1,589 matches
-
cunoscut pe Dumitru Iacobeanu după anul 1950, când organizase o stână la Valea Boțului, în gospodăria Arghiroaiei. Când cumpărai brânză de la el, își spăla mâinile, cuțitul, și așeza pe masă un ștergar alb. Revenind la averea țăranului român, vitele din bătătură, vom observa din statistica pe anul 1889 că, raportat la numărul capilor de familie, 503, numărul animalelor era mic. Animale domestice Fie că le raportăm la capi de familie sau la numărul locuitorilor (2245), pe specii sau total, animalele existente
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și pregătirea pentru țesut, se desfășura o altă serie de operațiuni, așezarea firelor de urzeală care treceau prin spat (instrument făcut de meșteri speciali) care despărțea firele la apăsarea cu piciorul pe călcător (pedale) pentru ca suveica să treacă printre fire. „Bătătura” putea fi din amestecă in-cânepă sau in-bumbac. Aceste operațiuni care presupun cunoștințe pe care fata-fetele le învățau de la bunici și mame, teoretică și practic, fiind puse de mici la muncă, erau istovitoare și nu au nimică artistică în ele. Artistică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lor concepție despre îmbrăcămintea trupului și a casei. Iată ce ne spun în acest sens, Lisaveta Pușcuță, plecată cu mai mulți luncași în Dobrogea, unde li s-a dat mai mult pământ: „șesături lucrau femeile în casă, pregăteau urzeala și bătătura, urzeau și puneau stativele. șeseau pânăză de cânepă, de in și de bumbac, precum și de lână pentru hainele groase de iarnă. Mai țeseau covoare, lăicere, velințe, preșuri. Aristița Știrbu-Driță lasă mărturie, în legătură cu îmbrăcămintea că, în cea mai mare parte, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
clăcii, boierii ofereau lucrătorilor pământului, la sfârșitul prășitului sau secerișului, muzică, dans, băutură și mâncare, Procedeul s-a extins, așa că la orice clacă boierească se organiza, la sfârșit, o petrecere, devenind un obicei. Din „curtea” boierească, hora a trecut în bătătura satului și la crâșmă, care, de regulă, era tot a boierului. Dacă la munca de clacă participa tot satul, e de la sine înțelesă că și la petrecere participa toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dai drumul Că s-anfuriat nebunul. * Floricică de pe șes Te-a iubit badea pe mers, Că Și-i mersul legănat și hurmuzul revărsat De bădișa cumpărat. Horele se organizau în zilele de sărbătoare și în celelalte sate ale comunei, fie în bătătura crâșmelor, fie pe imaș, locul de adunare a satului și teren de joacă pentru copii și tineri. Răzeșii din Fruntești aveau alte dansuri, cuprinse toate sub numele generică horă. Locul de întâlnire al tinerilor și al celor vârstnici era spațiu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Nu era luxul care este acum. Cununia: se făcea ca și acum. Înmormântarea: se făcea ca și acum. Timpul liber (duminicile și sărbătorile): se mergea la biserică și după-masă la horă. Horele (trebuie înțelesă toate jocurile naționale) se făceau în bătătura crâșmelor. Tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă - bluze, ii, cămeși cu pui, ițari, opinci, basmale, etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată de la târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi, casânci, barize, scurteici (unele îmblănite cu piei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încăperii oamenii ședeau pe la mese, aici vreo cinci-șase marinari zgomotoși în beția lor, dincolo un grup de soldați, iar la mijloc, înghesuite laolaltă, dansau câteva perechi. Marinarii bărboși cu fețele arse de soare și cu mâini mari și pline de bătături își strângeau tare la piept partenerele. Femeile n-aveau pe ele decât combinezoanele. Din când în când, o pereche de marinari se ridicau și dansau împreună. Zgomotul era asurzitor. Oamenii cântau, țipau, râdeau, iar când un bărbat o sărută lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a văzut l-a strigat pe Strickland, care a apărut în ușă. Nici el nu avea alte haine decât un pareo. Era o siluetă extraordinară, cu barba roșie și părul vâlvoi și pieptul mare foarte păros. Avea picioarele pline de bătături și de cicatrici, așa că am înțeles că nu mai umblă niciodată încălțat. Deci se transformase pe de-a-ntregul în băștinaș. Păru încântat să mă vadă și-i spuse Atei să taie o pasăre pentru masa noastră. Mă pofti înăuntru ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a fost să se lase de scris pe timp de doi ani și să citească de patru ori operele complete ale lui Alexander Pope, dar, la sugestia lui Amory cum că Pope era pentru Tanaduke cam ca o cremă pentru bătături folosită la dureri de stomac, s-au retras râzând, dând cu banul ca să afle dacă geniul acela era prea mare sau prea mic pentru ei. Cu destul dispreț, Amory Îi cam evita pe profesorii populari, care-și regalau admiratorii seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
traversat o dată camera spre Lete... La amiază s-a Întâlnit cu o gașcă la barul Biltmore și dezmățul a reînceput. Ulterior și-a adus aminte vag că discutase despre poezie cu un ofițer britanic, care-i fusese prezentat drept „Căpitanul Bătătură, din Piciorul Majestății sale“ și că la prânz el Încercase să recite Clair de Lune. După aceea a dormit Într-un fotoliu mare și moale până aproape de ora cinci, când a fost găsit și trezit de o altă gașcă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Des? — E starea mea cronică. Ceea ce a provocat alte discuții. Cineva a spus că uneori era atât de deprimat, Încât se gândea serios la sinucidere. Altcineva era de acord că nu există nimic pentru care să merite să trăiești. Căpitanul Bătătură, care se lipise cumva iarăși de grup, a spus că, după părerea sa, oamenii sunt irezistibil atrași de sinucidere când au o sănătate precară. Propunerea lui Amory a fost să comande fiecare câte un cocteil Bronx, să amestece cioburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
le place să fie făcuți să se simtă excepționali, deși în același timp le place să păstreze aparențele. În general, au cam aceeași înfățișare. O eșarfă, pălărie și pantofi cu care poți merge pe jos până la Shanghai fără să faci bătături. Căci se întâmplă ca berlinezilor să le placă să meargă pe jos, și din această cauză mulți dintre ei au câine: ceva urât dacă ești bărbat, ceva drăguț dacă ești altceva. Bărbații își piaptănă părul mai mult decât femeile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături, cu nasul încrețit de mirosul pătrunzător de lavandă englezească pe care-l lăsa în urmă, ca pe un bătrân boa cu pene, corpul lui Frau Lange. Vocea ei era chiar mai masculină decât mi-o aminteam: — Spune-mi că Reinhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu sânge și umoare apoasă revărsându-se gelatinos din rana de ieșire din ochiul lui, sau din ceea ce rămăsese din acesta. Ne-am aplecat amândoi deasupra cadavrului lui Poliza. — Ce e cu tine? i-am zis cu răsuflarea tăiată. Ai bătături? Te strâng pantofii? Ori poate n-ai crezut că plămânii tăi fac față? Ascultă, Becker, am cu zece ani mai mult decât tine și aș fi putut să îl prind pe omul ăsta și dacă aș fi purtat un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
propriul lor animal, precum și a disprețului acestora față de întreaga comunitate umană privită în genere. Și câți dintre noi nu s-a izbit de așa ceva de-a lungul timpului?!... Pentru că a alunga complet volițional, din varii motive, un anumit patruped de pe bătătura personală reprezintă un act profund imoral și, desigur, perfect încadrabil în Codul penal autohton. După părerea mea, eutanasierea în masă a câinilor semnifică cea mai nedemnă de o rațiune umană soluție ce poate fi adoptată în acest moment în patria
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
care ar fi putut sugera un dans. Era însă nimic pe lângă ce făceau prințesele în jurul slăvitei lor mame. Sau prinții cu gagicele lor blonde. Acolo mișcare tată! Cele câteva mii de invitați, electrizați de impulsul artistic, începură să frământe pământul bătăturii, să chiuie și să dea cu pălăriile de pământ. Iureșul fu totuși întrerupt de apariția întunecatului duce Pardailan care făcu închinarea de protocol și invită lumea la masă în corturile multicolore din jurul castelului. Rupt de emoția evenimentului, împăratul se năpusti
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
vârstă dintre băiețiii familiei lui. De aceea, de multe ori, la Crăciun, în loc să tăierm noi porcul, venea preceptorul de la Primărie, care îi amintea tatălui meu că este restant la impozitele și dările obligatorii și, prin urmare, ne lua porcul din bătătură. Îmi mai amintesc și faptul că, la treierat, care se făcea la comun, tata îl ruga insistent pe tractorist să folosească niște site cu ochii mai mari. Ulterior, luam, puneam în saci și duceam acasă pleava și, cu niște ciurururi
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
a miji de ziuă; satul nu se trezise , nici cocoșii nu mai cântau.Se puturoșiseră și ei de când cu capitalismul ăsta, cântau când le venea și atunci a pagubă, nicidecum voioși așa cum cântau când eram mică de-i alergam prin bătătură să nu mai calce găinile... Mama Ilinca, sora mamei ne crescuse pe-amândouă, pe mine și pe Sofinca de când ne murise mama de oftică. Mai târziu aflasem că a murit de tuberculoză, un fel de cancer la plămâni...săraca, fumase
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
o cutie de conserve legată cu o sârmă, să împrumut cărbuni aprinși, îm dădea și câte un ou pentru el. Îmi plăcea părul lui alb ca zăpada. Cărbunii păreau stinși în lumina zilei iar acasă, la întuneric, se înroșeau. În bătătura casei aveam niște copaci. vreo zece la număr. De fapt erau tăiați și așezați unul peste altul. Din ei vroia tata să facă o casă. Casă nu au ajuns niciodată. Dar eu zic că omul e mai fericit când speră
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
târziu că ne era urât. După el a rămas până în ziua de azi denumirea drumului de lângă casa lui: coasta lui Ilie al Ioanei. Acordurile cavalului nu s-au mai auzit niciodată, în acel sat, uitat de lume, Ușurei. Copacii din bătătură nu au mai ajuns niciodată casă. Au putrezit fiind folosiți ca bancă pe care ne adunam mai mulți copii și povesteam tot felul de trăsnăi. La început, când nea Ilie al Ioanei cânta, pe copacii tăiați din curtea noastră, au
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
Ilie al Ioanei au mai rămas niște ziduri fără acoperiș. În jur buruienile au crescut nestingherite. E un loc ciudat pe care oamenii îl ocolesc. După nea Ilie al Ioanei tot au rămas zidurile și buruienile dar din copacii din bătătura casei copilăriei mele n-a mai rămas nimic. S-au topit, pur și simplu stând pe loc. Aceasta este povestea simplă a vieții unui om, Ilie al Ioanei care dădea foc cu împrumut și a unor copaci care nu au
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
îngeri decavați - azi omenirea-și are însemnele gravate pe efigii de îngeri și vașnici sicofanți dar care-i adevărul ce ne va da speranța că viața este fructul unui impuls major, cînd geme națiunea și rîde manutanța, la noi în bătătura, cînd joacă repejor! Referință Bibliografica: GÎNDUL CĂ ASTĂZI PLOUA / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]
-
mai mari te gudurai ca un cățel când treceau pe lângă tine mirosind a lavanduri străine nu-ți mai plăcea sudoarea mea nu mai mirosea a rouă și a pâine caldă palma mea nu te mai putea mângâia devenise aspră și bătăturile de sapă ori de coasă nu te mai alintau așa că și eu m-am lăsat sedus de cucoane perverse profitam de averea lor iar ele de carnea mea ecologică înnebuneau de nechezatul de armăsar pursânge prea sătule de saloanele reci
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
Toate Articolele Autorului Dacă înțelegeți ce-a pățit Azor , Nu primiți în curte pe un trădător!" Astă vară,-n prispa casei, lui Tarzan Azor spunea: - Ce înseamnă să ai milă de-un sfrijit ce mă ruga Să-l primesc în bătătură, să-i dau hrană că-i lihnit... Cum îți spun, mi-aduc minte, într-o seara-n asfințit Scriam ultima filă din "Cartea vieții mle" printre câini... Când în fața îmi apareopotaie - venită de prin străini. Se târa sfios, teama îl
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
niciun fel de crâcnire. Dacă vrei cumva să ieși din rând, moartea te poate obliga să-ți revizuiești inițiativa imediat. Și n-ai încotro, circuli nonstop de la o extremă la alta, să nu care cumva să te calce aproapele pe bătătură . Iar aproapele la rândul său belește ochii cât cepele și, ca și tine, țopăie prin viață: din lac în puț, din puț în lac. Sarabandă pe verticală! Mai ai timp să eziți înainte de-a face următorul pas? Te va
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]