290 matches
-
eu țin aproape, între ei. Neapărat cineva trebuia să fie în spate și cineva în față. De, să-i înșface lupii pe ei, la o adică. Mare bucurie la Gavril acasă, care avea fete de măritat. Mititelul, cum este el băiet mare și a venit la noi, spuneau fetele mîngîindu-mă, pupîndu-mă și umplîn du-mă cu bunătăți. Te-au adus băieții ăștia voinici.... Niște criminali, spun apăsat. Ce? întreabă toată lumea cu gura căscată. Niște criminali, au vrut să mă dea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șaptelea [...]. Eei ! Părinte ! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu ! Apoi zău nu se cade! Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Însă postul onorific de palamar îl ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac. Băiet cu multă ambiție, fecior de popă, cam prostuț, nu-i vorbă, da-ți știa crezul pe de rost de, de, de... nu altceva. Altfel trăgea clopotele tot într-o dungă, de gândeai că arde satul, or că s-o aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
au descurajat cercetătorii în a înainta prea mult pe această cale spinoasă, așa încât mai toți exegeții lui Eminescu au preferat să rămână la nivelul prim de afirmare a locurilor comune cărări bătătorite ale căror certitudini nu puteau fi contestate ( Fiind băiet, păduri cutreieram, Lacul, Sara pe deal, Copii eram noi amândoi etc.). Neîndoielnic, mult mai complicat apare mecanismul de devoalare a alchimiei poetice eminesciene și a legăturilor subtile și rafinate, constituite într-un eșafodaj al ideilor decantate și minuțios elaborate. Cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
singurul absolut. George Gană observă cu justețe că această afirmație a poetului exprimă o valorizare superlativă a naturii, dând o formulare aforistică unor îndelungate raporturi sufletești și spirituale cu ea157. Codrul, simbol plenar al naturii, concentrează sevele absolutului. În Fiind băiet păduri cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe câmpi un văl de argintie ceață,/ Sclipiri pe cer, văpae preste ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai lesne în cale! Înșface-și o stearpă bună, grasă, ori chiar berbecele, că-i mai dolofan, mai ortoman și-are singur carne cât două oi bune! N-am să-i dau prilejul să se înfrupte din cărnița fragedă de băiet...! Și, zis și făcut! Trec oile de primul podeț. Le opresc și chiar le împrăștii pe tăpșanul de-alături. Trag niște crengi uscate și le pun de-a curmezișul, făcând din ele un fel de opreliște improvizată, la intrarea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
trăiască bucuria împlinirii în dumnezeire, D.H. Lawerence și Walt Withman exprimând aceleași idei resimt sacralitatea însuflețindu-i și determinând sacralitatea versurilor izvorâte din marea creație. Experiența spațială a poesiei include valori de referință ale poetului, locul său de naștere, (Fiind băiet, păduri cutreieram 1208), locul în care a întâlnit marea dragoste, scene din primul oraș străin pe care l-a vizitat în tinerețe, templul în care a fost inițiat în credință sau într-un ordin, locuri care devin sursă de încântare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
coloane, a Creației pe deoparte, și a Creatorului pe de altă parte. Revin la cadrul realității, la labirintul pe care-l străbatem din copilărie până la bătrânețe, urcând adeseori prin codri munții spre Templul Înțelepților și învățând treaptă cu treaptă. Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lânga izvor, Dar brațul drept sub cap eu mi-1 puneam S-aud cum apa sună-ncetișor. Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și d’acolea a început. Părinții și familia dumneavoastră ce au pățit după ce ați fost arestat? Tata murise atuncea... Mama a pățit greu, controale, chestii, să vadă de unde și cum... I-ai căruța, i-ai caii... Gata! I-a fost băietul contra... „Am vrut să dărâm CAP-ul” Și frați am fost 8, da’ astăzi mai suntem doar 7 că unu’ a murit.ăFrații nu prea au suferit, nu i-a afectat, dar erau contra pentru ei, întotdeauna... În ce închisoare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în cap, și să fii atent să faci treabă corectă, nu să faci acolo ce-ți place mata sau la știu eu ce partid te-a trimes... să nu ții cu partea aia și partea ailaltă! Dacă ai să fii băiet deștept, mai vii pe la mine când vrei. Dacă nu mor eu... Eu sunt istoric și istoria nu trebuie să fie nici de stânga, nici de dreapta. Vă mulțumesc frumos. Cu plăcere... TEOFIL VASILE NECULIȚĂ S-a născut în 14 noiembrie
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
intră în sintagme cu interjecții sau termeni alocutivi (bade, mătușă, moș, nene, domn etc.) în care nu dezvoltă nici o funcție sintactică: „Da ce-a fost pe aici, moș Nichifor?” (I. Creangă, p. 103), „Nu-i rău, măi Ștefane, să știe băietul oleacă de carte” (I. Creangă, p. 27). Rămân în afara unei relații sintactice autentice și sintagmele relativ fixe, formate dintr-un vocativ și adjective precum drag, scump, bun, milostiv etc.: „Oameni buni, știți pentru ce sunteți chemați aici între noi, zise
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și-l băgă în pământ.” (P. Ispirescu, p. 161) Din limbajul popular întrebuințarea afectivă, participativă a dativului a trecut și în stilul beletristic și în limbajul poetic: „Mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozana, cât mi ți-i băietul.” (I. Creangă, p. 28), „De la Nistru pân-la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a.” (M. Eminescu, I, p. 182), „Câtu-ți ține ziulița/ I-aș cânta doina, doinița.” (Ibidem, p. 2) PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE (REVERENȚĂ)TC "PRONUMELE PERSONAL DE POLITE}E (REVEREN}|)" Pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planului lor semantic, nu pot prezenta caracter durativ la nici o formă temporală. Valoarea aspectuală este, de aceea, la imperfectul acestor verbe, totdeauna iterativă, niciodată durativă: „Adesea, în nopți lungi de iarnă... Maria intra deodată în salonul încălzit... intra îmbrăcată ca băiet...” (M. Eminescu) Când planul semantic al verbului nu permite manifestarea deopotrivă a caracterului durativ și a celui iterativ al imperfectului, întrebuințarea la acest timp a verbelor în cauză cu una din aceste valori aspectuale devine posibilă numai în limbajul artistic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toată puterea...” (M. Eminescu) „Neprețuind granitul, o, fecioară! / Am căutat în lutul românesc.” (T. Arghezi) Când este forma sub care se prezintă un verb copulativ, gerunziul cere sau este cerut de un nume, împreună cu care realizează diferite funcții sintactice: „Fiind băiet, păduri cutreieram.” (M. Eminescu) șcircumstanțial de timpț A fi om e lucru mare. șsubiectț Refuză opoziții categoriale specifice adverbului (și adjectivului): intensitatea. Structura morfologică Gerunziul este întrebuințarea autonomă, absolută, a temei libere de gerunziu a verbului: cântând, lucrând, coborând, urând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multiplu. • analitic; Funcția sintactică, cu dezvoltare infrapropozițională, se realizează prin doi termeni, din care unul este un verb copulativ, iar celălalt, un element nominal (pronominal); între cei doi termeni se instituie un raport de complementaritate semantică lexico-gramaticală. În enunțul „Fiind băiet păduri cutreieram.” (M. Eminescu), sintagma fiind băiet realizează ca atare funcția de circumstanțial temporal analitic. • complex; Este o variantă a constituentului sintactic analitic; cel de al doilea termen are un al doilea nucleu propozițional. Se realizează astfel mai cu seamă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează prin doi termeni, din care unul este un verb copulativ, iar celălalt, un element nominal (pronominal); între cei doi termeni se instituie un raport de complementaritate semantică lexico-gramaticală. În enunțul „Fiind băiet păduri cutreieram.” (M. Eminescu), sintagma fiind băiet realizează ca atare funcția de circumstanțial temporal analitic. • complex; Este o variantă a constituentului sintactic analitic; cel de al doilea termen are un al doilea nucleu propozițional. Se realizează astfel mai cu seamă predicatul analitic, care are, în felul acesta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu, I., 132) „Între răsăritul de soare și apusul de soare / sunt numai tină și rană. ”(L. Blaga, 80) c. analitic: „Fiind băiet, păduri cutreieram.” (M. Eminescu, IV, 354) d. propozițional (propoziția circumstanțială temporală): „Când vii, pășește slobod, râzi și cântă,/Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.” (T.Arghezi, 74) e. multiplu: „Îi trebuia o soluție instantanee, pe care nădăjduia să o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Lui dascălul Vasile a Vasilicăi plăteam numai câte un sorcovăț pe lună.” (I. Creangă, 12) Circumstanțiala de mod cantitativ se introduce în frază prin pronumele (adjectivul) relativ câți (câte) sau prin adverbul relativ cum, ambele specifice acestei subvariante: „Nu face băietul ista atâția husăși, cu straie cu tot, câți am dat eu pentru dânsul până acum!” (I.Creangă, 12), „- Dă-mi, zău, mămușoară, și ți-oi plăti cât mi-i cere, că mi s-a urât cu el așa.” (P.Ispirescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eram să vă întreb de unde le aveți, că tare-s bune...” (I. Creangă, 208), „Numai în grădina ursului, dacă-i fi auzit de dânsa, se află sălăți de aceste.” (I. Creangă, 208), „Nu-i rău, măi Ștefane, să știe și băietul tău oleacă de carte, nu numaidecât pentru popie, cum chitește Smaranda, că și popia are multe năcăfale, e greu de purtat.” (I. Creangă, 15), „Și, după cum am cinste a vă spune, multă vorbă s-a făcut între tata și mama
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iar. Femeia s-a dus din nou după fată și țâganca a amenințat-o pe femeie: «Te fac eu să nu mai ai grija fetei niciodată!» Au luat fata cu tot cu țâgănaș la ei acasă și țiganca i-a dat ceva băietului să-i deie soacrei. Când începea părintele Argatu slujbele, pe ea o lua ceva și-o izbea de perete, îi sărea căciulița de pe cap; o izbea de celălalt perete. «Lasă-mă-n pace că mă arde!» Vorbea Satana din ea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
el aici pentru politicieni plictisiți și cartofori cinici. „Apăi io așa nu vreau! Ce-ar zice mama să afle că fac nelegiuiri la han?...” Și a trebuit să se despartă ca apa de foc. „Măi Ionică măăăi, tu ești un băiet așa bun, măăăi, da ce gheșeft sî fac io cu tine, măi, dacă ție nu-ți placi să lucrezi pentru altul?!” Și dus a fost. Ionică voia altceva. Roata din vis îi aducea mereu aminte de bunicii lui. Așa s-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
1858, adică în trei ani în loc de patru. Despre perioada cât ai învățat la Socola, hai să-l lăsăm pe Grig. I. Alexandrescu, prietenul dumitale, să ne spună ceva, pentru că dumneata n-ai prea vorbit despre această perioadă: „La Socola era băiet cuminte și silitor, afară dacă nu-l scoteai cât de cât din apele lui, sau dacă nu-l pălea o sfântă de lene, de zăcea lat, câte două, trei zile.” Cum spuneam, în 1858 ai terminat Seminarul. Dornic de învățătură
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
de terminatul cu plugăria pentru acel an și pentru că eu nu mai dădusem pe acasă de vreo 2-3 ani de zile. Când l-am mai și auzit "Adelă, adă tu o oală de vin rece de la beci" să bem cu "băietul" (pentru ei eram tot "băiet", deși aveam aproape 30 de ani) "că ne-a făcut așa o mare bucurie venind să ne vadă", am crezut că leșin. Noroc de vinul acela că m-a readus la realitate și chiar mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
acel an și pentru că eu nu mai dădusem pe acasă de vreo 2-3 ani de zile. Când l-am mai și auzit "Adelă, adă tu o oală de vin rece de la beci" să bem cu "băietul" (pentru ei eram tot "băiet", deși aveam aproape 30 de ani) "că ne-a făcut așa o mare bucurie venind să ne vadă", am crezut că leșin. Noroc de vinul acela că m-a readus la realitate și chiar mi-a dat curajul necesar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
nu este o suprapunere a autorului, ci este însuși Poetul; adică o ființă umană sensibilă, care își exprimă anumite sentimente, stări sufletești etc. în așa fel, încât chiar Cititorul își poate revendica trăirea acestor sentimente; (!!) evitați formulările de genul „Fiind băiet, lui Eminescu îi placea să cutreiere pădurile...”; - în literatura epică (și dramatică) -personajul este „creat”; el prinde contur și personalitate sub ochii cititorului; - uneori poate fi ilustrarea unui principiu predeterminat; - prin intermediul personajului / personajelor, scriitorul își dezvăluie ideile și sentimentele; - este
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
unele opere ale iluștrilor înscrise în patrimoniul național. Perioada de apartenență efectivă la periferie se suprapune însă doar efemerelor vremuri ale copilăriei. Eminescu a părăsit Ipoteștiul la începutul claselor primare, dar le-a evocat cu nostalgie în lirica sa. Fiind băiet... sau O, rămâi cimentează legătura poetului cu locurile natale. Istoricul Nicolae Iorga a părăsit Botoșaniul după gimnaziu și a urmat liceul la Iași, apoi s-a stabilit în capitală. George Enescu a lăsat Liveniul în urmă la doar 7 ani
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]