373 matches
-
la vîrsta mea sunt eforturi pe care nu mai poți să le faci... Nepoata lui Beethoven, nu-i așa? Nu-mi place, Îi scăpă lui Julius, care nu putuse uita atît de ușor loviturile simbolic-morale. Nici mie nu-mi place, băiețaș. Ține. Lui Julius Îi tremură mîna cînd luă moneda. La Început se făcu că n-o vede și continuă să se uite la bătrînel, dar apoi ochii i se umplură de lacrimi și-și plecă privirea la moneda rece, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de Torres oftă, Într-o atitudine de Înaltă filosofie. Am să-ți spun ce putem face. Duminica asta, dacă ești de acord, apărem ca din Întîmplare la colegiul San Gabriel și facem cîteva investigații pe seama originilor prieteniei dintre Carax și băiețașul celălalt, bogătașul... — Aldaya. — Eu la preoți am mare trecere, ai să vezi, fie și din cauza mutrei ăsteia de pustnic fără căpătîi pe care-o am. Două lingușeli și mi-i vîr În buzunar. — Adică? — Omule! Îți garantez că ăștia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de bătut În poartă ca și cînd am cere de pomană. În chestiunea asta trebuie să intrăm pe ușa din dos. Mă urmărești? — Fermín, orice-ai spune dumneata merge și la liturghie. Atunci, apucă-te și-ți scutură costumul de băiețaș din cor, fiindcă În după-amiaza asta, de Îndată ce Închidem, o să-i facem o vizită de milostenie bătrînei, la azilul Santa Lucía. Și acum, povestește-mi. Cum a fost ieri cu mînzișoara aia? Să nu fii hermetic cu mine, fiindcă tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
profetice, Jacinta Își pierdu pînă și forma de femeie. Slăbise, iar chipul ei aducea cu Înfățișarea rigidă pe care o dau pielea obosită și osul. Pieptul Îi scăzuse pînă se transformase În niște adieri de piele, șoldurile păreau ale unui băiețaș, iar carnea ei, tare și colțuroasă, scăpa pînă și privirii lui don Ricardo Aldaya, căruia Îi era suficient să intuiască o scăpărare de exuberanță ca să izbească furios, cum prea bine știau fetele angajate la el În casă și cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lampa de sudură. Haide, fii băiat bun și spune-i adevărul prietenului tău, inspectorul Fumero, ce faceți aici tu și amicul tău? Colaborează și tu nițel, fir-ar al naibii, și așa mă scutești să-i fac o față nouă băiețașului ăstuia, la care te tot dai de Mecena. — Atinge-i dumneata un fir de păr și Îți jur că... — M-ai Îngrozit, fii atent. M-am căcat pe mine. Fermín Înghiți În sec și păru să-și adune tot curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Împotriva frigului și ca să-și sporească proporțiile trupești, cum spune el, i-au servit la amortizarea loviturilor. Acum cîteva clipe, cînd și-a redobîndit cunoștința pentru cîteva minute, pacientul m-a rugat să vă spun că se simte ca un băiețaș de douăzeci de ani, că vrea un sandviș cu cîrnati și usturoi proaspăt, o ciocolată și bomboane Sugus de lămîie. În principiu, nu văd nici un inconvenient, deși cred că, deocamdată, e mai bine să Înceapă cu niște sucuri, iaurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sărmanul de el iubește într adevăr copiii. Și e atât de singur. Soția lui ar fi trebuit să i se alăture astăzi. Doar este Regina Sacrificiilor și datoare să fie părtașă la îndeletnicirile sacerdotale ale bărbatului ei. Povestea cu moartea băiețașului lor să fie oare de vină? se întreabă. De când s-a dus, stă numai în iatac și jelește. Sau dis pare de acasă cât e ziulica de lungă, uitându-și obligațiile religi oase. Nici la calendele astea și nici la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o gloată de isterici patetici de rahat. De parcă toată groapa Împuțită de gunoi a orașului dă audiții pentru Brookside. N-ai cum să negi asta. — Ai Întrecut ca dracu măsura frățâne, spune tipul solid, uitându-se sumbru la mine. Haide băiețași, zice tovarășul lui, Încercând să-l calmeze. — N-ai cum să negi asta. Aceleași reguli, ridic eu voios din umeri. — Haide Derm, nu te băga, spune amicul lui. Haide frățâne, tu ești scoțian, noi suntem din Liverpool, suntem la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o oră. A.N.: Apropo de live-urile din străinătate. Care sunt greutățile acestora în comparație cu cele date din țară? C.A.: Singura chestie e că unele neamuri, turcii și alții la care te duci cu încredere, de fapt sunt niște băiețași care au o mașină și o farfurie pe care o deschid înainte de live, un generator, fac un live, strâng căruța și pleacă la următorul live. Scule proaste, legături telefonice proaste. În general greutăți tehnice. N-am avut alte mari probleme
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
mai repede când apăreau coloanele de cai. Mergeau în tropot domol și ascultau cu sfințenie de frâul domnilor falnici și fercheși care îi călăreau. "Cavaleria ! Cavaleria !", exclamau cei mari. Atunci cioplise cai din lemn, pentru el și pentru cei doi băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era comandantul cu coif din ziar în cap ; Dragoș, care avea vreo cinci ani și cel mic, Ciprian care abia făcuse primii pași, încălecați și ei pe ciomegele cu capătul imaginând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zis că don Formento, june poponar și funebru, dacă așa ceva o fi existând pe lume, știe să-și râdă așa de bine de-un neghiob. Toate cărțile lui sunt cu adevărat de sanchi: tu-mi trimiți Imnuri pentru milionari, iar băiețașul, plin de respect, Odele pentru directori; tu Carnetul unui gaucho; el Însemnările unui achizitor de păsări și ouă. Știi ce, am să-ți spun tot ce s-a petrecut, Încă de la bun Început. Mai Întâi a venit un bobleg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dama. Tălâmbul nu se mai putea opri: repeta fără oprire ce-l auzea spunând - chestii-trestii cu iubirea și milostenia, și cu englezoaica care nu-și cunoștea locul. O dată chiar s-a trădat spunându-i pe nume. Când a văzut că băiețașul Își zvârlise straiele de gaucho, Formento a priceput că sosise clipa. A mers la sigur. Și-a făcut rost de un alibi bun: a spus că Între dormitorul său și al englezoaicei ușa era deschisă. Nici ea, nici prietenul Montenegro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
as al popularizării compostului. Oxidatul secol al XIX-lea se răsucea și gemea În scaunul cu rotile (anii paravanului japonist și ai velocipedului smintit), când orașul Rosario și-a deschis galant fălcile În fața unui imigrant italic; ba mint, a unui băiețaș italian. Eu Întreb: cine era acela? Eu răspund: don Commendatore Sangiácomo. Analfabetismul, maffia, intemperiile, Încrederea oarbă În viitorul Patriei i-au servit drept piloți de cabotaj. Un bărbat consular - confirm: consulul Italiei, contele Isidoro Fosco - a intuit dantelăria morală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu Limardo, io n-am nici În clin, nici În mânecă cu ea. Moartea lui m-a dărmat, iar la han avem o mică bârfotecă, care nici ea nu ie mai prejos. Dacă știți ceva, domne, mai curând vorbiți cu băiețașu ăla, cu Pagola, care să ocupă dă instrucția la caz. Sigur că o să vă fie recunoscător, fincă sunt mai pierduți ca un negru În beznă. — Drept cine mă iei, don Zarlenga? Eu n-am de-a face cu mafia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
expectativ. — Calul pe care mi l-ai recomandat, Twinkle Toes, a ieșit primul. Am câștigat treizeci de lire. Ce facem cu ei? Ralph se întoarse, cuprins de o teamă și o panică neașteptate, în timp ce de pe chipu-i subțire, încă de băiețaș, bucuria se stingea. Dacă n-ar fi fost cu totul imposibil, Fran ar fi zis că n-a auzit în viața lui de Twinkle Toes. Capitolul 5 — Sofisticare discretă, asta e impresia pe care vrei s-o creezi. Henrietta căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu pușca, banduliera și salteaua Întinse În fața lui, ca pentru a le inspecta. Nu avea mai mult de optsprezece ani, cu o față liniștită, În formă de lună; Îl privea fix pe Jim, fără să fie surprins de apariția acestui băiețaș european cu pantalonii lui albaștri de catifea și cămașa de mătase. Jim privi mai departe de-a lungul tranșeei. Alți doi soldați japonezi ședeau pe un butuc de lemn care ieșea din pămînt, ținîndu-și puștile Între genunchi. Tranșeele erau pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alături de el, soldatul Îi arăta avionul de asalt, dornic să-l impresioneze pe Jim cu această uluitoare faptă de arme. — ... Ah... ah... — Nakajima, spuse Jim. Nakajima Hayabusa. — Nakajima...? Soldatul oftă adînc, de parcă subiectul aviației militare era mult peste Înțelegerea acestui băiețaș englez. De fapt, Jim recunoștea aproape toate avioanele japoneze. Filmele de actualități britanice despre războiul chino-japonez luau În derîdere avioanele japoneze și piloții lor, dar tatăl lui Jim și domnul Maxted vorbeau Întodeauna cu respect despre ele. Jim se Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japoneză se opri să se uite la Jim. Zărise caracterele japoneze de pe emblema de metal pe care Jim o luase din avionul distrus de pe aerodromul Hungjao și pe care o ținea acum la vedere. Tolerîndu-l un scurt răstimp pe acest băiețaș, Își continuă patrularea și, cu vîrful puștii, Îi făcu semn să plece. — Nakajima...! Jim se alătură mulțimii de pietoni care treceau prin punctul de control. După cum bănuise, urmăritorul lui dispăruse printre cerșetoriși hamali care trîndăveau În partea franceză a gardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre punte. Marinarul veni mai aproape, vîslind cu mișcări puternice, scurte, atent să nu tulbure apa. Din cînd În cînd, marinarul se uita peste umăr spre Jim și privea prin hublouri, de parcă bănuia că acel cargou ruginit era plin de băiețași. Barca de salvare se lăsa mult În jos sub greutatea spinării late a marinarului. Acesta trase lîngă vas și Jim văzu Între ghetele lui o rangă, un bomfaier și stinghii. Pe bancă erau rame de hublou luate din corpurile navelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezii sînt aici vrea să rămînă În Shanghai. Crede că o să putem face o grămadă de bani, odată ce ajungem În lagăr. — Vinzi multe rame hublou, Frank? Frank se uită la Jim printre gene, Încă neștiind ce să creadă despre acest băiețaș. — Copile, n-am vîndut nici una măcar. E jocul lui Basie, ca un fel de drog; simte nevoia să pună oamenii să muncească pentru el. Undeva jos, În curte, are o pungă cu dinți de aur, pe care-i vinde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie doborît la pămînt sau chiar omorît. Așteptă În timp ce șoferul vorbea cu caporalul de transmisiuni. Arătînd de mai multe ori spre Jim, acesta ținea ceea ce se părea a fi un lung discurs despre uriașele neplăceri provocate armatei japoneze de acest băiețaș. Caporalul rîse, binedispus după ce mîncase pește. Luă o sticlă de Coca-Cola din rucsac și o umplu pe jumătate cu apă din plosca lui. Ținînd-o În sus, Îi făcu semn lui Jim să se apropie. Jim luă sticla, se Înclină adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la rîu, să se scalde, și fetele care o însoțeau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor, și a trimis pe roaba ei să-l ia. 6. L-a deschis și a văzut copilul: era un băiețaș care plîngea. I-a fost milă de el, și a zis: "Este un copil de al Evreilor!" 7. Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: "Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ți alăpteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
la chestie, deși s-ar părea că întrebuințez o altă amintire, tocmai pentru ca să ocolesc cu dibăcie, noaptea nunții mele”: „Ca băiat mic, dintr-o joacă mi-am fracturat umărul stâng. Dus în grabă la spital făcui acolo cunoștință cu un băiețaș oacheș și ceva mai răsărit, care avea un genunchi albastru și umflat cât o pâine. A doua zi furăm amândoi aduși în sala de operație. Mi-aduc aminte de chipul unui medic bătrân, cu tichia și halatul alb, cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cât o pâine. A doua zi furăm amândoi aduși în sala de operație. Mi-aduc aminte de chipul unui medic bătrân, cu tichia și halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]