332 matches
-
obosesc, dar eseistul nostru nu s-a lăsat, mi-a dovedit cine avea ultimul cuvânt în casă! Glumesc, era un om nefiresc de atent cu femeile, inclusiv cu soția, ceea ce nu e prea răspândit la bărbatul român, cel mai adesea bădăran. Dorin Popa: Pe Doamna Olimpia Paleologu, pe Doamna Pia am divinizat-o! Liviu Antonesei: Da. De altfel, și Doamna a înțeles că se plictisea bolnav în pat și că o discuție pe o temă care îl interesa putea săi facă
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Bacău, România 1991 - 1995 Gimnaziul cu clasele 5-8, Podu Turcului, jud. Bacău, România 1995 - 1999 Liceul Pedagogic „Ștefan cel Mare”, Bacău, România 2005 - 2008 U.A.T. Târgu Mureș, Actorie, Diplomă de Licență (nota 10) ACTIVITATE TEATRALĂ: 2006 - rol „Margarita” - „Bădăranii” Carlo Goldoni, regia Emil Velicu, în cadrul Festivalului „SighișoaraMedievală” 2006 -rol „Jaquelline” „Doctor fără voie” Molliere, regia Traian Penciuc, în cadrul Festivalului „Sighișoara Medievală” 2007 - rol „Kacia” „Trilogie din Belgrad” Biljana Srbljanovic, regia Radu Olareanu, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Sibiu 2007-2008
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
nu va mai avea altă șansă decât pur și simplu să-i spună Verei ori să-l roage pe Lucian sau pe amicul său. Dacă nu cumva o fi iar Șeful într-o perioadă proastă, pornit pe exces de principialitate, bădăran, reamintindu-i că i-a mărit de curând salariul și funcția, ținând seama doar de vârstă, nu de capacitate profesională. Intră în cabina liftului, uită că a apăsat pe buton, se trezește la etajul patru, în atelierul pustiu. Ocolește pupitrul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puțin speriată; luă poziție, își îndreptă casca, salută grav și pe urmă, fără grabă, uitîndu-se pe furiș spre geamul primejdios, se tîrî mai departe în ogradă, până ce dispăru din ochii locotenentului. " Adică ce-mi pasă mie cu cine a vorbit bădăranul, chiar dacă a vorbit cu ea? răspunse Bologa întrebării care-i tot sfârâia în minte. Am să ajung de râsul lumii cu asemenea..." ― adăugă apoi nervos, așezîndu-se iarăși pe laviță, unde stătuse adineaori când fusese și Ilona în odaie. Căuta să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa?... Ehei, bine o duci tu aici! De aceea nu-ți pasă de noi! ― E logodnica mea, zise Apostol zâmbind. ― Cum? Logodnica...ta? întrebă Klapka complet zăpăcit. Bine, dar asta-i... asta-i nebunie, Bologa!... Iartă-mă, poate că sunt bădăran, totuși... nu pricep! Nu pricep nimic! ― Ei, dacă ar pricepe omul toate câte nu le pricepe, ce farmec ar mai avea viața? răspunse Bologa vesel. Mai bine șezi colea, odihnește-te puțin și să ciocnim ouă roșii, că e a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la izvor. Ca procent, prostia nu a mai crescut, se pare, în ultimile secole. Dar este mult mai harnică. Neavând suficient creier, proștii și-au dezvoltat plămânii. Suspiciunea este cea mai îndrăgită bâtă a trogloditului. Troglodiții se descurcă fără cultură, bădăranii fără civilizație. Au tăiat cordonul ombilical crezând că e panglică inaugurală. Hidrologie socială : când e prostie în amonte, plătesc sărmanii din aval. Proștii au reușit să pună inconștiența în ofensivă. Prostul are permanent satisfacții totale. Este o adevărată artă să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Belgradul natal, în mediul acela artificial, antiseptic și extrem de corect politic (pentru că nici nu se poate altfel în comunitățile internaționale) unde se pomenise dintr-o dată. Acest băiat, și-au dat seama curând cu toții, putea fi stângaci, gafeur, sâcâitor, dar nicidecum bădăran, agresiv sau intolerant, cum păruse la început. De fapt, aducea mereu la masă (masa comună obligatorie, care devenea curând o corvoadă groaznică, pentru că după câteva zile nu mai aveai ce să discuți nici cu matematicianul rus din dreapta, nici cu filozoful
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
frica plictiselii unei convorbiri cu mine. Își bate joc de tot ce simt pentru el, mă desconsideră și mă lovește cu biciul nemilos al indiferenței și al disprețului. Simt cum mă Înjosesc, prestigiul meu În clasă a dispărut, chiar și bădăranul de T., bestie ordinară și mârșavă, are Îndrăzneala să mă insulte și să Își bată joc de mine și de suferința mea. Nu mai pot. Simt că mă Înăbuș. De ce, natură bestială, de ce m-ai făcut atât de mică? 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă investitură erotică; Îmi prinde mâna și-o apropie de obraz; mi-o sărută tandru, este emoționată. Devin bădăran din inconștiență de mascul răsfățat. Nu sunt la Înălțime. Îmi retrag mâna repede, spunându-i cu duritate: „Nu fi proastă!“. A Înțeles că a greșit dăruindu-mi prea mult. Atitudinea ei se schimbă, Își retrage feminitatea rănită de brutalitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acelor naturi slabe ce nu se pot ilustra decât prin contractarea, foarte ieftină, de cele mai multe ori, a propriei lor personalități, la capriciile cuiva fără nici o ratio a lui a fi. Mai bine să fiu un egoist feroce, un dur, un bădăran, decât să ajung jucăria unei frivole. A trece netulburat pe lângă dulcile ademeniri ale speței, a fi mereu capabil să-ți decizi actele existenței tale, nu un biet burattino tras de sforile fanteziei unei fuste. Dar dacă greșești, idiotule, umflându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de măsuța cu dulciuri, apoi se îndepărtează. Manlio se așază din nou lângă mine, pune mâna pe bricheta de aur. — De departe era vulgară, de aproape însă e urâtă. Ea stă pe pat. Răsfoiește un pliant al hotelului. — Cine era bădăranul ăla? — Un chirurg ginecolog bădăran. Am mâncat bine, am băut bine, am chef să fac dragoste. Dar Italia rămâne prea mult timp în baie și când iese nu vine în pat, ia scaunul și se așază lângă fereastră, privește curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se îndepărtează. Manlio se așază din nou lângă mine, pune mâna pe bricheta de aur. — De departe era vulgară, de aproape însă e urâtă. Ea stă pe pat. Răsfoiește un pliant al hotelului. — Cine era bădăranul ăla? — Un chirurg ginecolog bădăran. Am mâncat bine, am băut bine, am chef să fac dragoste. Dar Italia rămâne prea mult timp în baie și când iese nu vine în pat, ia scaunul și se așază lângă fereastră, privește curtea interioară, are chipul îngălbenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vedeai pe cineva în doliu, parcă ar fi fost ciumat. Ei bine: la vreo cinci, șase zile după ce-a rămas văduv, bietul don Emeterio a trebuit să iasă din casă, în doliu, desigur, și s-a-ntâlnit nas în nas cu bădăranul ăla de Martín. Ăsta, văzându-l în doliu, a rămas la o distanță prudentă de el, de frică să nu ia boala, și i-a spus: „Dar ce s-a-ntâmplat, domnule, vreo nenorocire pe la dumneata acasă?“ „Da - i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
domnule, vreo nenorocire pe la dumneata acasă?“ „Da - i-a răspuns bietul din Emeterio -, tocmai am pierdut-o pe sărmana mea soție...“ „Condoleanțe! Și cum a fost?“ „Din cauza nașterii“ - i-a spus don Emeterio. „A, mai puțin grav!“ - i-a răspuns bădăranul de Martín, și-abia atunci s-a apropiat ca să dea mâna cu el. Ce mai cavalerie! Galantonie bărbătească! Ascultă-mă pe mine. Îți spun, sunt niște brute, pur și simplu niște brute. — E preferabil să fie brute decât puturoși, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spre mine, apoi se opri vrând să mă liniștească, dar neștiind cum s-o facă. În mod normal, m-ar mângâia pe degetul mic, ceea ce înseamnă: „Îmi pare rău, te iubesc, dar nu mă pot abține să nu fiu un bădăran“. Eu l-aș mângâia pe cap, ceea ce înseamnă: „Dar ești bădăranul meu și te iubesc“. Însă renunțaserăm la atingeri. Trebuia să găsim cuvinte și asta era greu. Care dintre noi o să le spună? zise nedumerit Mark. O întrebare bună. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cum s-o facă. În mod normal, m-ar mângâia pe degetul mic, ceea ce înseamnă: „Îmi pare rău, te iubesc, dar nu mă pot abține să nu fiu un bădăran“. Eu l-aș mângâia pe cap, ceea ce înseamnă: „Dar ești bădăranul meu și te iubesc“. Însă renunțaserăm la atingeri. Trebuia să găsim cuvinte și asta era greu. Care dintre noi o să le spună? zise nedumerit Mark. O întrebare bună. Pentru că dacă Lynn era mătușa mea, Harry, soțul ei, era tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
absolute, doi cretini, numai că pe ecran apar buni la suflet pînă la panoramic, romantici, spirituali, dîrji și ușor țicniți, cu alte cuvinte foarte simpatici, publicul Îi iubește, deoarece Îi Înțelege. Ei bine, În Viața lui Toby, De Niro e bădăranul complet, țoapa irevocabilă și iremediabil Îndopată doar cu trei, patru clișee despre viață, fudulă, iritată, egolatră, cîteodată bestială și constant tembelă. Ceea ce-mi aduce aminte de-o emisiune televizată acum opt ani, unde Răzvan Theodorescu s-a apucat deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
faci așa ceva! spuse Duncan holbîndu-se la el. — De ce nu? — Nu se poate. Nu-i cinstit. Ce... ce-o să zică maică-ta? Alec se Îmbujoră. — Ăsta-i norocul ei, ce să-i faci! N-ar fi trebuit să se mărite cu bădăranul de taică-meu. El, cel puțin, o să fie mulțumit. Vrea să mă vadă mort. Duncan nu asculta. Medita la cele spuse și-i dăduseră lacrimile. Dar cu mine cum rămîne? zise el. Avea vocea strangulată. O să-mi fie mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și văzu, tot prin oglindă, chipul vulgar al unui bărbat necunoscut. O figură rotundă, niște ochi mici și lunguieți, cu o lucire infatuată, sprâncene groase și rebele, păr sur proaspăt tuns, obraji rumeni și cărnoși, buze desfăcute într-un rânjet bădăran. Necunoscutul îi petrecuse ceva rece în jurul gâtului. Pentru o clipă, Clara își spuse, aproape cu ușurare: „Vrea să mă stranguleze! O să mor și o să scap!“ Dar nu făcuse decât să-i prindă un colier masiv la gât. — La mulți ani
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
comportamentul lor. Într-o exuberanță veselă invitații dansează, râd și cântă cu vocile lor mai puțin lucrate alături de orchestră atunci când cunosc versurile. George întoarce către Marius și Smaranda un chip palid de furie. Vă prezint scuzele mele pentru comportamentul acestui...bădăran! E cel mai blând cuvânt posibil pe care pot să-l folosesc la adresa lui. Încă o dată, regret acest incident penibil care nu are nimic de a face cu decența obligatorie în casa părinților mei. Uneori, la băutură, se spun lucruri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
civilizație al noilor potentați, deși să remarcăm că se înscria în perimetrul lumii lor vulgar triumfătoare, precum o curiozitate tolerată a acesteia (i s-ar potrivi expresia pe care Paul Morand o aplica unuia din contemporanii săi, "un aristocrat pentru bădărani", căci vădea rigidități mai puțin conforme cu veritabilul spirit aristocratic!). A fost totuși primul act de relativă nesubordonare înaintea "emancipării" care s-a petrecut la periodicul clujean, pe la mijlocul deceniului șase, cel "obsedant". Se cuvine reamintit și prototipul bucureștean al lui
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
perioada participării la Societatea Filarmonică. Uneori, ca în cazul dramei lui August von Kotzebue Mizantropia și pocăința, el își permite unele abateri de la textul original, alteori tălmăcirile sunt mai mult adaptări, localizări. Preferințele lui se îndreaptă, dintre autori, spre Molière (Bădăranul boierit, George Dandin, 1836) și către dramaturgie. Astfel, el tălmăcește vodevilul Mademoazel Aise de Étienne Arago și comedia Două bilete după Florian, jucată în 1845. În „Curiosul” publică o tălmăcire din „Le Temps”, Prorocul Petre. În aceeași foaie, semnând cu
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
absorbit, V. și-ar fi câștigat merite mai mari în cultura românească. SCRIERI: Arabescuri. O călătorie pe Dunăre în ghimie, Paris, 1851; Nicolas Balcesco, Paris, [1853]; [Corespondență], DML, I, 343-364. Traduceri: Alexandre Duval, Junețea lui Carol II, București, 1836; Molière, Bădăranul boierit, București, 1836; August von Kotzebue, Mizantropia și pocăința, București, 1837; Eduard Vehse, Table istorice, București, 1841; Istoria sfântă sau Prescurtare istorică a Testamentului Vechi și Nou, București, 1846; ed. 2, București, 1851; ed. 3, Buzău, 1854; Vasile Alecsandri, Les
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
adulat Franța, timp de aproape două secole. În plus, una este să ai obiecții serioase, în cunoștință de cauză și alta este să-ți bați joc de o Mare Cultură, față de care vlahii nu sunt altceva decât paysans de Danube, bădărani, nemanierați, neserioși, ne-europeni... Codruț 7 decembrie 2005, Predeal Ce m-a enervat enorm la masa de prânz din această penultimă zi: atitudinea colegilor mei mai în vârstă. Marea majoritate a lor este formată din „doamne“ grase, pe la 50 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
gustoasă ceapă roșie. Mă enervează disprețul pe care-l exprimă administrația valahă față de masa de prânz. Pâine, chiftele, pește, toate așezate animalic pe tastaură, la botul internetului... Codruț 21 februarie 2006 Cred că am mai scris despre brutalitatea valahilor nemanierați, bădărani, adevărați urmași ai strămoșilor ciobani, care hălăduiau prin Carpați, în timp ce ceilalți europeni se apucau deja serios de treabă. În maxi-taxi-ul pe care îl iau în fiecare zi, pentru a ajunge la Ploiești, am dat peste un șofer deosebit de brutal, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]