503 matches
-
București, 1955; Așa am învățat carte, București, 1955; Anotimpuri, București, 1956; Recruții, București, 1956; De peste mări și țări, București, 1959; Nu sunt cântăreț de stele, București, 1960; Poezii, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1962; Povestind copiilor, București, 1962; Puntea, București, 1963; Bădia, București, 1966; Sânge de țăran, pref. G. Ivașcu, București, 1972; Patima dreptății, București, 1973; Primejdia, București, 1976; Ritm și viteză, București, 1980; Memorii, București, 1982; Sufletul cuvintelor, București, 1984; Mărturisiri, București, 1987; Patima dreptății, București, 1988; Fabule, București, 2000. Repere
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
135-136; Octav Șuluțiu, „Singura cale”, „Apărarea”, 1947, 40; Mihai Gafița, Despre poeziile lui Dumitru Corbea, ST, 1956, 5; Constantin Cubleșan, „Povestind copiilor”, TR, 1962, 27; Fănică N. Gheorghiu, „Poezii”, GL, 1962, 33; Valeriu Cristea, „Puntea”, GL, 1964, 4; Dan Ursuleanu, „Bădia”, „Romanian Review”, 1967, 2; Mirela Roznovanu, „Primejdia”, RL, 1977, 3; Lit. rom. cont., I, 151-154; Ecaterina Țarălungă, „Memorii”, RL, 1983, 31; Cornel Ungureanu, „Memorii”, O, 1983, 33; Mihai Ungheanu, „Memorii”, LCF, 1983, 9; Aurel Martin, „Patima dreptății”, RL, 1988, 25
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
IL, 1969, 12; Popa, Dicț. lit. (1971), 305-306; N. Barbu, Comedia țărănească, CRC, 1973, 3; Petru Poantă, „Satul fără țărani”, ST, 1974, 11; Voicu Bugariu, O parodie involuntară, LCF, 1975, 2; Val Condurache, „Păsări călătoare”, CL, 1975, 6; Andi Andrieș, Bădia Nică, CRC, 1977, 5; Const. Ciopraga, Exodul prozatorului Ion Istrati, CRC, 1977, 5; Maftei, Personalități, III, 168-171; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 237-238. Ș.A.
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
intenția de a da o dimensiune epopeică monografiei satului tradițional, precum și în propensiunea pentru tipul eroului naționalist, de o fervoare aproape mistică în tendința sa revoluționară. Cel căruia, în virtutea acestui fapt, i se va spune mai târziu în mediul scriitoricesc Bădia, frecventează până în 1951, când va fi selecționat pentru Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, două școli cu profil tehnic: între 1942 și 1946 o școală de ucenici aparținând Uzinelor Astra din Brașov, și între 1948 și 1951, la Câmpina, Școala Medie
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Ca floarea câmpului... este cartea inocenței pierdute, dar și a inițierii în suferință. SCRIERI: Ca floarea câmpului..., București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 57-59; Șerban Cioculescu, „Ca floarea câmpului...”, ,,Tribuna poporului”, 1945, 111; Sadoveanu, Opere, XVII, 607-608; Vasile Sadoveanu, Bădia Mihai, București, 1968, 6; Profira Sadoveanu, Planeta părăsită, București, 1970, 253; Leon Baconsky, Paul-Mihu Sadoveanu, ST, 1971, 12; Profira Sadoveanu, Ionuț, RL, 1974, 19; Profira Sadoveanu, ,,Ca floarea câmpului...”, RL, 1984, 28; Dicț. scriit. rom., IV, 145. N. Bc.
SADOVEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
486-488; Ciopraga, Portrete, 77-102; Georgescu, Polivalența, 5-61; Papu, Luminile, 21-26; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 189-197; Zaciu, Masca, 177-188; Baconsky, Marginalii, 7-21, 143-149; Felea, Reflexii, 31-38; Piru, Panorama, 203-223; N. Tertulian, Eseuri, București, 1968, 59-72; Vasile Sadoveanu, Bădia Mihai, București, 1968; George Muntean, Cercetări literare, București, 1969, 192-227; Vintilă Russu-Șirianu, Vinurile lor..., București, 1969, 73-113; Mihail Șerban, Amintiri, București, 1969, 5-66; Botez, Memorii, I, 408-445; Ciopraga, Lit. rom., 12, 31-33; Gavril Istrate, Limba română literară, București, 1970, 291-375
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
d-lui Ionel Lăcustă-Termidor. Revolte, pref. edit., București, 1987, Zeul iubirii (Țapul). Femeia cu carnea albă. Nuvele, pref. edit., București, 1993; Scriitori români peregrini (Traiectorii literare în timp și spațiu), pref. și postfața edit., București, 2002 (în colaborare cu Silviu Bădia). Traduceri: Charles Ferdinand Ramuz, Viața lui Samuel Belet, pref. trad., București, 1987, Aline. Jean-Luc persecutatul, București, 1991, Vindecarea de rele, București, 1998; Marc Eigeldinger, Eseuri despre poezia franceză, de la romantism la postsimbolism, îngr. și pref. trad., București, 1992; Jean-Claude Fontanet
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
mă arzi așa pe foc mocnit? Da’ ce, crezi că eu îs de lemn? Vreau ca într-o noapte să vii la bordeiul meu din pădure. Hangița l-a privit în adâncul ochilor, murmurând înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul meu, atunci nu care cumva să-ți întorci vorba, căăă... ― Daaa... n-am zis că vin bădie, chiar dacă... - a lăsat prefăcuta vorba la jumătate.... ― Ai s-o faci, fiindcă și tu mă vrei, da’ n-o spui - a răspuns el strângându-i mâna. Mâine seară să mă vestești dacă nu-i vreo primejdie pe aici. Voi veni
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vrei, da’ n-o spui - a răspuns el strângându-i mâna. Mâine seară să mă vestești dacă nu-i vreo primejdie pe aici. Voi veni și poate aduc leacul care trebuie, ca să-ți liniștești bărbatul... ― De ce nu te cumințești matale, bădie? Vrei să se întâmple vreo nenorocire? ― Nu te teme. Nu se va întâmpla nimic... În acest răstimp, hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o raită și prin curte, să vadă dacă lucrurile sunt în ordine, strigând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a zări-o pe hangiță. Și nu mică i-a fost mirarea când, ieșind, a găsit-o afară, chiar în fața ușii hanului. ― Ce faci aici, frumoaso? - a întrebat-o el, cu mâinile întinse, gata s-o îmbrățișeze. ― Da’ ce faci, bădie? Vrei să ne vadă bărbatul meu? Am ieșit să iau o gură de aer înainte de culcare... ― Ce n-aș da să mă pot furișa și eu în așternutul tău... ― Doamne! Ce poate să-ți treacă prin minte! - a răspuns ea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prins-o de mijloc. În clipa următoare, cele două trupuri au devenit unul singur, iar focul din suflet l-au liniștit cu un sărut disperat... Când strânsoarea s-a mai domolit, hangița s-a tras într-un loc întunecos: ― Doamne, bădie! Ești nebun, nu alta! Cum să vii noaptea și să mă aștepți aici? Dacă ieșea bărbatul meu? Și amu’ dacă întârzii la fântână ar putea să iasă și, Doamne ferește!... Ne împușcă!. Am venit fiindcă nu ai mai trimis băiatul să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noaptea și să mă aștepți aici? Dacă ieșea bărbatul meu? Și amu’ dacă întârzii la fântână ar putea să iasă și, Doamne ferește!... Ne împușcă!. Am venit fiindcă nu ai mai trimis băiatul să mă cheme. ― Da’ nu ți-am făgăduit, bădie. ― Nu trebuie să-mi făgăduiești nimic, ci vreau să fii a mea! Așa că mâine seară am să vin la han, să-ți aduc leacul de care ți-am pomenit. Trimiți băiatul mai devreme la mine numai dacă este vreo primejdie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făgăduiești nimic, ci vreau să fii a mea! Așa că mâine seară am să vin la han, să-ți aduc leacul de care ți-am pomenit. Trimiți băiatul mai devreme la mine numai dacă este vreo primejdie. ― Mă bagi în păcat, bădie! De ce vrei să... Celelalte cuvinte au fost zăvorâte cu un sărut arzător. Apoi lotrul i-a umplut cofa cu apă și înainte de a pleca a prins-o de mijloc, gata să i-l frângă. De această dată, însă, două brațe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o umbră de tristețe în ochi. ― Acum... du-te, dar fii atentă să nu-ți vadă ulciorul. Nu-mi duce grija, că mă întorc eu. Până atunci, am să-ți duc dorul. ― Să ai... Să fii cu băgare de seamă, bădie... „Fiindcă știu eu că faci numai lucruri cu primejdie” - ar fi vrut să-i spună, dar s-a oprit și, cu un oftat nereținut, s-a depărtat. Din ușă, i-a aruncat o privire care părea să pârjolească totul în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit flăcăul: ― Bădie, m-o trimis tata să-ți spun că mâine, la al doilea cântat al cocoșilor, să fii acolo unde știi matale... ― Am înțeles. Mergi cu grijă, să nu te vadă cineva prin locurile iestea... A plecat îndată, să-și anunțe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-și vadă visul dar izbutise ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață. A doua zi, același Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cum în șopronul folosit ca bucătărie, băiatul cel mare dădea raportul lelei Ghența. - M-am dus acasă, am muls vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată în rochiță de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea doctoriță mă privea stăruitor, scobindu se în nas. Avea capul ca un dovleac fără bărbie. - Cum merg treburile, domnișoară? Mirată, dînsa se uita în sus. - Bine, merg? Pe fața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gros din sat. Ajunsese așa după ce, pe criteriul luptei de clasă, a fost ales președinte de întovărășire. De la asta i s-a tras o burtă uriașă. În această privință îl urmau întocmai cei șase feciori. Mezina însă rămăsese slabă. Spînatic, bădia Nică dovedea o sprinteneală păstrată din vremea cînd arăta ca un țîr. Era vioi și-i plăcea să stîrnească oamenii la rîs. Treburile de președinte însă nu le rezolva curat, așa că, în curînd, se înstări. Deși pîntecul îi creștea mereu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un țîr. Era vioi și-i plăcea să stîrnească oamenii la rîs. Treburile de președinte însă nu le rezolva curat, așa că, în curînd, se înstări. Deși pîntecul îi creștea mereu, își cumpărase bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică se cufundase cu tot cu pleșuvie. În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți ceilalți flăcăi îi luau în zeflemea. Cea mai obișnuită afacere a lui bădia Nică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vechiul bădia Nică se cufundase cu tot cu pleșuvie. În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți ceilalți flăcăi îi luau în zeflemea. Cea mai obișnuită afacere a lui bădia Nică era să vîndă budenarilor grîul întovărășirii din Dobrina. Gheșeftul îl făcea în zori, la aria de pe hotar. Nimeni nu îndrăznea să se ia cu dînsul în poară. Nici n-ar fi meritat, nu era decît grîul statului, adică al
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
puteau pricepe bunăstarea. Bec și difuzor, asta nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă acuma fără ele. Calitatea mea de salariat mă vărsa într-o echipă de lămurire. După un plan bine chibzuit, am fost dat pe mîna lui bădia Nică Grigoraș. Nici chiar președintelui de întovărășire nu-i dădea ghes inima să plecăm amîndoi. Călca cu o grabă mai sprintenă decît puteai bănui la acest om gros și pîntecos. Cunoscînd obișnuita reacție a oamenilor, bădia Nică nu întîrzia la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dat pe mîna lui bădia Nică Grigoraș. Nici chiar președintelui de întovărășire nu-i dădea ghes inima să plecăm amîndoi. Călca cu o grabă mai sprintenă decît puteai bănui la acest om gros și pîntecos. Cunoscînd obișnuita reacție a oamenilor, bădia Nică nu întîrzia la porți; la una striga, pe alta o ocolea, intrînd de-a dreptul în grădina unde avea sau numai își făcea omul de lucru. După cîteva propoziții, pleca și mă aștepta mai încolo, așezat pe-o piatră
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de perspectivă, gîndirea aceasta urma o experiență pe care, de milenii, nimic nu putea s-o întoarcă din făgaș. Deșirasem argumentația mea unui țigan zbanghi, murdar și vesel, care îmi aproba fiecare cuvînt. Aveam sentimentul unei victorii cînd, deodată plictisit, bădia Nică se ridică de pe piatra fîntînii. Țiganul nu numai că promitea, ba chiar părea grăbit să-i fac cererea ca să pună degetul. Bădia Nică nu mai avu răbdare să i-o scriu. Pe drum îmi explică că omul n-are
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]