KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

mai veche. Dacă nu cumva ai glumit, ceea ce nu cred, pentru un asemenea răspuns meriți o statuie în mijlocul mlaștinii, să rîdă toate broaștele de tine! Vlad făcu ochii mari. O asemenea batjocură nu mai auzise niciodată din partea cuiva, darmite din partea Bărzăunului! Foarte nervos se repezi spre acesta, îl prinse de guler și începu să-l scuture cu putere: Mie-mi spui așa, bă harpacică?... O faci pe deșteptul cu mine? Tu, bă?... Că-ți fac nasul praștie! Iote-te, dom'le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
să-l scuture cu putere: Mie-mi spui așa, bă harpacică?... O faci pe deșteptul cu mine? Tu, bă?... Că-ți fac nasul praștie! Iote-te, dom'le, unde ședea cunoscătorul! Nu cumva ai visat tu de ce-i zice așa? Bărzăunul se smulse din strînsoarea lui Vlad și, de la distanță de cîțiva pași, pentru a împiedica o eventuală prindere, răspunse, dar cu un glas mult mai ponderat: Ba n-o fac deloc pe deșteptul, așa să știi! Eu nu zic niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
repede. Nu mai țin minte de cine-i scrisă cartea, dar am citit-o. Una din legende se cheamă chiar așa: "Piatra Domniței". Bine, bine, dar de ce-i spune așa? întrebă Ilinca. Pentru că de sus, de-acolo, vedeți voi? și Bărzăunul întinse degetul spre vîrful stîncii, unde se afla pîlcul acela mic de brazi, s-a aruncat în prăpastie domnița Oleana, grozav de frumoasă, fiica pîrcălabului de la Cetatea Neamțului, care fusese răpită de turci. Ei, taci! strigă Ilinca înfiorîndu-se. Chiar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
stîncii, unde se afla pîlcul acela mic de brazi, s-a aruncat în prăpastie domnița Oleana, grozav de frumoasă, fiica pîrcălabului de la Cetatea Neamțului, care fusese răpită de turci. Ei, taci! strigă Ilinca înfiorîndu-se. Chiar așa? Pe cuvîntul meu, întări Bărzăunul. Așa scrie-n carte. Și cînd anume? întrebă Virgil. Cînd?... Nu spune exact cînd... răspunse Bărzăunul cu părere de rău că nu poate oferi date mai concrete. Pesemne demult, demult... în vremurile cînd ne asupreau turcii și ne prădau țara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
grozav de frumoasă, fiica pîrcălabului de la Cetatea Neamțului, care fusese răpită de turci. Ei, taci! strigă Ilinca înfiorîndu-se. Chiar așa? Pe cuvîntul meu, întări Bărzăunul. Așa scrie-n carte. Și cînd anume? întrebă Virgil. Cînd?... Nu spune exact cînd... răspunse Bărzăunul cu părere de rău că nu poate oferi date mai concrete. Pesemne demult, demult... în vremurile cînd ne asupreau turcii și ne prădau țara. Și c-c-cum a fost? Zi mai repede! se rugă Nuțu. Păi cum?... Turcii au răpit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în legendă așa scrie, explică el scurt. Cine vrea să creadă, bine. Cine nu... Și să mai știți voi ceva: s-ar putea ca acolo, sus, să fi fost atunci un drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Nuțu ridicînd brațul liber în sus. Dar îndată după aceea au prins și turcii aripi și s-au transformat în vulturi negri, care fug de soare. For-for-formidabil! se cruci Nuțu. Așa scrie acolo, așa v-am spus și eu, încheie Bărzăunul, ca și cum s-ar fi temut să nu-l scoată cineva vinovat pe el de răpirea domniței. Toți rămaseră tăcuți, privind înfiorați spre înălțimile înspăimîntătoare ale peretelui de stîncă. Nu credea nimeni că s-ar fi putut întîmpla cu adevărat așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
s-ar fi temut să nu-l scoată cineva vinovat pe el de răpirea domniței. Toți rămaseră tăcuți, privind înfiorați spre înălțimile înspăimîntătoare ale peretelui de stîncă. Nu credea nimeni că s-ar fi putut întîmpla cu adevărat așa cum povestise Bărzăunul, dar, fără să vrea, fiecare făcu o legătură între turcii care fuseseră transformați în vulturi și păsările acelea mari și negre ce se zăreau zburînd în jurul culmii. Totul părea o nesfîrșită poveste... chiar și prezența lor în acele locuri... Bărzăunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Bărzăunul, dar, fără să vrea, fiecare făcu o legătură între turcii care fuseseră transformați în vulturi și păsările acelea mari și negre ce se zăreau zburînd în jurul culmii. Totul părea o nesfîrșită poveste... chiar și prezența lor în acele locuri... Bărzăunul mai așteptă cîteva clipe, pentru a asculta părerea celorlalți despre cele povestite, dar, văzînd că nimeni nu se încumetă să vorbească, continuă tot el: Oricare ar fi adevărul adevărat, eu cred că piatra asta are taine mult mai mari decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
asta? întrebă Virgil făcînd ochii mici. Așa cred eu. Cum, adică, așa crezi tu? se răsti Vlad. Ce-nseamnă asta? Spune mai bine despre ce-i vorba și n-o mai fă pe secretosul cu noi! Ia dați-i pace Bărzăunului! îi luă apărarea Ilinca. Vă tot luați de el, de parcă ar fi maimuța voastră! El ne-a spus ce-a citit, și gata. Fiecare crede ce vrea. Iar cît privește tainele acestei pietre, acum nu mă mai interesează... Mi-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Iar cît privește tainele acestei pietre, acum nu mă mai interesează... Mi-i de-ajuns ce-am auzit... Apropo, Bărzăune, își îndulci ea glasul cît putu mai mult, nu vrei să-mi dai și mie cartea aceea s-o citesc? Bărzăunul rămase înmărmurit. În prima clipă nu știu ce să răspundă... Și nu știu, nu pentru că ar fi pierdut cartea, ori n-ar fi vrut să i-o dea llincăi, ci... pentru că toată legenda pe care o spusese se născuse în închipuirea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Ori a-nceput să vă fie frică? Mie, frică? se împotrivi curajos Vlad. De unde-ai mai scos-o și pe asta? Ia hai să mergem, fraților! Și porniră iar, dar cu ochii mereu ațintiți la înălțimile de spaimă și chemare. Bărzăunul se făcu că vrea să se încheie la șireturi și rămase mai la urmă. Ceva mai presus de puterea sa de înțelegere îl atrăgea spre peretele de cremene, dar nu era atunci momentul să încerce dezlegarea nici unei taine. Și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Pac! țipă el cît putu. Ecourile stîrnite se prelungiră într-un fel de cîntec surd. Toți se opriră iar și începură să rîdă. Nu mai trage, Bărzăune, îi strigă Virgil în zeflemea, că se tem de tine toate rîmele! Dar Bărzăunul nu luă în seamă astfel de vorbe și începu să fluiere fericit. Nuțu se apropie de el și i se adresă cu o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu tu-tu-turcii și cu d-d-domnița! Nu mai vrei un măr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu tu-tu-turcii și cu d-d-domnița! Nu mai vrei un măr? Și i-l oferi, cu un zîmbet luminos, pe cel mai mare și mai rumen pe care-l găsi în plasă. Bărzăunul mușcă cu poftă din el și zise: Nuțule, ține minte ce-ți spun! Azi am făcut o descoperire extraordinară, de care va merge vestea ! Ei, taci! făcu Nuțu ochii mari. Pe cuvînt!... Nu-ți pot spune acum exact despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-ți pot spune acum exact despre ce-i vorba, dar de descoperit am descoperit... Tu ai văzut vreodată broaște prinzînd gîze cu limba? Nuțu rămase cu gura căscată și ochii holbați. Nu mai știa ce să creadă... O fi oare Bărzăunul chiar așa de nerod, încît să-i vorbească despre o astfel de descoperire? Ce spui tu? întrebă el total nedumerit. Asta ai des-des-coperit?... Broaște prinzînd g-g-gîze? Văzînd că Nuțu a înțeles cu totul altceva decît se așteptase el, Bărzăunul rîse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
oare Bărzăunul chiar așa de nerod, încît să-i vorbească despre o astfel de descoperire? Ce spui tu? întrebă el total nedumerit. Asta ai des-des-coperit?... Broaște prinzînd g-g-gîze? Văzînd că Nuțu a înțeles cu totul altceva decît se așteptase el, Bărzăunul rîse pe îndelete, apoi spuse umflîndu-se-n pene: Ehe, ce știți voi! Și grăbi pasul pentru a nu-l mai descoase Nuțu cu privire la descoperirea făcută. Unde se vede că nimic nu-i mai chinuitor decît să-i vorbești unui flâmînd despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
grăbi pasul pentru a nu-l mai descoase Nuțu cu privire la descoperirea făcută. Unde se vede că nimic nu-i mai chinuitor decît să-i vorbești unui flâmînd despre păstrăvi fripți N u vreau să mă acuze nimeni că țin cu Bărzăunul și că aș fi împotriva lui Vlad, adică nu-l pot suferi. Nu-i adevărat nimic din ce se spune, că aș fi prieten apropiat al Bărzăunului și că aș fi fost zărit jucînd țintar cu el într-o poieniță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
despre păstrăvi fripți N u vreau să mă acuze nimeni că țin cu Bărzăunul și că aș fi împotriva lui Vlad, adică nu-l pot suferi. Nu-i adevărat nimic din ce se spune, că aș fi prieten apropiat al Bărzăunului și că aș fi fost zărit jucînd țintar cu el într-o poieniță de la marginea satului. Vorbe fără nici un căpătîi! Adevărul este cu totul altul și de asta vreau să se cunoască bine de la început, pentru a nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fost zărit jucînd țintar cu el într-o poieniță de la marginea satului. Vorbe fără nici un căpătîi! Adevărul este cu totul altul și de asta vreau să se cunoască bine de la început, pentru a nu se mai vorbi eronat. Atunci cînd Bărzăunul mi-a povestit despre descoperirea făcută de la Piatra Domniței, deci după ce s-au întors de la Peștera Liliecilor, eu nu l-am crezut de prima oară, fapt ce mi-l reproșez cu destulă tărie și l-am rugat să-mi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
m-am întîlnit cu el a doua oară și am stat de vorbă pe malul rîului, unii au scornit fel de fel de minciuni. Și pe Vlad, adică, de ce nu l-aș putea suferi? Pentru că nu l-a crezut pe Bărzăun de prima dată și era cît pe ce să-l pocnească atunci cînd a insistat să nu mai meargă la Peștera Liliecilor? La urma urmei fiecare cu felul său de-a fi. Eu nu mă amestec în treburile lor! Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mă amestec în treburile lor! Ei s-au certat, ei s-au împăcat. Asta-i. Așa că vă dau cuvîntul meu de onoare că nu am nici un gînd rău față de Vlad. Deci, îndată după plecarea de lîngă Piatra Domniței spre peșteră, Bărzăunul a spus la un moment dat că mai bine-ar fi dacă s-ar urca cu toții pînă-n vîrful crestei, bineînțeles nu pieptiș, ci pe o cale mult mai ocolită, pentru a vedea dacă nu cumva este vreo intrare în adîncul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cumva este vreo intrare în adîncul stîncii. Uite aici a fost momentul cel mai neplăcut din toată expediția, pentru că s-au certat mai dihai ca la mlaștină și, după cum vă spuneam, Vlad era cît pe ce să-l pocnească pe Bărzăun. Noroc că a intervenit iar, cu foarte multă autoritate, Ilinca și le-a spus tuturor că, dacă-l mai necăjește cineva pe Bărzăun, ea se întoarce singură acasă și se supără definitiv. Așa că s-au împăcat cu toții și s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
dihai ca la mlaștină și, după cum vă spuneam, Vlad era cît pe ce să-l pocnească pe Bărzăun. Noroc că a intervenit iar, cu foarte multă autoritate, Ilinca și le-a spus tuturor că, dacă-l mai necăjește cineva pe Bărzăun, ea se întoarce singură acasă și se supără definitiv. Așa că s-au împăcat cu toții și s-au oprit să judece lucrurile pe îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine. Adică de ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
au împăcat cu toții și s-au oprit să judece lucrurile pe îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine. Adică de ce nu vrei tu să mergem la Peștera Liliecilor? îl întrebă Vlad pe Bărzăun. Eu nu zic că nu vreau să mai merg la peșteră, răspunse acesta cu un glas încărcat de năduf, ci că am convingerea că Piatra Domniței este mult mai interesantă. Asta am vrut să spun, iar voi ați înțeles totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
vă uitați bine acolo, aproape de vîrf, se pot vedea două deschizături legate între ele printr-o cărare tăiată în piatră. Ai tu vedenii, zise Vlad, și ne pierdem vremea aici ascultînd aiurelile tale! Ba n-am nici o vedenie! se revoltă Bărzăunul. Nu vezi tu cum trebuie! Eu am convingerea că pe-acolo au umblat oameni cîndva. Și, dacă au umblat cu adevărat, precis că în grotele acelea s-ar putea descoperi mărturii din vremurile îndepărtate. Și cum crezi tu că putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]