589 matches
-
arealul nostru autohton. Ne avântăm, Într-o plicticoasă după amiază de duminică, prin pădurea Bârnovei, pe un drum forestier, spre străfundul pădurii, din simpla curiozitate de a vedea ce se poate Întâmpla. Mașina alunecă ușor pe poteca Îngustă străjuită de bălării pestriț colorate și inedit mirositoare. Înaintăm kilometri buni prin aerul tare, ozonat, al stejarilor și fagilor seculari. Dintr-o dată, un iepure saltă Înaintea noastră, tăindu-ne calea. Dom-le, Îmi zic, mai sunt și jivine pe aici. După circa un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sfărâmăturile ce mai rămăsese din marea oaste a lui Sinan. Mihai se Întoarce Încărcat de trofee. Stelele sclipesc peste bălțile de sânge. Bătrânul, cruntul vizir, bocește În cortu-i rupându-și hainele de pe el. Și pe când spahiii lui tremură tupilați prin bălării, din tabăra românilor se Înalță În liniștea nopții cântece de biruință. Cuvinte: Semilună = simbol al Imperiului Otoman; cotropitor = care ocupă sau pune stăpânire cu forța; nămezi = corect,nămiază și amiază, adică În plină zi; măgură = deal mare, singuratic; vizir = mare
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Acolo, cu grijă Își săltă capul, dar numaidecât Îl trase Înapoi, pitindu-se după stâncă. Nu departe de el zărise un Întreg grup de hitleriști. Ca să-i vadă mai bine și pentru a nu fi observat se ascunse În niște bălării din apropiere. De aici Îi putu privi În voie și-i numără. Erau doisprezece, Înarmați cu pistoale automate și grenade. Tânărul Gheorghe Olaru fu cuprins de fiori. Cum să acționeze ? se Întrebă el. Să tragă trei focuri de armă și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
vegetal cunoaște o dezvoltare frenetică și exuberantă” (22, p. 38). Să observăm totuși că nu este vorba de vegetație în totalitatea ei, ci de cea cumva neutilă din punct de vedere social. Fie că este vorba de vegetație inutilă (sterilă) : bălării, neghină (ca în colinda citată), mărăcini (ca în basmul tip Frumoasa adormită), fie de o vegetație inutilizabilă, aflată într-un tărâm „unde om pământean nu este” (54, p. 126), un tărâm nesocializat și, ca atare, haotic, necosmizat : iarbă „necălcată” („Unde
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
istoriei nu este decât semnul întunecat al unui somn de piatră; figurile exemplare ale istoriei sale sunt simple ficțiuni apotropaice, „însuflețitori de fantasme”, iar propria țară o corabie ce se scufundă, un „pământ sleit pe care nu mai cresc decât bălăriile”. Metaforele nihiliste și formulările memorabile, șfichiuitoare asemenea unui bici de profet („Românii respiră eșecul prin toți porii”; „România trece prin istorie ca o Cenușăreasă”), se cheamă una pe alta și se succed într-un ritm aproape sufocant, reușind să creeze
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
claunul, Claun vorbind muzelor, Claun către adolescenți, Lamentația claunului etc. Cartea Pasărea medievală (1973) nu face decât să potențeze laitmotivele anterioare: presentimentul morții iminente ( Acest turnir), nostalgia după anii copilăriei și amărăciunea în fața unei realități decepționante: „Astăzi castelul / năpădit de bălării / și de ierburi otrăvitoare / coboară spre somnul ruinelor./ Eu însumi nu sunt decât / firul de praf / de la capătul gloriei / neamului meu” (În ce pământuri a coborât). O ediție selectivă postumă, Despre apusul soarelui (1977), dă la iveală și câteva inedite
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
lui Pamfil Șeicaru, „Curierul Tecuciului”, 1942, 17, 18; Zaharia Stancu, Zile de lagăr, MOT, 1945, 68; G. Mihnea [Mihnea Gheorghiu], Portretul unui intelectual, „Moldova liberă”, 1945, 206; I. G. Dimitriu, Cronica literară, „Înșir’ te mărgărite”, 1953, 10-11; Martor [Horia Stamatu], Bălăriile d-lui P. Șeicaru, „Libertatea românească”, 1955, 8-10; Constantin Xeni, Pamfil de ieri și de azi, „Almanahul pribegilor români”, 1959, 183-185; Nicolae Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
RĂDUICĂ, Georgeta (13.VIII.1914, Crevenicu, j. Teleorman - 22.X.2002, București), bibliograf. Fiică de învățători, R. a urmat școala primară în comuna Bălăria, județul Teleorman, iar la București, Școala Centrală de Fete (1926-1933) și Facultatea de Litere și Filosofie, secția română-germană (1933-1937), apoi Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” (1938) și Școala de Paleografie de la Arhivele Statului (1937-1938). Încadrată la Biblioteca Academiei Române, unde lucrează
RADUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289097_a_290426]
-
stânei păstorul lâncezește / Și tot mai grea în suflet turburarea-i crește; / Gândul îl doare, îl frământă ca un cui / Și-l înglodește piatra pusă căpătâi. / Zile întregi și săptămâni, pe brânci, / S-a cățărat prin bolovani și stânci, / Prin bălării și spini a sângerat / Până ce oaia rătăcită a aflat.” Tematica de inspirație religioasă, comună în epocă, este văzută ca o cale către adevărurile ultime, către misterul care întemeiază lumea: „Cu palmele întoarse către cer, / Acoperindu-și chipu-nfricoșat sub haină
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
care-l ținea în gură, anunțând cu o șuierătură disprețuitoare: „Doar toată lumea știe că pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine...“. Sau altă dată, în cursul unei hoinăreli, când am surprins-o din întâmplare, pierdută printre bălăriile dintr-o viroagă, pe femeia aceea pe jumătate despuiată și beată, pe care doi bărbați o posedau cu o grabă brutală, într-un gâfâit de râsete false și înjurături. Pe fundalul întunecat al ierburilor de iunie, albul trupului ei foarte
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în întregime rămășițele izbelor prefăcute în scrum. Copacii crescuseră la întâmplare, de-a curmezișul uliței, rupându-i linia dreaptă. Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case. Pavel se ghemui, trase ușița din fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi cu voce tare
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
veșminte zdrențuite erau așezate sau culcate, străpunse de tulpini aspre și de frunze, înconjurate de inflorescențe largi și lăptoase, cu aromă de vin cald... Își petrecu noaptea în pătratul acela de trunchiuri de brad înnegrite, care încă mai delimitau, în mijlocul bălăriilor, locul unde se aflase casa lor, acum, dispărută. Nu mai suferea. Încă de la primii pași în jurul vechiului incendiu (sub dărâmăturile bârnelor rămase ca niște grămezi de cărbune, zărise un pat negru, de fier, și-l recunoscuse), încă de la primul scrâșnet
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
floare lângă floare... E dulce vara pe la noi! Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă întinerește Iar, deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum. Și cum se duc, - acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată, Ca rămășița unui fum. Cerințe: 1. Memorați
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ei abia răsărită acolo în poartă, încît femeia cu care - strecurîndu-ne prin întunericul de lângă garduri - căutam singurătatea câmpiei făcu un gest de apărare cu amândouă mâinile și scoase un strigăt ușor de surpriză. ...Luna transfigurează totul. Gardurile strâmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atât de urâte în lumina soarelui analist și veridic, adinioarea în bătaia lunii erau frumoase, dădeau satului "balnear" o poezie nemeritată; iar mai departe, în câmp, freamătul abia perceptibil al nopții părea însăși căderea luminii de lună pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de iarnă, ea o trecea când Încolo, când Încoace, gândindu-se mereu la Îndepărtata sa copilărie, la anii ce s-au scurs de atunci. Cealaltă graniță, ce separa satul ei de cel vecin, se părăginise Între timp, acoperindu-se de bălării, prin care mișunau dihorii, vulpile, mistreții și alte sălbăticiuni. Chipuri și imagini vechi și noi i se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mai Întâi veniseră invazia de ciori și colectivizarea, apoi locul ciorilor Îl luară berzele. Pământul le-a fost confiscat și din nou restituit. Dar cine mai avea acum nevoie de pământ!? Satul Îmbătrânise. Livezile se acoperiseră de omizi, curțile de bălării. Bisericile căzuseră și ele În ruină. În locul ciorilor, pe câmp umblau acum fâlfâind din aripi și din poale berzele și notarii. Babulea Tatiana se ținea În urma lor, amenințându-i cu bastonul. Oare ce-o apucase pe Mașa să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îndoiești că totul se va sfârși cu bine. Mike a lucrat timp de o oră, i-a trimis șefului prin e-mail dosarele aduse la zi, apoi a ieșit în grădina din spatele casei. Niciodată nu se plânsese din cauza pasiunii Jinei pentru bălării, deși el prefera grădinile îngrijite și mai minimaliste. Mike se mutase în casa Jinei de dragul lui Danny, cu toate că locuința lui era mai mare. Se mutase însă aici, făcuse shish kebab la grătar și, aparent, fusese mulțumit - așa cum pare majoritatea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să știu eu că ne dau întruna de mâncare și că o să mi se rupă inima după paharele și furculițele de plastic pe care stewardesele le aruncă? O dată ajunse acolo, n-am văzut nici o Miss Liberty, ci un câmp cu bălării și apoi, în noapte, un lung drum spre statul NJ, cu așezări omenești care îmi turteau nasul de geam ca în Fetița cu chibrituri. Așa am făcut în primele dăți cu supermarketurile: intram în ele ca în expoziții, îmi duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să se umple centrul Bucureștiului de ghirlande. De, sărăcie cu ciucuri. La periferie nu le-ar sta bine. Acolo se adună avortonii tranziției. Mall-ul din Vitan este, în 1999, o apariție suprarealistă. O adunătură de blocuri urâte, înconjurate de bălării și de urme de șantiere în paragină, întrerupte de o clădire colorată, luminată strălucitor, plină de „expoziții” ispititoare care îți arată ce ai putea avea dacă nu ai câștiga la limita subzistenței. În fond, Mall-ul nostru e o expresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul Dumitrașcu își opri calul, se uită la pâlcul de copaci, la șesul drept care se pierdea scurt în vălul de ceață, la movila singuratică, și zise încet, dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o car după mine. Sunt gelos. Io cu Shakespeare și ea cu marțafoii? Și mă mai ajută la traducere...“. Când se construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o mașinărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ele, pentru ca nimeni să nu-i mai vadă vreodată. Ne-am oprit În fața intrării principale, asigurată cu lanțuri și cu un lacăt de mărimea unui pumn. Ferestrele de la primul nivel erau astupate cu scînduri acoperite de iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-o perdea de fum gălbui. Am așteptat cîteva secunde, după care a luat o pavea de piatră dintre bălării și a spart lacătul cu cîteva izbituri. Julián a Împins ușa cu vîrful piciorului. S-a deschis Încet, ca un mormînt, răbufnind o adiere densă și umedă. Dincolo de prag se Întrezărea o beznă catifelată. Julián avea la el o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aud pași prin zăpadă pe trotuarul opus, apropiindu-se. M-am oprit o clipă, nemișcat, În Înaltul zidului. Noaptea se lăsa acum inexorabil. Zgomotul pașilor se stinse În bătaia vîntului. Am sărit de partea cealaltă și am pătruns În grădină. Bălăriile se congelaseră În lujere de cristal. Statuile Îngerilor doborîți zăceau acoperite cu giulgiuri de gheață. Suprafața fîntînii era Înghețată Într-o oglindă neagră și lucioasă din care se ridica doar brațul de piatră al Îngerului scufundat, ca o sabie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]