290 matches
-
aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
teza, dându-i numele Vidul și Dumnezeu la Blaise Pascal, o depusese la facultatea teologică a universității, o susținuse și își primise titlul. Totul fusese magnific, un succes fără egal, iar el era fericit ca un copil cu prima lui bărcuță făcută din scoarță de copac. Tatăl lui îi dăruise o societate nou înființată, care să-i administreze veniturile de la conferințele pe care urma să le țină în viitor - parte despre vid, parte despre Dumnezeu, parte despre amândouă la un loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aproape dăduse în floare. VIGNETA Niciodată după aceea n-am mai vizitat vreun muzeu. Amintirea este ea însăși un muzeu. Bunicul își mănâncă supa din talgerul lui Rembrandt. Capul meu se zărește în colțul unui tablou de Chagall. Vâslesc în bărcuța mea barcă pe lacul Nordingrå, în Seara de toamnă a lui Osslund. Curând înveți să privești lumea cu acei ochi de un roșu deschis ca ai lui Senecio, de Paul Klee. Seara văd lămpile aprinzându-se ici și colo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
gând alături de cele mai neobișnuite ființe de pe pământ. În schimb izvoarele, mi-au compus cele mai frumoase partituri care mi-au alintat copilăria și au dat naștere celor mai minunate cursuri de apă, pe care călătoream mândru de mine, împreună cu bărcuțele chinuite dintr-un ziar ponosit, galben de vechi ce era și ars de vreme, aruncat la gunoi. Când doream să plâng sau să râd, să simt că trăiesc, în țarnă găseam locul minunat pe orice anotimp, loc care nici în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Hideyoshi, răspunse Tenzo. Cu acest schimb de replici, au știut că veniseră în aceeași misiune. Acționând împreună, au spart fereastra temniței și l-au ajutat pe Kanbei să evadeze. La adăpostul întunericului, au trecut peste meterezele castelului, au luat o bărcuță de la vana șanțului de apărare și au fugit. După ce ascultă toate împrejurările amănunțite ale dificultăților prin care trecuseră, Hanbei se întoarse spre Kumataro și-i spuse: — Eram îngrijorat că te trimisesem într-o misiune imposibilă și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
permiteau salvarea. Deși erau descurajați, nu-și pierdeau, nici un moment, voința să lupte. Dimpotrivă, după această descoperire, luaseră hotărârea clară de a muri. În dimineața celei de-a patra zile din Luna a Șasea, santinelele de pe zidurile castelului zăriră o bărcuță care se apropia dinspre țărmul inamic. Un samurai vâslea, iar singurul pasager era un călugăr. Ekei venise pentru a-i cere lui Muneharu să-și facă seppuku. Generalul ascultă în tăcere argumentele călugărului. Când Ekei termină, având tot trupul scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să execut un dans final. Apoi, întorcându-se spre însoțitorii săi, întrebă: — N-avem tobă, dar n-ați vrea voi să bateți din palme ritmul și să cântați din gură? Muneharu se ridică în bărcuță și deschise un evantai alb. În timp ce se mișca în ritmul bătăilor din palme, barca se legăna ușor, stârnind mici valuri. Mosuke nu mai suportă să-l privească și lăsă capul în piept. De îndată ce melodia încetă, Muneharu vorbi, încă o dată, răspicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
peste colț, dinspre dreapta și dinspre stânga, îi vedeam trecându-și dosul arătătorului, apăsat, peste îndoitură, care căpăta cumva o pecete definitivă, pecetea priceperii și a încrederii în lucrul bine făcut. Și efemer. Cel mai simplu era să iasă binecunoscuta bărcuță cu o singură pânză. Dar uneori, după un număr necunoscut de plieri în plus, se iveau ca din cețuri două coșuri, unul lângă celălalt, și atunci bărcuța nu mai era bărcuță, ci vapor. Și deși vaporul era de obicei mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în lucrul bine făcut. Și efemer. Cel mai simplu era să iasă binecunoscuta bărcuță cu o singură pânză. Dar uneori, după un număr necunoscut de plieri în plus, se iveau ca din cețuri două coșuri, unul lângă celălalt, și atunci bărcuța nu mai era bărcuță, ci vapor. Și deși vaporul era de obicei mai mic decât bărcuța cu o singură pânză, pentru mine avea ceva din măreția unui transatlantic și, spre deosebire de bărcuță, stabilitatea unui ponton plutitor, deși singura apă pe care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și efemer. Cel mai simplu era să iasă binecunoscuta bărcuță cu o singură pânză. Dar uneori, după un număr necunoscut de plieri în plus, se iveau ca din cețuri două coșuri, unul lângă celălalt, și atunci bărcuța nu mai era bărcuță, ci vapor. Și deși vaporul era de obicei mai mic decât bărcuța cu o singură pânză, pentru mine avea ceva din măreția unui transatlantic și, spre deosebire de bărcuță, stabilitatea unui ponton plutitor, deși singura apă pe care îi era dat să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
singură pânză. Dar uneori, după un număr necunoscut de plieri în plus, se iveau ca din cețuri două coșuri, unul lângă celălalt, și atunci bărcuța nu mai era bărcuță, ci vapor. Și deși vaporul era de obicei mai mic decât bărcuța cu o singură pânză, pentru mine avea ceva din măreția unui transatlantic și, spre deosebire de bărcuță, stabilitatea unui ponton plutitor, deși singura apă pe care îi era dat să plutească încăpea într-un lighean, și acela cu emailul sărit și pete
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din cețuri două coșuri, unul lângă celălalt, și atunci bărcuța nu mai era bărcuță, ci vapor. Și deși vaporul era de obicei mai mic decât bărcuța cu o singură pânză, pentru mine avea ceva din măreția unui transatlantic și, spre deosebire de bărcuță, stabilitatea unui ponton plutitor, deși singura apă pe care îi era dat să plutească încăpea într-un lighean, și acela cu emailul sărit și pete de rugină străvăzându-se tremurat sub limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
emailul sărit și pete de rugină străvăzându-se tremurat sub limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând, fragile și grațioase, peste vălurele în care se răsfrângea, cu sclipiri mișcătoare de nestemate, soarele de primăvară. Apoi preferințele se îndreptau spre aeroplane. Coala de hârtie era îndoită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
simțeam că erau implicate punctele cardinale; ca în mai tot ce întreprindeam, nordul rămânea busola satisfacției maxime. Nordul era direcția de zbor, în timp ce întinderea aripilor de hârtie viza estul și vestul. Dar între toate încropirile, indiferent că era vorba de bărcuța c-o singură velă, de aeroplan sau de alte forme meșteșugite, exista o continuitate: aceea a ingeniozității. Și a memoriei. Coala, fie că era ruptă dintr-un caiet de dictando sau dintr-unul de aritmetică, devenea de nerecunoscut. Începea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unui destinații înalte, nebănuită în ziua când mă duceam la magazinul de papetărie și cumpăram caietul. Coala începea o viață nouă. Dar acea destinație nouă, înaltă, depindea totuși de reușita finală. Nu că aeroplanul ar fi fost, în sine, superior bărcuței sau vaporașului cu două coșuri alăturate, dar întâi și-ntâi trebuia să fie capabil să zboare. Și în privința asta, oricât de meșter erai și oricât ți-ai fi dat silința, reușita era și fructul întâmplării. Căci era greu să prevezi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
orice copil, ca la maturitate să rămână numai jucător. Totuși cronica spune că în copilăria lui, Trăienică a suferit un accident, care avea să-i marcheze întreaga lui existență ulterioară. La 12 ani, în timp ce se juca în curtea casei cu bărcuțele, visând să devină căpitan de cursă lungă, Traian Băsescu a căzut, din greșeală, într-un ciubăr plin ochi cu vin terminat de fermentat. N-a pățit nimic, fiindcă maică-sa l-a tras după vreo oră și jumate de un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
În zigzag care cobora până pe plaja de pietriș, aflată la treizeci de metri mai jos, un chioșc fermecător, metalic, pentru orchestră și o terasă de unde se vedeau brațul lung al digului și vasele cu aburi care traversau Canalul Mânecii, mici ca bărcuțele de jucărie Într-o băltoacă, intrând și ieșind. Grădinile și peluzele se așterneau ordonat de-a lungul falezei, Între promenadă și șirurile de case și hoteluri demne, cu stucaturi albe. Acesta era Bayswater-by-the-Sea. El și Du Maurier petrecură timp Îndelungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din jucării, pe care le-a proiectat în apă ca pe niște bombe minuscule. Jessica chițăia încântată. Imediat, copila a început să facă exact ce făcea de fiecare dată când era în baie - își așeza păpușelele din plastic într-o bărcuță, apoi însă, cum se plictisea rapid de acea scenă idilică, răsturna bărcuța cu susul în jos. Jake i-a zâmbit îngăduitor. Deși venirea pe lume a surorii lui vitrege însemnase că el nu mai reprezenta unicul centru al atenției tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bombe minuscule. Jessica chițăia încântată. Imediat, copila a început să facă exact ce făcea de fiecare dată când era în baie - își așeza păpușelele din plastic într-o bărcuță, apoi însă, cum se plictisea rapid de acea scenă idilică, răsturna bărcuța cu susul în jos. Jake i-a zâmbit îngăduitor. Deși venirea pe lume a surorii lui vitrege însemnase că el nu mai reprezenta unicul centru al atenției tatălui, la șaisprezece ani băiatul era destul de mare că să facă față acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am pescuit-o din penarul lui Emily. Rich dă din umeri. — Revino-ți, Kate. O s-o iei razna. Poate, dar mi-ar plăcea să am de ales. 11.57: Cada. Locul meu preferat. Aplecată peste cada goală, adun rățuștele și bărcuța eșuată, dezlipesc literele alfabetului care, de când vocalele au căzut În veceu, formează frânturi enervate cu iz croat (scrtzchk!) pe marginea căzii. Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dinți avea să-i folosească mai tîrziu ca lame de ras sau vîrfuri de săgeată, cu ajutorul cărora prindea alți pești mai mici. Îl incita această luptă cu rechinii, aproape la fel de mult cum Îl incitase, la vremea ei, Înfruntarea, dintr-o bărcuță fragilă, a balenelor și cașaloților. Viața de pescar de balene era dură, căci fiecărui ceas de primejdie și entuziasm Îi urmau deseori săptămîni de plictisitoare așteptare, cînd trebuia să Îndure călduri sufocante, calm fără nici o adiere pe mare, furtuni Îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai ușor decât prevăzusem. Cu excepția unui scurt telefon înțepat în ziua de Crăciun, nu mai avusesem nici un contact cu Judy și cu copiii în ultimele două săptămâni și tot amânam să iau legătura cu ei de frică să nu clatin bărcuța instabilă a fericirii pe care izbutisem cumva s-o țin pe linia de plutire de când plecasem. Al naibii de egoist din partea mea, desigur, dar jur că eram sincer convins că în vremea aceea le e mai bine fără mine și că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și jumătate, bineînțeles că a uitat să-l ia pe Jamie În mașina oferită de hotel! Portarul de la Sandy Lane tocmai o sunase ca să-i transmită un mesaj din partea familiei Douglas Blunkett, prin care o anunțau că este așteptată pe „bărcuța“ lor la ora opt, la cină („bărcuță“ fiind termenul din jargonul familiei Blunkett, folosit când se refereau la Private Lives, iahtul lor de aproape patruzeci și șase de metri lungime). Și mai celebră decât Barbados este mica pistă din Mustique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]