277 matches
-
se facă nevăzuți cât mai repede de acolo. Totuși, ceva mai târziu, după ce mulțimea se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la pachet sau poate vreo trusă de scule. Nando îl remarcă și îi zâmbi încurajator: Dumneata, tovarășe, văd că ai înțeles... Dumitale nu-ți este teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
servietă de mușama păru să stea câteva clipe pe gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii săi de muncă. Șoferul mașinii negre apăsă vesel pe claxon și, scoțându-și pe geam capul tuns regulamentar, strigă în gura mare, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a părut stânjenitor că nu spusesem nimic - așa că am continuat să nu spun nimic și - ei, da, nu exista nici o explicație de bun simț. — L-am luaaaaat! Țipătul vocii lui Lucille mi-a înmuiat, din nou, picioarele. A, nu. Lucille bălăngănea o pungă Vera Wang, care era aproape la fel de mare ca ea. — Voalul tău! știu c-ai spus că vrei să aștepți, Claire, dar, pur și simplu, n-am putut să rezist! Iartă-mă, draga mea! Poți să-l probezi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mânerul alarmei pentru hoți de lângă ușă. M-am holbat la ea la nesfârșit. Fritzie intră în câmpul meu vizual și se apropie, împingând masa pe rotile, acoperită cu cearșaf, pe care o observasem ceva mai devreme. Cei patru nebuni se bălăngăneau în cârligele lor, gemând ușor. Fritzie se apropie de mine, îmi râse-n nas, apoi smulse cearșaful care acoperea masa. Pe masă se afla cadavrul unei femei goale, tăiată în jumătate de la brâu - o fată plinuță, coafată și machiată astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o declarație. Tu plimbă-te vreo jumătate de oră, până te calmezi. O să-l îndop cu cafea și când te-ntorci, o să vedem ce-i de făcut. Am ieșit pe scara de incendiu. M-am așezat acolo și mi-am bălăngănit picioarele pe marginea ei. Am urmărit mașinile de pe Wilcox care se îndreptau spre Hollywood și mi-am făcut socotelile: cât o să mă coste povestea asta și tot restul. Apoi am jucat blackjack cu plăcuțele de înmatriculare, mașinile care o luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am îndreptat spre centrul plin de neoane al orașului. Străzile erau înțesate cu oameni în uniformă: cămăși maro, soldați și mateloți americani. Nu se zărea nici picior de mexican și toată lumea era disciplinată - chiar și grupurile de răcani ce se bălăngăneau amețiți. Am ajuns la concluzia că patrulele de jandarmi sunt cele ce țin lucrurile sub control. Cei mai mulți dintre maronii erau niște prizăriți de categoria muscă, dar erau înarmați până-n dinți: puști cu țeava retezată, revolvere semiautomate de calibrul 45, boxuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la buzele însângerate. Am băgat mâna în buzunar și am scos niște bancnote, pe care i le-am aruncat pe trotuar. — Vino la mine, dulceață. Ceilalți sunt la Laguna. Ar putea fi ca în vremurile... Am lăsat receptorul să se bălăngăne și pe bețiv să adune cea mai mare parte din ultima mea chenzină. În drum spre Hancock Park, îmi tot spuneam: doar de data asta, doar ca să intru din nou înăuntru. În timp ce băteam la ușă, chiar mă convinsesem. Apoi Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cinste. Era croită dintr-un metal ușor, aristocrat. Licărea ca o platină. Mătăhălosul înhăță cheia, îi strecură prin sita din partea superioară a ornamentului un colan din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub un tricou bicolor, mov cu verde. - Ține-o tu, boarfo!... Că mecla ta arată așa descusută și descuiată, că lui nimănuia nu i-ar trece prin minte... că taman între țâțele tale, ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doamna O’Toole să iasă șontâcăind din încăpere. în luminiș, printre puii adormiți, s-au oprit din nou și nesiguranța le-a paralizat membrele doar pe jumătate dornice. Virgil își trecu limba lui mare peste buze. Dolores O’Toole își bălăngăni stângace mâinile pe lângă trup, ca o vrabie cu aripa frântă. — Virgil. Numele lui pluti discret pe deasupra paraliziei. Dolores îl rostise cu grija unei femei care scoate la iveală o comoară ascunsă. își croi drum până la el prin cămașa lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care i-o întinsese cu grijă pe jos doamna O’Toole, când un ghiont l-a făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu-se la Imperiu. Apoi i-a deschis. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Băieții aplaudau și cântau tâmpenii, Îndemnându-se reciproc cu sticla și Împingându-se cu râsete. Nu pot uita gurile lor deschise larg, În care se surpa tot aerul din cameră și ochii micșorați de plăcerea În derulare. Și capetele Înaintate, bălăngănite În ritmul lălăielii. Asta Însemna să fii ”de gașcă”. Ne țineam pe după umeri și ne unduiam ca pe puntea unei corăbii clătinate de marea agitată: Nu mă duc la Carolina/ Nu mă duc, mă duc la ea/ Las’ să vină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
picioare fine și o talie subțire, de fetiță. Era incredibil de ușoară. Am Început să ne deplasăm Împleticit, bucuros că reușeam să o mențin Într-un plan aproape vertical. Părul ei emana un parfum plăcut! Ne mișcam mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp o cadență comună. În dreptul unei clădiri, cineva de deasupra fluieră scurt și strigă obscenități. Am Început să grăbesc pasul, sleit de puteri și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sperăm să jucăm Într-o zi rolul principal.) Sus, Îl găsesc pe Ben lovind barele pătuțului. Zâmbește larg, iar din gură Îi iese un firicel strălucitor de salivă care se Întinde și se contractă Începând de la extremitatea bărbiei până pe salopetă, bălăngănindu-se În Întuneric. — Bună, drăguțule. Ce fel de oră e asta, ia spune? Îl extrag din pătuț, iar el, copleșit de bucuria regăsirii, Își Încearcă un canin nou-nouț pe gâtul meu. Au. Nu mi-am dorit niciodată băiat. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aici Înseamnă toată lumea sub șaizeci de ani. — Categoric, dragă amice.Hai În Estrella de Mar și renunță la calendar. (Veni lîngă mine la balustradă și oftă zgomotos.) Nu-i așa că fac o priveliște superbă? Nu ratează nici o ocazie să-și bălăngăne pepenii. Totuși, e trist, Într-un fel. Ele Își arată sfîrcurile la chelneri, și-ntre timp gazda lor șade Într-o celulă din Închisoarea Zarzuella. Hennessy puse pe umărul meu o mînă ușoară ca o pană. — Băiete drag, știu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îi crescuse părul ca o blăniță neagră și pufoasă, Însă cicatricele Îi erau Încă vizibile, ca niște tentative eșuate de autotrepanație. Vesta soioasă Îi era pătată cu sîngele care-i cursese din nas și-i desenase conturul sînilor ce se bălăngăneau ca niște capete zăbăuce. Sub ochii noștri, s-a prăbușit pe podea, a vomitat În grămezile de petale și s-a pus pe căutat inelul care-i zburase din nara sîngerîndă. Aproape fără să-și Întrerupă pașii de step, Crawford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-au înmuiat au fost bine, dar bubuitura aia care s-a auzit când a dat cu capul de podea ar fi prea dureros de reprodus seară de seară, observă Hugo, pe un ton vesel. Se așeză picior peste picior, bălăngănind un papuc negru, din piele de crocodil, în vârful piciorului. — Dumnezeule, sunteți groaznici cu toții, zise Sophie. — Din câte văd eu, toți ceilalți zânișori o cam ocolesc, zise Hugo gânditor. Și nu mă refer aici la orientarea sexuală, stai calm, Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui ca să-l încălzești un pic înainte. —Bine. Și mulțumesc. —N-ai pentru ce! Păi, eu trebuie s-o șterg. Mă îmbrățișă. —Mulțumesc încă o dată, Sam. Ești o prietenă adevărată. După care o zbughi către stația de autobuz, cu rucsacul bălăngănindu-i-se pe umăr și cu ușurarea care i se citea pe față nu numai pentru că aveam să-i păstrez secretul, dar și pentru că mărturisise totul și fusese iertată. Îmi plăcea Sophie foarte mult. Dacă ar fi putut trece peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine. S-a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste încheietura mâinii stângi, lăsând brațul să se bălăngăne în sus și în jos, cu pumnul strâns și, pentru a adânci semnificația, cu degetul mare strecurat între arătătorul și mijlociul. I-am primit mesajul și am ridicat din umeri, încrucișându-mi și eu încheieturile pumnilor, cu brațele întinse, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și deșirat în încurcătura aia de haine, geantă și brațe, pe care și le flutura în față într-o tentativă vagă de a închide ușa. Scoate-ți întâi haina, dragule, am râs eu. Și lasă jos geanta de pe umăr. Se bălăngăne încoace și-ncolo. Doar nu-ți închipui că ai să-nchizi ușa cu toate alea în drum. Stai - dă-mi-o mie. —Mersi, mamă. —Doamne, ce grea e! am zis eu, ridicându-i de pe umăr bucata uriașă de pânză neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pahar cu apă. Pe masă strălucea încărcătorul uitat de inginerul Ionescu. Sprâncenele i se arcuiră. Scarlat părăsi ascunzătoarea. ― De ce nu-l poftiți înăuntru, domnule Dragu? E un tip onest! Merită cu prisosință recunoștința dumneavoastră. CAPITOLUL V TENTATIVĂ DISPERATĂ Șoferul își bălăngănea mâinile privind rătăcit în jur. Bătrânii uitau speriați fără să scoată un cuvânt. Melania Lupu clipea ca și cum o lumină prea puternică i-ar fi supărat ochii. " Ești îngrozitor de neatentă, fetițo! Ar fi trebuit să-ți dai seama de la început că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-ți închipui că ai uitat. O mică păcăleală care nu are de ce să te supere..." Bătrâna trase lanțul și își șterse zâmbetul de pe buze. Intră în sufragerie, strecurîndu-se ca o umbră la locul ei. Cârnul stătea pe marginea biroului bălăngănindu-și picioarele în gol. Prin ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe spătarele scaunelor. Statuile și vulturii de bronz care susțineau servanta luceau dulce, păreau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întotdeauna cu două numere mai mari, care îl încurcau la fixatul fiarelor îmbârligate denumite eufemistic patine, însă mirajul gheții, fiind prea ademenitor, nu putea fi stăvilit. În momentul culminant al plăcerii, atent la bocancii prea largi, la patinele ce se bălăngăneau gata-gata să se desprindă de tălpi și la senzația fascinantă a vitezei, gheața s-a spart chiar sub propriile lui picioare, în apropierea podului de fier ce traversează Bârnatul, iar el, din apa care îi ajungea până aproape de urechi, luptându
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Nojițele din piele, cu care era ancorat de atelaj, s-au rupt brusc. În viteza lor câinii, împreună cu sania încărcată până la refuz, s-au dus tot înainte fără a se opri, iar el, sub greutatea corpului, cu schiurile ce se bălăngăneau aiurea legate de picioare, căzuse chiar sub gheața ce s-a spart în zeci de bucăți ascuțite și alunecoase peste care tocmai trecea, cu care împreună planau într-un gol adânc fără sfârșit și din care nu mai putea ieși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de a fi al lui Mihai de Giulești: cum pășea fără timiditate, cu siguranța de sine nevinovată doar de grabă și de mersul său puțin caraghios datorită oaselor prea lungi și mai ales a mâinilor neînvățate să se supună disciplinei, bălăngănindu-se subțiri pe lângă trupul deșirat. Fără toate aceste informații atât de trebuincioase, care nu puteau fi încadrate, decât de cele mai multe ori numai în didascalii, ca și altele, dramatizarea mea devenea superfluă, iar celelalte scene nu ar fi avut suficientă încărcătură
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]