458 matches
-
galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu capu-ntre urechi și cu ochii pe pereți ori ferestre. Bravo ție!” Ceilalți Îl priveau pe Vieru cu ciudă, mai ales că Directorul, după ce scotocise prin cabinetul foto - cel cu geamurile vopsite -, Îi atârnase de gât șnurul de care se bălăbănea busola, pitită ca o țestoasă Între două carapace negre de metal. Copiii intraseră aliniați câte doi prin noroaiele adânci ale CAP-ului. Baronu Îi șoptise lui Ectoraș: „Diliu mai e și tac-tu ăsta...”. Fiul Directorului nu găsise argumente ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Într-o gogoașă de mătase de o țesătură deasă de oameni și lucruri. Ce putu vedea omul, plimbându-și privirea pe pereții rotunzi ai gogoșii, fu propriul său testicul, umflat, dureros și bolnav. Ieșea din acea țesătură deasă și se bălăbănea, roșu și plin de suferință. Dar lucrurile s-au Îndreptat oarece vreme mai târziu, când un chirurg fără chip a atins cu bisturiul bărbăția suferindă a omului, i-a Împins mațele la locul lor În burtă, iar mădularul care atârnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre. Îl văzu, îl recunoscu, începu, parcă, să se zorească. Se grăbea, da, grozav se mai grăbea. Dintr-odată, începu să se grăbească, năuc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inevitabil, nemaiputând stăpâni otrava orbirea osânda unei plăceri joase, de care nu voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu-se, în aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul Mircea Claudiu, cu sticloasa sa Astrid, și subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până și el. „De ce râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o excesivă vitalitate. Suise picioarele, americănește, pe fotoliul din stânga, dar doamna Venera nu observa nimic. — Totul s-a răsturnat odată cu bicicleta aia, nu? — Da, da, înțeleg, se auzi, răspicat, glasul profesorului, care-și balansa vesel picioarele deasupra fotoliului. Profesorul detectiv bălăbănea nepăsător picioarele. Acum, era și el palid. Iar Tavi găsise o poziție comodă, lângă fereastră, privind departe, în zarea invizibilă. Venera nu le acorda nici o atenție, părea singură, singură cu partenerul absent. — Sunt plecați, Tavi și cu Tori. Taube, zisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
afirmă că rasa lui e superioară tuturor celorlalte. — în cazul ăsta, sunt fascist. — Ești, într-adevăr, admise convins. Deși sunt sigur că, dacă ai știi ce înseamnă cu adevărat, ai renunța. — De ce? Asta nu e ceva ce se poate explica bălăbănindu-te pe o cămilă care pare beată... Ar fi mai bine s-o lăsăm pentru altă ocazie. Dar această altă ocazie nu se ivise și Abdul era convins că, pe zi ce trecea, scădeau posibilitățile de a se mai ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deschise ca niște aripi purpurii și dungile roșii de pe solzii maro. Se ridica precum un submarin, și Înotătoarea de pe spinare a ieșit la suprafață, despicînd apa. Apoi a ieșit chiar În spatele momelii, și acum i se vedea și harponul lung bălĂbănindu-se deasupra apei. — Lasă-i momeala-n gură, spusei. Johnson și-a luat mîna de pe mînerul mulinetei, care a Început să vîjÎie, și bătrînul pește-cu-spadă s-a Întors și s-a scufundat; l-am văzut strălucind ca argintul, cît era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chestii care se pot face când partenerii sunt inegali ca greutate. —Și de ce nu-ți găsești pe cineva de statura ta? —Mda, zice Finn. O să mă duc la vreun dubios din vestiar și-o să-l întreb dacă vrea să ne bălăbănim amândoi. În definitiv, bălăbăneala între bărbați e destul de firească, nu? Bărbații heterosexuali fac împreună astfel de lucruri oricând. Înțeleg unde bați, admit eu. Nu vrei să fii luat drept homosexual. — Deci vii? mă întreabă Finn nerăbdător. Da’ tare-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
până când sunt ca un vultur cu aripile deschise, susținută numai de picioarele lui Finn. Pentru câteva secunde minunate, plutesc acolo, neștiind dacă să rânjesc la Finn, care e și el cu gura până la urechi sub mine. Apoi începem să ne bălăbănim mai tare și Finn, dându-și seama că-și pierde echilibrul, mă împinge spre spate, așa că aterizez în picioare. —Frumos! zice instructorul. Cine vrea să încerce? Ceilalți se bulucesc bucuroși înapoi pe saltelele lor, ca să ne copieze. Hai să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În afară, Însă răbdare. Opt -, Doamne, nu avem nici un opt... ba nu, așteaptă, dacă brațele și picioarele nu le socotim câte unul, ci două câte două, datorită coatelor și genunchilor, avem opt oase cât se poate de lungi care se bălăbănesc În afară, și ia-le pe-astea două plus trunchiul și ai nouă, care, dacă mai pui și capul, fac zece. Și tot așa, dacă te Învârți În jurul trupului, scoți din el toate numerele pe care le vrei, gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
minut-două, cel târziu, să mor eu! Stăpânul Cernit! Prin hornul surpat! gândește Avocatul. Acela e Thamiel! Este Adversarul Suprem, Revoltatul! Răzvrătitul! Belial! Cel fără de Maestru! Spiritul lui Gog și Magog! Satan...! țipă și Îngerul. Fratele îl zărește pe Boss ancorat, bălăbănindu-se ezitant pe marginea rupturii tectonice, cu răclița în brațe. Apoi, vede un cal și un călăreț galben-vineți, răsăriți din neant și galopând în șarjă, asupra Micuțului! Îngerul sesizează și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să fug ?... Scapă-mă!... Ce să fac ? Petre nu voia să se înduioșeze. Repetă mai aspru: ― Fă ce te-o îndrepta Dumnezeu, cucoană, numai nu zăbovi deloc... Ieși morfolindu-și sfârșitul. Nadina îi auzi bocancii pe dușumele. Își căută ciorapii, bălăbănind cu mâna lângă canapea și șoșăind din buzele uscate, parcă ar fi vorbit cu cineva: ― Trebuie să plec... Unde să plec?... Doamne, Doamne, unde să plec? 3 Platamonu, ieșind azi-noapte, ca în toate nopțile, să dea o raită prin curte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trupa la adăpost și zicîndu-și, pe măsură ce se reculegea: ― Noroc că n-au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un capăt la altul al satului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
agăță de țeava armei cu care se mândrise atâta, ca un steag alb, și o ridică în sus, s-o vadă soldații care erau încă departe. Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa în vârf se bălăbănea ca bătută de vânt. Stătură așa un răstimp, împrejur liniște mare și nici o mișcare, parcă satul ar fi fost mort. Ușa cârciumii era închisă. Petre bombănea și scrâșnea, așteptând cine știe ce minune. Atunci din vale, pe uliță, spre curtea lui Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suprafața micii planete? Gândul ăsta duce la altul... Kane poate că, până la urmă își va găsi diamantele. ― Să te întorci în mai puțin de zece minute, îi zise Dallas imperativ. Mă auzi? ― Aoleu! Kane, agale, se așeză pe marginea cavității, bălăbănindu-și picioarele în gol. Apucând cablul cu amândouă mâinile, împinse și se pomeni deasupra găurii. Partea de jos a corpului era cufundată în întuneric. ― Dacă nu te-ntorci în zece minute, te las cu toată șandramaua asta, îl preveni Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu picioarele complet goale, este linia de modă a femeilor care își oferă corpul. Au început să se dezbrace și bărbații bătrâni. Au apărut în locuri publice, aglomerate, în pantaloni scurți, expunând niște picioare albe, slabe, cu pielea atârnând și bălăbănindu-se pe ele. În acest haos social, pământul românesc mai naște genii. Eu am descoperit un geniu în Mioara Dragostin, după ce i-am citit cartea sa „Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști”. Această carte este un tratat de educație. Dacă
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
înfricoșătoare o făcu pe Diane să scoată un mic țipăt de groază neputincioasă. Se lipi de perete. George se apropie de ea, ca un gigantic animal ucigaș, nu atât ca un leu, cât ca o enormă gorilă, o maimuță imensă, bălăbănindu-și brațele. Când ajunse lângă ea, ridică o mână, ca și cum ar fi fost gata s-o măture din calea lui. Diane căzu în genunchi și închise ochii. — Copilule, copilule, ridică-te, nu te speria! Într-o secundă o ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai lăsat de chestiile astea? Tot te mai ții de dame, chiar și la vârsta ta? Dar fiindcă nu întâmpină nicio reacție, încetă să mai meargă cu spatele și își văzu de drum ceva mai repejor, îndepărtându-se, în timp ce își bălăbănea brațele, pe una din ramificațiile pasajului, în penumbra de argint coclit. Nestor trecu la vitrina alăturată și, apropiindu-se din nou, se trezi față în față cu un manechin feminin. Față în față e doar un fel de a spune
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
minute, Toaibă s-a întors. Să vedem cum v-ați pregătit. A făcut inspecția așa cum nu o făcuse niciodată. Până în cele mai mici amănunte. Ajungând la Limbosu, s-a prefăcut că nu bagă de seamă că sacul de merinde se bălăbănea ca pulpa vacii, iar bidonul pentru apă era gol. „Am să văd eu cum ai să te descurci acolo, unde o înțărcat 60 dracul copchiii, domn’ sărjănt”... Mergeau de vreo două ceasuri. Pâlcul de pădure - ținta misiunii lor - se vedea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în acea gospodărie este un cal... Către seară, bătăile în poartă au scos-o pe Maranda din casă. Toaibă s-a băgat repede sub țolul de pe laiță, gemând din greu. Rusul, un zdrahon cam pe măsura lui Toaibă, cu Naganul bălăbănindu-i se la șold, a intrat țanțoș în curte, urmat îndeaproape de Hadarag, care își rotea privirea cam înspăimântată prin curte. În cele din urmă, și-a oprit-o întrebătoare asupra Marandei, care a clătinat ușor din cap a „nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din ele, de aceea vrei să rămâi nemișcat, să nu mai schițezi nici un gest, nici de atac, nici de apărare, cufundat în toropeală ca într-o apă călduță și confuză... Un fel de somn treaz. Uneori chiar ațipeam. Mă trezeam bălăbănindu-mă, gata să cad de pe bancă și atunci îmi reveneam pentru câtva timp. Dar până și mișcările necesare le făceam greu. Sufeream până ce mă duceam în spatele gării să beau apă sau să înghit ceva din proviziile găsite în magazie. Simțeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]