuck ! Fuck fuck OK... OK... E OK. Nu se uită la mine. Ci la Connor. Cu cine naiba era Connor ? — Era doar o prietenă, spune Connor bățos. — Ești sigur ? spune Nick. Mie mi s-a părut că era mai mult decât o prietenă. — Încetează, Nick, spune Connor, cu același aer Îndurerat. E mult prea devreme să mă gândesc la... altă relație. Nu-i așa, Emma ? — Ăă... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zic Într-un final. — Păi... ăă... foarte bine, mulțumesc. Mama Îi aruncă o privire lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicând vocea. Cum te-mpaci cu golful ? — Și eu... tot bine, spune tata bățos. — Unde jucați ? Întreabă Jack politicos. — Te-a Întrebat cineva ceva ? țip, Întorcându-mă furioasă pe scaun. Urmează câteva clipe de tăcere. — Vai ! spune mama brusc, cu o voce de actriță de mâna a paișpea. Ia uite ce târziu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ce-a fost, a fost. Dar ți-aș fi recunoscător dacă, de acum Încolo, vei accepta să fii cât se poate de sinceră cu mine. — Categoric, spun, Încuviințând foarte serios. Sigur. — Am... Început o altă relație, de curând, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stânjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
crezusem că Gaz era în starea aia din cauza căldurii, dar Joey ne-a zis supărat: Are și omu’ dreptu’ la puțină intimitate. Era limpede că se întâmplase ceva mult mai interesant. întotdeauna când Brigit era prin preajmă, Joey devenea cam bățos. Se comporta de parcă Brigit ar fi fost înnebunită după el, de parcă l-ar fi vânat, de parc-ar fi încercat să-l prindă în capcană ca să-l facă să iasă cu ea. Ce tupeu pe capul lui! Și asta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că Margaret n-a făcut nimic rău în toată viața ei. —Ești sigur? Normal că sunt sigur, a zis tata. —îți aduci aminte? a spus el întorcându-se către mama. N-aș putea spune că-mi amintesc, a răspuns ea bățoasă. —Ba sigur că poți, a exclamat el. — Dacă zici tu, a aprobat mama pe un ton care lăsa să se înțeleagă că-i făcea doar pe plac bietului ei soț care se înșela. Josephine s-a uitat la mama, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la noi, dar nu imposibilă. E investigabilă? Nu, pentru că, oricât de șmecheri sunteți voi oltenii, n-ai să poți coborî în iad niciodată. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești încă în viață. Ei, dacă trebuie, mă duc și acolo! se bățoși Vasilică. Te duci, pe dracu'! Fugi, măi, de aici! Dacă ai terminat țigara, hai să ne apucăm de treabă! Mai îngăduiți puțin, domnule inspector! Ce mai e acum? Eu ... știți, aș vrea totuși să folosim metoda acum. Poftim? Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ținerea de minte. Câteodată nu mai știu ce am făcut acum câteva ceasuri darmite acum două zile. Pot însă să-ți spun că nu m-am mai urcat pe Muntele Rău de ani buni. Bătrânul nu mai era atât de bățos ca mai înainte. Devenise un moșneag peste care vârsta înaintată își lăsase amprenta. Îmbrăcat în hainele acelea din pânză țesută în casă, se făcuse și mai mititel și acum părea mai aplecat peste toiagul în care se sprijinea. Traista care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gimnaziu. Cei doi purtau, ambii, matricolă pe brațul stâng. Așa era regula. Scris galben pe fond bleumarin. Doamna directoare Bruda ieși din curtea Școlii de Fete, pe poarta dinspre Primărie, unde era anexa cu atelierul de croitorie. Și, înaltă, masivă, bățoasă, cu o blană de vulpe în jurul gâtului, trecu la doi pași de Daniel fără să-și coboare măcar privirea către el. Știind prea bine cine este, Horia Victor i-ar fi expediat totuși un bulgăre de zăpadă drept în spate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu boruri ondulate și pleoștite, care îi aruncau o umbră misterioasă peste fața îndulcită de un zâmbet interior. O lăsai să treacă de tine și te uitai în urma ei. Și ce vedeai? O siluetă armonioasă, perfect verticală fără a fi bățoasă, pulpe bine proporționate, grosuțe, dar nu mușchiuloase... Da, fetele Onofrei erau înalte și bine legate, drăguțe și fără doar și poate cuviincioase. Sau în orice caz bine crescute. Fostul magistrat avea de ce să fie mândru. Apoi se întâmpla ca Marilena
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul ei tată, în timp ce micuțele domnișoare de onoare chicoteau necontenit în preajmă. Iată-l și pe prințul Charles, de vârsta mea, în uniformă, stând printre prinții bățoși. Să aibă Fat Paul dreptate? Să i-o fi dat deja Charles la buci? Oricum, i-o va trage diseară - aici nu-ncape îndoială. Răsucindu-se pe scaunul meu, în timp ce bombăneam ceva doar pentru mine, am descoperit că semăn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la mâna mea. Toate legile sunt de partea mea. Toate legile mă apără și mă ocrotesc. Pardon, a îndrăznit, una din ele, să ridice capul, spre adevăr. Deci, cam tu ai fi capul răutăților. Cam tu ai fi cea mai bățoasă. Lasă; ai să vezi, că, te debățoșez, eu, de-ai să mă ții minte. Ba nu. N-ai cum să faci asta. Că nu suntem în codru, e-adevărat, dar, pe moșia mea, suntem. Așa, că, voi, să vă mulțumiți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al patrulea, mai scund și mai tânăr, purtând bățos o uniformă de general, urmat de un soldat înarmat cu Kalașnikov și de doi tipi solizi îmbrăcați civil. Unul din cei doi tipi i se păru cunoscut; semăna cu șeful grupului de securiști care îl arestase în urmă cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată și-a amintit până și tabloul de la capul patului, unde era străbunicul tânăr, înalt, bățos, în costum negru, alături de o mireasă tânără și subțire, triunghiulară datorită fustei așezată pe jupoane, cea de-a treia soție a lui, ce nu putea fi decât străbunica. Oglinzile. Femeile S-a sculat greoi, cu acea durere imposibilă scormonindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ochelari și chelie, Îmi zâmbea cu aerul cel mai firesc din lume. I-aș fi pus cu plăcere computerul de pe birou În cap. - Dacă ăsta e singurul lucru pe care Îl regretați În ceea ce mă privește, sunt dezolat, am mormăit bățos, omițând să răspund la salut. - Vă Înțeleg nemulțumirea și nervozitatea, dar Încercați să Înțelegeți că situațiile deosebit de grave nu se pot soluționa Întotdeauna cu mijloace dintre cele mai ortodoxe. - De când și pentru ce reprezintă răpirea o soluție, fie și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
curs. Leacuri pentru trigliceride și HTA, amicele mele de mai bine de doi ani de zile. Lume multă. Zumzet. Aer greu. Discuții felurite. Figuri cunoscute ca dintr-o pâclă a amintirii. Contururi de foști, îmbătrâniți, împovărați de boli, de uitare. Bățoși, totuși, în convingerea că vin la o policlinică a lor, care a fost și rămâne a lor. Sfidători prin neputința ostentației de a se simți ca acasă. E poate ultimul spațiu care le-a mai rămas, închizând în acele cabinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai gustoasă decît cea mai gustoasă găină pregătită Într-o crîșmă irlandeză. Și deseori petrecea ore Întregi contemplîndu-le În egală măsură pe unele și pe celelalte, Încercînd să găsească la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Doctoru’ mi-a zis că n-am voie lactate, să știți. Da’ tre’ să mănânc mult licopen. Ha! Am dat-o pe spate cu asta. Mi-am dat seama că habar n-are ce-i licopenu’, da’ fiind o vacă bățoasă, n-avea de gând s-o lase baltă. Așa că n-avea de gând să mai zică nimica, să nu se dea de gol, să știți. —Așa să fie, sunt sigură că tu știi cel mai bine, draga mea. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în mână plase cu borcane goale, îmbrăcați în paltoane care cândva purtaseră semnăturile unor artizani iluștri, acum jalnice, obosite de perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fusta lor. Profesoarelor mai în vârstă le ziceam, normal, doamne, atunci când nu eram supărați, pentru că altfel le porecleam, ca și directorul, de nu se vedeau, cu tovarășe. Trecută binișor prin viață, domnișoara de chimie avea părul alb, ca marchizii, mergea bățoasă și se făcea foc dacă-i ziceai doamnă. Nea Toni, administratorul, m-a rugat, cunoscându-mi aplecarea mea către caligrafie cel puțin așa mi-a mărturisit, măgulindu-mă, deși abia înțelegeam eu ce scriam să aștern cu litere de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așa cum este O ploaie, fără început și fără sfîrșit, își propusese să pătrundă în oasele oamenilor, chiar dacă nu sufereau de reumatism cronic. În primele momente, cînd omul ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin cartierul Dalas, un omuleț îmbrăcat întrun burnuz tip pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
următoare, pe la orele 2 dimineață, magazia depozit ardea ca o torță. De pe dealul unde se refugiase, privea spectacolul și gîndea mulțumit: N-are cum să mă prindă. Două mii de euro pentru atît de puțin efort! Cred că a asigurat-o bățos, băbătia naibii! Numai că paznicul, care dormea săracu' înăuntru, s-a intoxicat și a murit și chestiunea a devenit groasă rău. Femeia a fost prinsă cu mîța în sac, adică cu Pandele în sac și frumosul băiat s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În plus, Motănel este tare de tot. Care Motănel? Așa îi zicem noi, amicii. Îl cunoști, nu? Puțin. Ei, ce zici? Te bagi? Unde? În echipa lui Motănel. Tu ai un talent formidabil să faci caricaturi și cu scrisul, ești bățos. Este adevărat, dar... Ei, lasă, nu fi modest. Vrei o tărie? Știu eu? Este de abia ora 10 și mă simt colegii. Nu mai dai pe acolo luna asta. Te-am detașat. Unde? Păi, cu Motănel. O să-ți placă. Relu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scripcii lui Costache Aduculesei. Pe la chindie, cei mai gospodari sau cei cu alte interese întrepătrunse, plecau după buruiană pentru vite. Du-te tu, bărbate, spune Saveta cu jumătate de gură. Îmi ajunge toată săptămîna. Mai du-te și tu, spune bățos Adrian Lupu. Femeia pleacă grăbită și Lupu privește mîndru la ceilalți, spunînd parcă: Vedeți ce-mi știe de frică? Gheorghe Bulhac în acest timp cosea otava și apoi, cu grebla de fier cu cinci colți, aduna în grămăjoare prețioasa hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și, mai ales, felul În care-l rostise un bărbat În toată firea, ca un copil mic care se strecura În pat alături de părinți pentru că e Îngrozit de arătările nopții, ei bine, făcuseră să ne fie. Doar Gioconda se păstra bățoasă precum un sfeșnic printre lumânări, ca și cum din start alesese să fie avocatul Întâmplărilor inexplicabile, pe care trebuia să le scoată basma curată la judecata celor lipsiți de rațiune. Cei doi tineri, care se recomandaseră drept Isabella și Silvio, se țineau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]