271 matches
-
Îi crescuse părul ca o blăniță neagră și pufoasă, Însă cicatricele Îi erau Încă vizibile, ca niște tentative eșuate de autotrepanație. Vesta soioasă Îi era pătată cu sîngele care-i cursese din nas și-i desenase conturul sînilor ce se bălăngăneau ca niște capete zăbăuce. Sub ochii noștri, s-a prăbușit pe podea, a vomitat În grămezile de petale și s-a pus pe căutat inelul care-i zburase din nara sîngerîndă. Aproape fără să-și Întrerupă pașii de step, Crawford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se bălăngăne pe scaun și să fredoneze ne păsătoare, fără să le vadă și fără să le audă. Clara își aprinse o altă țigară și sorbi din cafea, privind la Iulia ca atrasă de un magnet. „De când a venit își tot roade
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gestul ăsta scurt și intens, bărbatul să sigileze dreptunghiul de aer și lumină care intra prin deschizătură și eu să rămân din nou blocat în submarinul meu umed și întunecat. De fiecare dată însă, rama era smulsă, lăsată să se bălăngăne în vânt, iar bărbatul se urca pe bicicleta lui colosală și pleca mai departe, printre blocuri. Mă repezeam pe scaunul pus din timp sub geam, îl urcam cu bucurie și speranță (oare o fi scăpat gadgetul?) și îmi recuperam bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orice vroiai acolo: copii mici amețiți de soare, copți în apa mării ca porumbul fiert în gălețile țigăncilor; femei cu sâni de toate formele, dimensiunile și culorile, de la rozul începuturilor, la roșul arsurii și cafeniul supraexpunerii; bărbați serioși cu sexele bălăngănindu-se-n vânt (profesorii erau de pomină, când se întâlneau între ei sau cu vreun student: „Bună ziua, dom’ profesor!“ - balanga-balanga - „Ce mai faceți?“ - balanga-balanga - „Bine, dar dumneavoastră?“). Am împins investigațiile până departe, la „Vama Veche“. Nici urmă de Julieta copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de acea ciudată expresie, datorită căreia unii își dau seama de la prima vedere că persoana suferă de epilepsie. De altminteri, fața tânărului era plăcută, fină și uscățivă, dar fără culoare și acum chiar învinețită de frig. În mâini i se bălăngănea o bocceluță făcută dintr-o bucată de mătase, veche, decolorată, care părea a conține toată averea cu care pornise la drum. În picioare avea pantofi cu talpă groasă și ghetre, într-un cuvânt, încălțăminte total nerusească. Vecinul cel brunet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care orașe prospere din Europa Centrală, precum Praga sau Potsdam sau Dresda le-au donat (sau vândut pentru un euro?) municipalității ploieștene. Mersul în aceste adevărate corăbii urbane din tablă și oțel este în sine o mare aventură. Corabia se bălăngăne în toate direcțiile, accelerează și frânează brusc, în căutarea verdelui de la semafoare, țârâie, face ca toți dracii. Oamenii, de cele mai multe ori, stau înghesuiți unii în alții, ținându-și răsuflarea și strângând puternic bara, pentru a nu fi proiectați în ușă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de culoare. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Bîrladul, aflat, ca orice loc, în aerul de deasupra radiind de lumini, la primul peron perechea în vîrstă, braț la braț, de fapt ne ținem unul de altul, nepotul pe lîngă noi nu știe, bălăngănește o pungă, dă în compartiment peste noi cerșetorul, ochii atenți, pe ecranul lor mira îmi dați și mie, dați-mi, vă rog, cît vă lasă inima! spune distrat, am convenit amîndoi, din ușă, să ne abținem un moment, pînă consumăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
km 433 "Snack Gospodina SRL", ăi, Iaș! mi-ai ars cămeșa, să-mi plătești cămeșa! da, da' ia uite aici pă spate, cu țigara! cămeșă nouă, hai, ia-ți cămeșa și dă-mi banii, cere-ți măcar scuze! din biberon bălăngăne, săndăluțele pe aceeași mînă, țigara în cealaltă, berze pleacă șir, scurgerile anului în curs, le-am prins venirea tot în tren astă-primăvară, verticala Cheile Turzii netedă, Apus trece pe gol cînd să treacă, dantela despicătură luminată la adînc, tivul bluzei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fiecare instrument, necesar neutralizării sau nimicirii inamicului, nu se găsea la locul său. Lopățica era cu coada între picioarele sale, împiedi cîndu-l la mers. Bidonașul cu ulei (de uns pușca) îl încurca la buzunare, binoclul era în spate și se bălăngănea lovindu-l pe șira spinării, masca de gaze îi venea în față, încur cîndu-l îngrozitor, pușca îi cădea de pe umeri, foaia de cort, desprinsă pe jumătate, se tîra pe jos. Chipiul îi venea peste ochelari și transpirația de pe ochelari îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un sergent odihnit și încă neostoit în sadismul său. În ce mă privește, îmi venea rîndul mai la urmă, cînd sergentul era aproape sătul de distracție. Mai trișam făcîndu-mă că nu aud cîrîitoarea. Floricel, cu toate curgînd de pe el și bălăngănind peste tot ca naiba, orbit total de transpirație, chiar speriat de sergent, avea parte de cîrîială la fiecare metru. Făcea eforturi disperate, în rîsul prostesc al colegilor săi. Nu cerea ajutorul nimănui și nu reproșa celor care îl umileau. Încerca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În reclamă, pe care o înghițeam nemestecată, vedeam albul cum își zdrobea adversarul, cum pe jos, în cușcă, parcă se tăiase porcul. Dar nici negrul nu era mai prejos, adică mai uman. Cînd trăsnea adversarul, acesta cădea fulgerat, cu capul bălăngănind în balama. Cum am mai spus, nu agream scenele astea de abator, dar aveam aceleași porniri ca ale unei fete care, deși știe că s-ar putea să se procopsească cu un viol, totuși acceptă invitațiile suspecte. La ora de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care ne-a dat și nouă câte un pachet. Se vădeau prospere și pisicile uitându-se a milă la capetele de pește risipite prin toată camera pe coli de hârtie. Blana le făcea ape-ape, străluceau de sănătate și li se bălăngăneau Între picioare niște burți cât pumnul, ai fi zis că din zi În zi stau să nască, ba doar că s-au Îngrășat, Motănica le-a castrat pe toate, În afară de Gilbert, desigur, el e tartorul, bestia asta neagră, la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mult până să uităm Încotro plecasem cu noaptea-n cap. Tot foindu-se și zbuciumându-se printre noi, În entuziasmul ei aferat, Motănica Își pierduse brâul chimonoului și poalele bluzei Îi fluturau ca o cortină deschisă pe lângă sânii ce-și bălăngăneau pe sub nasurile noastre semeția lor apusă. Se uita atât de strâmb, de-ai fi zis că nu ne mai deosebește, care-i fii-su și care nepotu-său, vere, sărmana Motănică, și mai dă-o-n pula noastră și hai s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În sus și-n jos de la ușă la fereastră, cu capul În piept și aruncându-și privirea În stânga și-n dreapta, contemplându-și parcă Într-o oglindă umblătoare bicepșii și pectoralii Încordați, În timp ce ștremeleagul ăla de neam prost i se bălăngăne Încolo și-ncoace ca o coadă. A știut ștoarfa aia de Viorel pe ce a pus ochii și ce să sugă și-n ce să-și frece găoaza aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
azi-noapte. Tomică a primit consemn și ordin de mobilizare. Nu se știe când o să se Întoarcă acasă, și dacă s-o mai Întoarce... Omul pleca la război, da, cu pachetul de mâncare Într-o pungă de plastic de un leu bălăngănindu-i pe Încheietura mânii din buzunarul canadienei. Hotărârea nestrămutată Întru Îndeplinirea unei Îndatoriri sfinte se putea citi pe figura lui. Avea un aer grav și era Întrucâtva iritat de curiozitatea noastră și nerăbdarea de a ajunge la fața locului ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
las, să moară de necaz! - Și să-l frec În găoază până dă În gălbează! Maiorul Zlate se prăvălește pe scaun și bate palma În masă, făcând să salte sticla cu apă. Vrea să suspende ședința, vrea să ia cuvântul, bălăngăne capul În toate părțile căznindu-se să dea afară din el ce are de spus. Neli intră pe ușă cu cratița de fiertură de cartofi. - Ferește că te opărește! Ufff! Lasă-i nea Costică că ie beți. Îți dă ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
boscheți cu voi, futu-vă-n gură de cioroi! Zlate râde, se eliberează Într-un hohot sardonic, gata, ne-a trimis unde ne e locul. Laur Își trage șortul și-i arată ștremeleagul lui de neam prost pe jumătate Întărit, bălăngănindu-l ca pe un baston de cauciuc cu care stă să-l croiască pe spinare. - Și mai du-te, bă, că vreau să-mi fut nevasta, la care târâtura de maior ia sticla de pe masă și-l stropește, aruncă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
deținuții evrei să se răscoale Împotriva gărzii SS”. Aoleu, se Întâmplă ceva, ne-am zis. Și, Într-adevăr, ne-au pus În rând, a venit comandantul lagărului și a ținut un discurs - dar am impresia că toți erau beți, se bălăngăneau: „O să muriți toți aici! Ați vrut să vă răsculați, să vă răzbunați pe noi, dar o să vă arătăm noi!” Iar În clipa aia: „Rupeți rândurile!” și au Început să tragă În noi. Câini asmuțiți asupra noastră... Am avut și atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
poduri, viaducte și baraje, ale ălora, dilii, legați cu coarda de picioare, sfidând legile fizicii, până la punctul de maximă întindere, mai, mai, să se rupă și, când e cât pe ce, iacă, își revine, se comprimă, cu tot cu săritor, care se bălăngăne deasupra genunii. S-a spus, cu oarecare îndreptățire până la un punct, că Rițoaia (folosim o formulă des uzitată în documentele de tot felul de până în secolul al XIX-lea) este victima unui linșaj mediatic, că, la o adică, alții au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
merg tot la Roica. Vom fi deci tovarăși de drum. Feciorul e al dumitale? Da, e al meu!... Vorbea scurt, parcă dorea să nu vorbească. Avea în mână un băț, lucru obișnuit pentru un călător, și o traistă care se bălăngănea pe umăr. Copilul mergea greoi, tușind sec, oprindu-se din când în când și scuipând. E bolnav copilul? De ce tușește așa des și scuipă? No, că nu-i bolnav, da-i pregătit de jertfă! Ce fel de jertfă, am întrebat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
poate fi considerată până într-un anumit punct jurnalism literar narativ. După ce Norris îl descrie pe muncitor ca fiind greoi, brutal, neșlefuit, stupid și lipsit de minte el descrie acțiunile muncitorului: "Era în drum spre casă, cu mâinile lui imense bălăngănindu-se pe lângă corp". Muncitorul descoperă în timp ce merge o violetă, se oprește și o culege. Era un lucru frumos, răspândind mireasma pădurii, sugerând un lucru drăguț și delicat". Când muncitorul pare a fi nehotărât ce să facă cu violeta "în chip
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
io. Bun. Deci. Băiețaș. Ai toate libertățile. ăăă, aduceți-i o pernă lu omu ăsta, că zice că stă prea jos. Nu, dați-o dracu de pernă, scaunu e rupt, suntem într-o televiziune publică. Măi, băiete, nu te mai bălăngăni așa pe scaunu ăla, că nu suntem la birt. Și poate cazi și mai pățești ceva pe-aicea. Nu, nu, tu nu te mai agita și nu-ți mai fă griji. Vorba aia: lasă arhimandritului toată grija schitului. Hă-hă. Manuela
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
supraviețuirea, precum Universul cu gândurile, în schimbul privirilor pironite în tavanul de un alb mincinos. De sus se prăvale peste mine gânduri...idei obscure, imagini ale unui viitor sumbru. Acel suport de bec precum un spânzurat inert ( mortul de care vorbeam ), bălăngănind aiurea. Am intrat în salonul 7, bucuros după pozitiva discuție cu Vera. Am dat mâna cu Marian, ca și cum ar fi fost pentru prima oară în viață, ne-am urat ședere plăcută și să plecăm sănătoși atunci când va fi vremea. După ce
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic într-o mișcare alienată. Mă uitam la pieptul slăbit și descărnat al bunicului: el cu partenera lui de viață au adus pe lume 18 copii. Optsprezece copii! Iar acum, lângă el nu se afla decât unul dintre nepoți, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui de soldat, reluate și relatate stupid, la infinit. Predarea propriu-zisă a materiei constituia pentru domnul învățător o chestiune secundară, lipsită de importanță pedagogică. Vocabularul jignitor și trivial era meniul lui favorit la fiecare oră. Înalt și deșirat, cu mâinile bălăngănindu-se pe lângă corpul costeliv și cocârjat, avea iuțimea și agilitatea unei primate. Obrazul lătăreț, brăzdat de firișoare roșii-vineții, prin care circulau hematiile într-o proporție de 50% cu lichidul dionisiac, era cartea de vizită cea mai elocventă a acestui "avortonus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]