500 matches
-
îi amenajeze un loc în care să poată vorbi cu el și să se simtă aproape de el. O săptămână mai târziu se afla în fața unui sanctuar, cu flori, cu trandafirul tronând regește între cele două locuri de veci, stând pe băncuța pe care o construise special pentru aceste momente de reculegere. Îi povestise toate necazurile și îndoielile. Își ceruse iertare pentru toate lucrurile făcute și nefăcute. A primit atunci și iertarea. A primit binecuvântarea părintească pe care și-o dorea. Iată
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână ca niște adolescenți îndrăgostiți, rupți de restul lumii. Obosiră de la o vreme și se așezară pe o băncuță pentru a-și trage sufletul. Citește mai mult După ce și-au lăsat mașina într-o parcare, Laura și Gabriel, ținându-se de mână, plecară să exploreze noua fața a orașului. Laura nu prea a avut când să vadă transformările, venea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână ca niște adolescenți îndrăgostiți, rupți de restul lumii. Obosiră de la o vreme și se așezară pe o băncuță pentru a-și trage sufletul.... XXVI. D E S T I N E - EP. 14 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Mașina se opri în fața Inspectoratului școlar, iar Gabi o invită să coboare și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
o vază și vru să o trezească. - Las-o, mai bine să ieșim și să-mi povestești ce s-a întâmplat, nu am prea avut când să mă pun la curent cu tot! Ieșiră pe coridor, se așezară pe o băncuță și Angela începu să-i povestească drama Laurei. Acesta o asculta întristat, nu și-ar fi închipuit niciodată că ea va fi așa de nefericită. - Pe mine cel mai mult mă frământă faptul că Laura trece printr-o stare depresivă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
o vază și vru să o trezească.- Las-o, mai bine să ieșim și să-mi povestești ce s-a întâmplat, nu am prea avut când să mă pun la curent cu tot! Ieșiră pe coridor, se așezară pe o băncuță și Angela începu să-i povestească drama Laurei. Acesta o asculta întristat, nu și-ar fi închipuit niciodată că ea va fi așa de nefericită.- Pe mine cel mai mult mă frământă faptul că Laura trece printr-o stare depresivă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
și, în sfârșit, pentru a o face interdisciplinară, așa cum sunt noile standarde, are diverse cerințe pentru fiecare literă. Totul este închipuit ca fiind o plimbare prin parc, copiii sunt invitați ca din când în când să se așeze pe o băncuță și să coloreze puzzle-uri, ori să dezlege labirinturi însoțite tot de versuri. Grupul-țintă este constituit din copii de 4-7/8 ani, adică grupa mijlocie și mare de la grădiniță, grupa 0 și afterschool în școli. Cartea realizează multe conexiuni, multe
MELC CODOBELC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381010_a_382339]
-
mână, pășind încet, purtând cu ei, albumul imens, cu ce-a rămas din amintiri, unii le au, alții le caută mereu și se-ntreabă... oare cine-s eu și cel de lângă mine? Bătrâni, mai văd, acoperind, cu-a anilor povară, băncuțe din lemn, murdare, făcute parcă de ei, odinioară, birje trase de cai, nechezând, acoperind râset de marinari, plini cu spume de bere, la gurile arse de sete și de soarele mării, găsindu-și fericirea, pe uscat, e alta, în brațe
ESPLANADA AMINTIRILOR MELE de COSTI POP în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381339_a_382668]
-
intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii de alții, se aplecau într-o parte sau în alta, după cum drumul urca sau cobora. La început ochii nu distingeau nimic din cauza întunericului de afară, cerul plumburiu părea să fi coborât peste pământ, odată cu ploaia
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
prea subțire și prost îmbrăcat pentru vremea nu foarte caldă, l-am mângâiat pe părul blonduț, slinos-nespălat, spunându-i : - Haide, vino cu mine ! L-am dus la o tarabă unde se regăseau mese în spate, l-am așezat pe o băncuță și am comandat câțiva mici cu pâine și muștar, un suc fără acid ... După care l-am privit mâncând. Doar câteva clipe. Mai mult nu am rezistat. M-am întors acasă. Am ieșit în balconul garsonierei, m-am așezat pe
TRAGEDIE DE OCTOMBRIE (SAU CÂTE SE POT ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA ESTE LĂSATĂ SINGURĂ ÎN CASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381417_a_382746]
-
intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii de alții, se aplecau într-o parte sau în alta, după cum drumul urca sau cobora. La început ochii nu ... Citește mai mult Drumul(partea întâia)Erau vreo zece umbre înghesuite una în alta în troșcoleta
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii de alții, se aplecau într-o parte sau în alta, după cum drumul urca sau cobora. La început ochii nu ... VI. CLASIC ȚĂRM ELEN, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
oare și de niscai mălai. Din astea-ntindea biata, săracă de păcate să fie! Nu cerea nica de la nima, după cum recunoștea singură, că se mirau și megieșii... Dar în ziua aceea, în Joia Mare, se trezise că nu-i ajungeau băncuțele rămase pentru lumânarea de Înviere. Se ducea de cu seară la biserică și tare ar fi vrut o lumânare în pahar, o candeluță, cum văzuse mai an la Trana, să țină toată noaptea și să plece și ea cu lumină
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase stoluri... O caleașcă la tavernă, așteaptă: domni, domnițe Iar, vezetiul nopții, șade pe- o băncuță, Descâlcind în gânduri, financiare ițe Și griji de sănătate pentru a sa măicuță...! Dar, iată: ies petrecăreții...! Privirea- i obosită, brusc se- nseninează; Caleașca sa frumoasă, spre zorii dimineții Sub lampioane vechi, din nou parcă valsează... Diversele graiuri, rătăcind din
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
chiar își vând trupul și favorurile. Ionel iritat și îngrijorat de-odată dă să se scoale și scapă cârma din mână. Barca se înclină periculos iar vela începe să fâlfâie. Nici Anica nu a rămas nepăsătoare. A sărit imediat pe băncuța ei de „balast” și a întrebat în ce parte să tragă vela. Executând corect comanda și cu cârma restabilită pentru parcurs, barca și-a revenit și a reînceput să plutească lin. Ionel a cuplat pilotul automat și s-a așezat
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
Ionel strânse pulpița pe care se mai afla mâna. Fata tresării apoi, galeș, întrebă: - Ce este de făcut? - Păi să mergem la masă că a fiert știuca și prăpădim gazul de pomană. Strângând-o drăgăstos în brațe o ridică de pe băncuță și au purces amândoi braț la braț spre peștele care se dorea mâncat. I-au îndeplinit dorința după ce a fost presărat cu mărar și leuștean în baie de maioneză. Cum peștele dorea apoi să înoate au ciocnit două păhăroaie de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
bun. O sticlă întreagă nu a ajuns să le umple așa că au trebuit să măsoare cu centimetrul ca împărțirea să fie frățească. Si așa s-au mai limpezit puțin apele. După masa împărătească și-au băut cafeluțele în cocpit pe băncuțele de „balast”. Au folosit busola ca măsuță ca să aibă mâinile libere. Dumnezeu știe pentru ce. Sub șort păsărica ei goală tot mai tremura în frig. Dar se obișnuise așa. De mai mult de 18 ani tot fără colivie a trăit
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
pe celălalt. Dar repede, că nu avem timp de zăbovit. N-au anunțat încă asinii ăia de la gară dacă ne-a fost trasă garnitura? Vor să mă duc eu să le bag pistolul între ochi?... Mă așezaseră legat pe o băncuță, în capătul unui coridor. Nici măcar nu puseseră pe vreunul să mă păzească. Dar nici dezlegat nu cred că aș fi îndrăznit să fug. Ca și cum m-ar fi pus învățătoarea la colț ori, mai târziu, dirigintele, iar eu nu găseam nimic
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
pasări mari, copacii, Cum tot visează a zbura, Dar aripi galbene, de toamnă, Porniră a se scutura... Covor jilav de frunze frânte Întinse toamna pe alei. Pășeam pe drum tot înainte, Printre castani, stejari și tei. În dreapta mea, pe o băncuță Roasă de timp, sub un stejar, Un bătrânel c-o bocceluță. Pe jos, un ceas de buzunar. Vrând să-l ajut, m-am aplecat De jos ca să îi ridic ceasul. De-abia atunci m-a observat. Să-mi mulțumească-și
O DATĂ-N VIAȚĂ de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372940_a_374269]
-
am strigat să oprească autobuzul și am fugit în urma autobuzului, doar, doar, m-o vedea șoferul prin oglinda retrovizoare ... Aș! ba și-a mărit viteza și-a dispărut din raza mea vizuală ... Ostenită și necajită, m-am așezat pe o băncuță în fața unei curți să-mi trag sufletul. M-a pufnit și râsul de spectacolul pe care îl dădusem, îmi imaginam cum apăream în fața celorlalți; fugisem în urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni din
BORCANUL CU FASOLE BĂTUTĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371258_a_372587]
-
obișnuiește ea să numească încetineala asta în mișcări a bărbatului său. Petre nu mai zise nimic. Se desprinse cu oarecare viuoiciune din locul unde rămăsese pironit, cufundat în contemplarea ospățului agitat al păsărilor, pătrunse în holul de la intrare, luă de pe băncuța special concepută, o găleată roșie de „plastic” aproape goală, ieși în curte, goli restul de apă la rădăcina unui butuc de vie și porni în grabă spre fântână. De data asta Petre chiar se grăbește... E fericit că trebuie să
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
printre copacii deși, s-a păstrat un chioșc identic. O alee mică, pavată cu dale de beton, pleacă din strada George Coșbuc spre chioșcul căruia îi dă un ocol, mergând mai departe spre hotelul Sport. Relativ bine întreținut, chioșcul, cu băncuțele circulare, pare a-i ademeni pe trecători sub imensa pălărie a ciupercii sale, spre a-i pune la adăpost de vipia amiezii. Nu refuz „tăcuta invitație” și fac un scurt popas de o țigară, pe băncuța lui, în răcoarea arborilor
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
bine întreținut, chioșcul, cu băncuțele circulare, pare a-i ademeni pe trecători sub imensa pălărie a ciupercii sale, spre a-i pune la adăpost de vipia amiezii. Nu refuz „tăcuta invitație” și fac un scurt popas de o țigară, pe băncuța lui, în răcoarea arborilor, la adăpostul uriașei ciuperci. Cu oarecare greutate renunț la tihna oferită de „gazda” mea de lemn și pentru că tot sunt pe partea stângă a Aleei stadionului, mă îndrept spre hotelul Sport. Construit în a doua decadă
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
papagalul și neînțelegând nimic din acele o mie de formule care se încăpățânau să rămână mistere. Am tras puternic aer în piept și am pus mâna pe clanță. În amfiteatru, câțiva dintre colegi erau împrăștiați prin sală stând cuminți în băncuțele lor, iar alți câțiva erau la tablă. Binevoitor, profesorul Grănicescu, un domn respectabil, în jur de șaizeci de ani, cu o frunte înaltă și început de chelie, mă privește peste ochelari și mă gratulează cu un zâmbet larg: - Intrați, intrați
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
întipărită cu forța pe bucățile masive de piatră, ciment și marmură, înconjurate cu garduri din fier forjat. Îi venea să râdă când - în rarele ocazii în care călcase în cimitir - observase cum mormintele erau prevăzute și cu mese înconjurate de băncuțe pe care cei rămași să-și poată odihni greutatea dureroasă a carcaselor încă vii, după ospețele petrecute în apropierea locurilor cumpărate din timp și amenajate după moda vremurilor, care mai de care mai somptuos, din dorința de a-și asigura
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
credință, La voi, credințele-s ghiveci și totu-i cu putință . La noi, acei ce se iubesc, își fac din piatră casă, La voi, pervers, bărbați, femei, duc viață rușinoasă.. . . La noi, mai vezi bătrâni sfătoși la poartă, pe-o băncuță, La voi, mulți tineri ,,puturoși”n-au casă nici mândruță. . . La noi, tot locul are-un strop și din eternitate, La voi. . .,,paiațele” conduc, se cred emancipate. La noi, vibrează ce-i duios, curg doinele de dor, La voi, e
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]