385 matches
-
gheață se abătu asupra echipajului. Cioclii auziră sfărâmarea geamurilor și bătură cu desperare caii, dând să intre pe poarta de fier a Străuleștilor, dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească cerșind mila mulțimii: - Frați creștini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strâng cu furie, doar va avea milă și mă va-ncălzi. Dar piatra e rece, rece ura tiranului. Suflu în înghețatele pălmi, dar suflarea mea e rece ea însăși. Inimă, inimă, cum nu mai ai atâta căldură? O stafie urâtă, bărboasă, cu părul bătut și sur de praf, mă acațăr în hainele rupte, mai mult gol, de zăbrelele de aramă și-mi espun fața și pieptul la câte - o aurită rază de soare care de mila mai ajunge până la mine. și-ntr-acest
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apucă curajul. Să-i văd și eu o dată umplând străzile. Să te ții când m-oi apuca eu de politică ! — Ar trebui, mai întâi, să te tunzi și să-ți razi barba, spuse Tili. — Mesia, spuse Maca închizând ușa, era bărbos. E nevoie de un Mesia. Ceva din miezul lucrurilor păru a-i da dreptate, căci cuvintele lui fură însoțite de un șuierat care tăie camera ca un fulger. — Trenul de opt, spre București, socoti Jenică. Același dintotdeauna. — Mă întreb cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu un cap de bărbat grec cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei pe care o făcea marmura; după aceea cu un mic basorelief asirian narând asediul cetății Susa, sub Asshurbanipal. Un soldat bărbos, îngenuncheat cu arcul deasupra capului, zvârlea o săgeată spre zidurile fioroase ale fortăreței. Și altele de soiul acesta. Hagienuș poseda și o căldare-trepied de bronz, bătând în verde, obiect autentic chinezesc. . - Mi se rupe inima, plângea Hagienuș, uite, mă jur
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clima temperată care îngăduie ieșirea normală a albinelor „la lucru”, ca și iernatul stupilor în aer liber sau în locuri amenajate, cunoscute sub numele de prisăci (la nord de Tarnița, la nord de Lozinca, în sudul Pădurii Siliștea, la fundul Bărboasa, pe Valea Iepei, Taula și Dealu Perjului). Recoltarea mierii din stupii naturali - fază premergătoare domesticirii albinelor, a fost o îndeletnicire practicată de așa-zișii „vânători de albine sălbatice”, cunoscuți pe la noi sub numele de „bărcani”, de unde s-a constituit
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cercetători în bazinul Berheciului și afluenților săi, s-au descoperit la Podul Morii - Bărboasa, pe o rază de circa 1 km, trei stațiuni din Epoca bronzului, după cum urmează: "Cetățuia", denumită Dealul Perjului, iar la circa 500 m est de satul Bărboasa, pe coama lină a Dealului Bărboasa a fost descoperită o altă așezare Monteoru. În sfârșit, la circa 600 m sud de aceasta, pe locul numit Podul Morii, situat pe terasa inferioară a Berheciului, s-au identificat alte așezări din perioada
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cioara", unde a fost descoperit un număr de 16 morminte cu un bogat inventar aparținând populației carpice din sec. al III-lea. Ar mai fi de adăugat că urme daco-carpice au mai fost descoperite și pe Dealul Bisericii din satul Bărboasa, la numai 1 km vest de locul unde a fost descoperit tezaurul, dar nu s-au executat săpături sistematice pentru a aduce la lumină urme aparținând acestei epoci. Cu ocazia săpăturilor au fost descoperite încă două monede, una din timpul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Maria / Să rămână curată și luminată/ Ca argintul de strecurat/ Ca Maica Domnului din cer ce-a lăsat’’. Descântecul se făcea de trei ori și, dacă buba nu se vindeca, se mai spunea de trei ori. Un bătrân din satul Bărboasa știa să descânte „de bubă ră” și „de bube dulci”, folosind balega de cal. El descânta trei duminici la rând, de câte trei ori, indiferent dacă era sau nu lună plină. Descântecul se făcea la gura cuptorului, cu focul aprins
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
La câțiva metri mai departe, într-un desiș de ferigi, un om negru și gol, cu mintea rătăcită de groază, își înclină fruntea-n pământ, iar mâna lui căuta, ca să și-l pună pe grumaz, piciorul unui om alb și bărbos, acoperit cu arme, îmbrăcat în piei de capră, cu-o căciulă de blană-n capul umplut de trei milenii de civilizație-occidentală"366. Începând cu secvența menționată, ambii protagoniști trec prin metamorfoze simbolice, dar identitatea fiecăruia se construiește prin sublinierea opoziției
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
epoca turco fanariotă, însemnând încă și nările boului, î n verigă cătușită. Uricile și dresurile cele mai vechi, ale lui Bogdan al doilea 1373, Iuga 1400, Alecsandru 1402 și a lui Ștefan al cincilea 1458, poartă în sigiliul lor capul bărbos al bour ului, cu stea între coarne, la care capul, mai în urmă din neghibăcia artiștilor, ce nu cunoșteau ființa unui bour, ci numai pre boul dumestic, barba o prefăcură în un fel de ornament arab esc, ce și astăzi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fost, dar și așa numai citind și aflând câte ceva de la alții, am putut să-mi fac și eu, măcar o idee, despre cât de înfloritoare și bănoasă este afacerea pelerinajelor habotnicilor, în această așa zisă Țară Sfântă. Dar, spre disperarea bărboșilor patriarhi din țările ortodoxe, afacerea aceasta atât de bănoasă este monopolizată de Patriarhia Ierusalimului, încă de pe vremea Bizanțului. Se știe că limba oficială a Ierusalimului ortodox, este greaca. Dar se pare că, dacă noi nu suntem buni la multe chestii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
recent de la I.C.R. Să-l tot fi cântat pe Stalin! (...) Rosinanta octogenară își retrăiește intens nu lirismul ei de trei parale ori de două, ci aventurile ei erotice, antologice, walpurgice, cu și cu și cu...(...) Victime nu erau doar "trăpașii bărboși de la malul mării, ci și tineri imberbi începători în ale poeziei". Însăși casa de creație de la Pelișor a adăpostit amorurile tinerei nimfomane staliniste cu mai vârstnicii Marin Preda sau ... Ion Barbu. De pana pedepsitoare a lui George Mirea are parte
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-ți spun eu ce să faci, deși ar trebui să-ți dai seama și singur. 4 Coada nu era mare. Doar două persoane în fața lui. Ai grijă, nu te sprijini de vitrină, că se sparge! a răcnit bărbatul gras și bărbos ca un căpcăun, din spatele tejghelei. Scuzați, a bîiguit Cornel, smulgîndu-și repede mîna de pe sticlă, de parcă ar fi fost încinsă. De-abia atunci își dăduse seama că își sprijinea mîna de vitrină. Greșise, dar n-a vrut și și-a cerut
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dă la iveală adevăratul cuplu al romanului de dragoste, Bernard Iolanda, vital și de invidiat prin metamorfoza fiecăruia în parte, de fapt o (re)cunoaștere de sine mântuitoare. Bernard este în fine un om întreg, desprins de fantoma acelui corp bărbos în care trăise dezarmat, timorat de tot ce însemnase avansuri feminine. A trebuit să străbată patru mii de kilometri spre a-și lua în primire adevărata identitate. În nici un caz datorită paradisului furat, violat, infectat, posedat, dezvoltat, ambalat și vândut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îmbarcat. Știind că farul de pe insulă era locuit, căpitanul vasului ce-l adusese pe protagonist se adresează paznicului de far, zis și tehnician de semnale marine. Răspunsul, cu greu obținut, dar și acela în doi peri, din partea bărbatului corpolent și bărbos și care părea mai de grabă țicnit din pricina singurătății, nu-l face pe noul meteorolog să dea bir cu fugiții, ci, dimpotrivă; se decide să rămână, deși căpitanul se oferise să-l ducă înapoi, fiind gata să depună mărturie că
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
concepția ineflexibilului rabin. Și de data asta, Alik rămâne nebotezat; preferă statutul de "copil-prizonier", evitând să treacă drept renegat, pas pe care rabinul nu i l-ar fi putut îngădui. Drept care, Menașa nu va rata ocazia să-și trimită emisarii bărboși pentru a-i citi mortului o seamă de versete biblice. Adevărul e că Alik avea gusturile și vocația unui cetățean al lumii, avea stofă de magician menit să îmbrobodească pe toată lumea și să se facă iubit, atât de consângeni, cât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți în ziare, pruncul sfânt cu o carte în mână, "femeia cu sâni ca iarba/ pe care urcă în apus turme de melci bărboși") execută aceeași gestică stereotipă, menită a îngroșa, caricatural, certitudinea captivității și a neantificării: Noi suntem prizonierii neantului, prizonierii neantului/ și strigăm din neant în neant, în neant: de aici nu vom putea evada niciodată!". Treptat, acestui strigăt disperat îi ia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu a văzut pe nimeni mai mare. Și acesta nu a fost mai mare decât Nietzsche, care l-a cuprins pe de-a-ntregul și s-a identificat cu acesta. Este Rinul sau Nilul, în această clipă nu știu precis -, bătrânul bărbos peste care mișună toate, făptura întinsă din care se despart diferitele specii: acesta a fost Nietzsche pentru noi toți, fără excepție 136. După război, în conferința radiofonică Nietzsche după cincizeci de ani, care se află la antipodul celei din 1974
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
dezinteresul față de POLITIC nu este un semn al unei alte căutări, a ETICULUI. CONCLUZII BIS ROMÂNIA, STUDIU DE CAZ Zoe Petre O anecdotă din secolul al XIX-lea evoca uimirea unei elegante amfitrioane pariziene căreia îi era prezentat un tânăr bărbos, abia sosit din Principatele Române: doamna ar fi exclamat "așa de tânăr, și deja Moldo-Valah!?" Întrebați azi pe primul trecător întâlnit pe străzile din Lyon sau Paris ce știe despre România: puțini vor fi cei sau cele care își vor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
sunt oameni adevărați și nu căpușe. Vecinii lui Ion Creangă Trăia odată în „Valea plângerii”, așa cum îi plăcea lui Ion Creangă să spună despre mahalaua Țicăului din Iași, în care a trăit ultimii douăzeci de ani din viață, un preot bărbos și bun la suflet ca pâinea lui Dumnezeu, și cu o burtă mare, cum poartă deobicei preoții. Avea două fete, ambele aranjate, una măritată bine cu un avocat și a doua mai puțin bine, cu un preot. Acest părinte, pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Levitația la care eram supus era pulsativă având ciclul sus-jos, jos sus, de parcă cineva se juca cu mine. După ceva timp, în față îmi apăru o lumină strălucitoare din care au ieșit ca din pământ, doi oameni tineri, supli și bărboși, îmbrăcați în uniformă verde, cu fesuri pe cap, de aceiași culoare. -Bine ai venit pe tărâmul netimpului al Marilor Luminați. Am rămas mut de uimire. Mi-au fost necesare câteva secunde bune pentru a-mi reveni. -Cine sunteți voi?-întrebai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
restauratori ai vieții. Cel cu haine purpurii este Mai marele marilor luminii, ajutorul Domnului. Preoții își văzură de treabă, fără să ne dea atenție. Trecurăm de ușă, dând de două săli imense. În prima am dat de niște gnomi tineri bărboși, îmbrăcați în uniforme albastre. Mă întâmpină un gnom spunându-mi: -Noi suntem gnomii curățitori, bucătari și administratori. Noi suntem vegetarieni. Mâncăm numai legume și fructe, pe care le producem singuri. Aici nimeni nu doarme, nu trândăvește. O zi petrecută la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lumânări mari din sfeșnicile de alamă. Gazda își întinse brațele cu podul palmelor înainte, simulând o mișcare de apărare împotriva unui pericol imaginar. La sfârșitul acestei impresii disimulate, la capătul opus al salonului apăru spectrul unui bărbat de statură medie, bărbos, cu plete scurte, îmbrăcat în robă de purpură. -Spirit al eternității sacre de unde vii? întrebarea era pusă de mediumcare era nu altcineva decât colonelul. -Locul meu de baștină este ultima sferă a spiritului superior al ideii ideilor, universul infinit. Cine
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a întins-o cu mâna tremurândă. Era tristă. Pentru o secundă m-am gândit că a găsit poza cu mine și că totul s-a sfîrsit. Adică fututul. Mă uit și descopăr aceiași hipioți, cu părul vâlvoi, încadrînd un aft bărbos, care nu eram eu. Nu mi-a fost greu să-l recunosc. Era Flavius, prietenul meu din vremea aceea, cu care îi cunoscusem pe francezi. Nu-mi vine să cred. Deci ea era. Aveam în față, aproape de pat o tânără
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]