263 matches
-
sufragerie poseda patru transperante ponosite. De când se mutase, la nimeni nu îngăduia să i le clintească, întrucît, dacă i le clintea, dezlănțuia isterie... Alaltăieri seară încă, pe când se împlinise o lună de zile de când le repartizase apartament, sosește acasă bărbată-su, Bubu, cu patru transperante noi-nouțe, în hârtie de sac și gând să-i pregătească Netei surpriză. Și i-a pregătit. Pentru la nici patru minute după ce le scosese complet pe alea vechile și, te-ai bunghit, o ridicase și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pisici, ce încețoșa pretutindeni dealurile de gunoi și tomberoanele. Vorbea părintește cu ele, le învăța să ciocnească și căuta să le dreseze, educîndu-le cu mastică... În domiciliu, Netuța scria pentru mine, cu degetul, cuvinte porcoase pe spatele maieului lui bărbată-su. Juca gajuri în șifonier cu ăi de-și plătise întreținerea. Iar cu ăilalți, de nu și-o plătise, nu mergea decât până acolo, că le ghicea greutatea din ochi... Pe la 5 dimineața, când s-a zborșit zorile, în suferință
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuise să-l caute vreo trei săptămâni pe acasă, pîn' să apuce să-l facă o grămăjoară de oase fumegânde și de cenușă pe bunic. Bunică-sa era așa de evlavioasă că, după ce se încredințase ce fel de netrebnicie făcuse bărbată-su, dormea cu ușa de pe prispă căscată și dată de perete. Ca trăsnetul când revine, să nu mai fie nevoit să dea cu bocancii, în stânga și-n dreapta, să intre direct în odaia de culcare și să-l poartă electrocuta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asupra lor, Alison a zâmbit și a întins o mână către Luca, care a condus-o spre ringul de dans. Aaaaaaalison, știu că lumea asta te ucide... Asta ca să n-o mai iau în calcul pe fosta nevastă a lui bărbată-miu, s-a gândit Alison pe picior de război. În vreme ce soții se mișcau încet, pe ritmul muzicii, Alison a încercat să uite de Sofia punându-și capul pe gâtul lui Luca și inhalând parfumul aftershave-ului Fahrenheit, acel parfum cu note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu ea? a luat-o Susan tare. Julia s-a încruntat puțin. —N-am spus că ea e îngrozitoare, am spus că arată îngrozitor... E o diferență. Ca om, e teribil de haioasă. Deși nu pot să-l înghit pe bărbată-su. —E și el aici? Susan și-a sucit gâtul ca să se uite împrejur. Da. Îl vezi pe tipul ăla gras, cu claia de păr blond? Ăla e. Julia s-a uitat urât în direcția bărbatului respectiv. —E așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu certitudine că șansele vor fi mari, dar cu siguranță ele o să fie mai multe decât dacă nu faceți tratamentul, i-a explicat doctorul. — În cazul ăsta, haideți să ne punem pe treabă! O să-mi fac griji mai încolo în legătură cu bărbată-miu ăsta idiot și încăpățânat. Ooo - la - la - auuuuuutc "Ooo - la - la - auuuuuu" Făcând un pas înapoi ca să-și admire opera, Julia a zâmbit. Holul era cufundat în întuneric. Singura lumină venea de la lumânările parfumate care pâlpâiau câte una pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seama că e deja vrăjit. În plus, azi m-a sunat deja de două ori. —M-ai ucis, a râs Susan. Numai tu ai fi putut să întâlnești un multimilionar liber, la doar câteva zile după ce te-ai despărțit de bărbată-tu. A, a exclamat Julia. Asta e singura mică problemă. Că nu e liber... încă. Toate au țâțâit sonor din buze. Există deci o prietenă? a spus Susan cu o privire dezaprobatoare. Nu... există o soție. Femeia s-a chircit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ți leagănă simțirea pe undele uitării; Se varsă în lăuntru-ți a aerului miere Slăbănogindu-ți mintea și mândra ei putere Și acea socoteală măreață-mbărbătată A sufletului mândru o-ntunecă îndată. Prea dulce adormire în aer curge miere 10Și inima-ți bărbată devine de muiere, Iar mintea ta cu partea ei cea nălucitoare Nu încetează-n forme a plămădi, ușoare, Acele chipuri mândre în cântec înțelese: Cu chipuri pătimașe se umple ea adese. Când cântăreții nu-i vezi ș-a fi muieri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Fa soră, da tu-l crezi că n-o fost cu fata lu’ Bulincă din Lingurari! Nu știi că umblă teleleaucă prin păduri pe la cantonu’ lu Bejănaru, păduraru’ care Își lasă femeia pentru ea?, spuse Mădălița. Așa-i, ai fost bărbate cu Pelinița?! Femeie ai căpiat! Am Încărcat căruța prea mult, caii au prins nălucă, s-o stricat o roată și mam luptat cu-n lup mai mare decât Negruț!, spuse Va, redând frânturile unei Întâmplări reale și Încercând să imite
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Întreba În gândul său: Oare ce mai are de gând femeia asta, ce mai vrea de la mine, c-am muncit azi pe rupte!? Făcând un semn discret către Mădălița, Rozalița spuse cu un glas molatec și cu o voce languroasă: Bărbate, iaca s-o făcut noapte! Hai la culcare! Intrat bine În joc și nebănuind ce are să urmeze, Va se culcă pe prispă, cu fața În jos și Începu să sforăie. Din somnul greu l-a trezit vocea supărată a soției
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Se gândi o clipă. - Om cu bani atunci. Se bucura. - Eu cu a mea mă gândeam s-o ia unul de la gară. Ăia-s oameni serioși, cu bază! Merge serviciul: îl scoli la șase, îi faci o cafea: "Du-te, bărbate, la treaba ta, eu îmi văd de-ale mele!" Vine la prânz, îi dai de mâncare, îl lași să doarmă oleacă, îl pui pe urmă să mai robotească prin curte. Vine seara: "Hai, bărbate, să ne culcăm!" Așa aș vrea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi faci o cafea: "Du-te, bărbate, la treaba ta, eu îmi văd de-ale mele!" Vine la prânz, îi dai de mâncare, îl lași să doarmă oleacă, îl pui pe urmă să mai robotească prin curte. Vine seara: "Hai, bărbate, să ne culcăm!" Așa aș vrea eu, că așa am trăit treizeci de ani cu nevasta. Trebuie apoi să ne gândim 17 și la bătrânețele noastre, că, uite, am încărunțit și nu vreau să ne fie degeaba. Muierea fl asculta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce să bag de seamă? - S-o dăm, Aristică, la o fabrică... 257 -De ce? - Aristică, Aristică, deschide ochii, Aristică... - Ce tot îndrugi acolo? - Aristică, fata noastră a început să umble cu lămîiță-n sîn! -Ei, și dacă?! - Bărbate, a crescut, bărbate... - Asta voiai să-mi spui? Tu nu vezi că-i cât un mosor? - Da nu știi ce-i în capu ei... - Mai taci dracului din gură! Ai îmbătrînit și tu ca alte cumetre... Și-a plecat repede la depou, c-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ace risipite pe dușumele. v Orice poți să ascunzi în lumea asta, numai ce-i al sufletului nu. Că dragostele sânt ca buruiana rea, cresc în văgăunile inimii și s-arată. Nu mai scăpa domnul Aristică de gura nevestei: - Mă bărbate, nu-i, mă, lucru curat cu fata noastră, ascultă la mine... - Iar începi? se mânia omul. - Ascultă și de gura femeii, că voi ce vă pricepeți? Puneți căciula pe-o ureche și vă vedeți de treaba voastră, dar ia să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mult interes. Nevasta spânzuratului plecase, în urmă cu un an, în Spania, la căpșuni. El, cu odrasla, rămăsese aici. Câte o scrisoare, din partea plecatei; câte un telefon tot mai rar. Până ce, în urmă cu câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă întorc în țară. M am măritat. Am să văd cum am să fac cu fata. Tu? Descurcă-te cum poți și cum știi . Năucit ,părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă, cu fata, ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
visaseră de când erau copii, apoi își sorbeau cafeaua și fumau țigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de țigară și de la gazele provocate de carnea tocată, nevasta gâfâia de pe fotoliu: bărbate, hai să ieșim puțin până se aerisește. Facem nițică istorie și ne întoarcem la 18.30, când începe serialu’. Mă plasasem în spatele unui bărbat în pardesiu elegant, culoarea muștarului. Lângă el, o doamnă între două vârste, distinsă. Îi puteam vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i văd triplu, că atâția păream în atmosfera încinsă din cramă; mă simțeam completat și saturat pentru două luni calendaristice! Când am ieșit afară din Peșteră, Mimi a propus simplu, direct, cum prefer eu discuția între oameni: - Haideți la mine, bărbată-miu vine peste un an acasă, timp în care putem dansa! Am muzică bună, în surdină și pereți izolați la orice descărcare fonică neașteptată... tocmai ce ne trebuie! Apartamentul este aproape... colea în Drumul Taberei la marginea și prin hârtoapele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fată. ─ N-aleargă toate? întreabă Mihai, fără să-și ridice ochii din copaie. Ba aleargă, cum să nu, ele după ei și ei după ele, zice Garofița. Da’ n-au toate noroc cum am avut io cu tine, așa-i bărbate? Așa o fi dacă zâci tu, măi nevastă. Un zâmbet moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că nu sună rău? Sabia lu’ Mihai! Mie-mi place. Așa o ieșit, așa o lăsăm. ─ Sabia lu’ Mihai, murmură și Garofița, parcă ar pipăi o marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau instrucție fie se pregăteau să dea buzna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bagdadie, pe care o foloseau doar la sărbătorile mari. „Ei! Da’ ce, astăzi nu-i sărbătoare mare? Și încă ce sărbătoare!” Odată cu acest gând, din casă a răzbătut până la el plânset de copil... „I-auzi cum mă întâmpină flăcăul! Așa, bărbate! Așaaa! Țipă de să răsune satul! Că odată se naște feciorul lui Toaibă!!!” Din câțiva pași a ajuns în fața ușii. A deschis-o cu repeziciune... Moașa, râzând din toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lucru. Am tras și eu un foc de pușcă în satana care s-o cuibărit în pod, colea taman deasupra icoanelor.” Stii ce te-ar fi întrebat nevasta după ce se trezea din leșin? De unde să știu, Dumitre? „L-ai nimerit, bărbate?” Iar tu, mândru ca un vânător adevărat, ai fi răspuns: „Dacă nu crezi, du-te și vezi!” Cei din jurul mesei râdeau de zăngăneau geamurile crâșmei. Până la urmă, a început să râdă și Pâcu... Când le-a trecut cheful de râs
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i așa?... Și regele ce bine a fost! Afară, trăsuri elegante, automobile zgomotoase, zâmbete multe și strângeri de mâini. Și muzica militară a companiei de onoare cântând un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o ținea lanț cu purcelul. ― Măi muierea dracului, dar cum era să aduc eu cogemite porcul? În spate? strigă Ignat. Că doar porcul nu merge ca omul ori ca boul, să-l mâi dinapoi! ― D-apoi alții cum au luat, bărbate?... Și încă oameni care au tăiat câte doi porci de Crăciun, nu ca noi de ni l-a mâncat perceptorul, mînca-1-ar șerpii și pe el să-l mănînce! Doar îmi spuse aseară Tinca lui Ioniță că și ginerele popii și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
VEDE-ȚI CU OCHI ! Uite, spuse Rada, lovind cu arătătorul în peticul de hârtie, ce făceau oamenii cumsecade atunci când nu vă primeau cu flori. Aruncau în noi cu pietre. — Erau oameni cumsecade, încercă bărbatul. — Doamna Gavrilescu, spuse Rada. Și cu bărbată-su. I-a văzut un băiat de vizavi, care învăța noaptea pentru examene. Bărbată-su a aruncat piatra, îți imaginezi, dar pariez că scrisul e al dumneaei. Au venit de undeva, din Moldova, lucrau la Uzina de țevi din Colentina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce făceau oamenii cumsecade atunci când nu vă primeau cu flori. Aruncau în noi cu pietre. — Erau oameni cumsecade, încercă bărbatul. — Doamna Gavrilescu, spuse Rada. Și cu bărbată-su. I-a văzut un băiat de vizavi, care învăța noaptea pentru examene. Bărbată-su a aruncat piatra, îți imaginezi, dar pariez că scrisul e al dumneaei. Au venit de undeva, din Moldova, lucrau la Uzina de țevi din Colentina. Nici lor nu le plăceau bucureștenii, mai ales cei din Piața Universității. Nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]