573 matches
-
fie episcop, dorește un lucru bun." 2. Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții. 3. Să nu fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de cîștig mîrșav, ci să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani; 4. să-și chivernisească bine casa, și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința. 5. Căci dacă cineva nu știe să-și cîrmuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
a fost adus un cocoș frumos, ca să-l trezească în zori. Hsien Feng preferă cântatul păsării în locul soneriei ceasurilor. Cocoșul are creasta mare și roșie, penajul negru și o coadă cu pene de un verde ca smaraldul. Are înfățișarea unui bătăuș, cu ochi răi și ciocul ca un cârlig, iar ghearele-i sunt la fel de mari ca ale unui vultur. Strigătul lui îmi amintește de cineva care ovaționează: Cu-cu-ri-guuuuuuuu... cu-cu-ri-guuuuuu! E drept că îl deșteaptă pe Majestatea Sa cu cântatul său, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două tabere ce-și aruncau măscări se așezaseră țiganii cei negri, cu care nici rudarii, nici rumânii nu voiau să aibă a face. Țiganii, cu muieri și copii cu tot, Îi despărțeau pe bătăuși. Au vuit ziarele o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au dus răniții sub escortă la spital și, Într-un bidon În care sfărâmaseră cu ciocanul un calup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curtea școlii. Cele două porți de fotbal, cu barele făcute din câteva cărămizi ori pietre Încălecate, erau de-acuma inutile și stinghere, căci echipele se strângeau la centrul terenului și priveau cu dezolare jumătățile mingii de cauciuc, despărțite de cuțitoiul bătăușului moșneag. Băieții Încercau să caute vinovatul, iar acela nu era niciodată cel care, șutând ca un tâmpit, trimisese mingea În via nebunului. Cu viclenie, vorbea câte unul către ceilalți: „De ce l-ați trimis, mă, pe Ectoraș? Nu știți că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școala cu o singură Încăpere, ridicată În satul din Baltă al rudarilor, pe vremea când Dunărea nu fusese Încă Îndiguită, unde se ducea o dată pe săptămână ca să-i Învețe carte pe puradei un Învățător, Domnu’ Tase, iubitor de viață și bătăuș necruțător al ciracilor ce nu se străduiau Îndeajuns; „Domnule”, a făcut, Într-un timp, oratoric, omul de cultură, „În această viață suntem cu toții, până la unul, niște veșnici suplinitori!”; Coana Marița, telefonista care cam trăgea la măsea și Încurca fișele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
imploratoare. I-am aruncat o privire disprețuitoare și plină de dezgust și i-am întors spatele. — Te simți bine, Neil? l-am auzit uluită pe Vincent întrebând. Neil să se ducă în pizda mă-sii, mă gândeam furioasă. Neil, idiotul, bătăușul și mincinosul să se ducă-n pizda mă-sii. Mi-am amintit cum încercase să mă manipuleze ca să cred că nevastă-sa era nebună, că Josephine se ocupa cu spălatul creierelor și că el era un tip nemaipomenit de drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plete lungi, blonde, linse), iar puloverul de un galben solar arăta clar că fusese proaspăt spălat. S-o ia dracu’! În copilărie, crezusem, plină de naivitate, că odată devenită om mare, n-aveam să mai am de-a face cu bătăușul clasei sau cu favoritul profesoarei - dar, în ultimele șapte luni, mă confruntasem cu din ce în ce mai multe dovezi că oamenii de genul acesta deveneau și mai răi, pe măsură ce înaintau în vârstă. Vivian reprezenta întruchiparea matură a unei ramuri extrem de virulente a tiranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de-o secundă, am simțit o dorință nebună să urlu și eu la ea. Nu voiam s-o las pe Vivian să mă împroaște cu noroi în fața unor oameni pe care-i respectam! Voiam să-i zic că e un bătăuș mizerabil - foarte puține persoane din încăperea aia m-ar fi blamat pentru asta. Dar apoi am lăsat ochii în jos. și am văzut că încă țineam în mână cartea tatei. — La revedere, Vivian, am spus calmă și m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cel mai mic al lui Marcu Vancea, filozoful devenit cândva depozitar de vinuri, și al ciudatei Dida Voinov, despre Sonia întrebase doctorul Marga. Doar atunci, atât, la prima vizită. Dacă s-a măritat, într-adevăr, cu profetul acela masiv și bătăuș. Dominic tăcuse, confirmând. Deci, cu Matus ăla... de parcă ar fi știut, de fapt, totul.Viață în cort, în deșert, unde Sonia născuse prima fetiță și Matus fusese rănit de o schijă? Aha, făcuseră pe colonizatorii, mormăise doctorul, evitând privirea scrutătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plină vară, pături, casetofoane, pachete de cafea și țigări Kent. Numai și numai Kent par să fumeze oamenii cu ceva stare din țara aceea, mi-e greu să vă explic de ce... Geamantane burdușite, oameni transpirați, polițiști crunți, cu figuri de bătăuși, Înjurături cum nu-mi aminteam să fi existat altădată În această limbă... Înjurăturile Începeau, firește, după ce călătorul pleca de acolo cu valiza deschisă, cu săpunuri și spray-uri și țigări curgând din ghemotoacele de lenjerie. Am Înțeles pe urmă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nas, iar te iei de mine? Ești rău! Ce ți-am făcut io? Ho, mă, gata, nu fi nașpa', am glumit, ca să ne treacă timpul! Mă cunoști prea bine. N-o lua personal, că n-ai de ce. Te tachinez, numai, bătăușule! Tu vezi-ți în continuare de treburile tale, nu te mai centra în gura mea. Hop...! Dop...! Stop! Uite-l și pe coteiu' lu' Marius..., pe Pizdeluș, cum de ne-a simțit, sărăcuțu' și cum de-aleargă el încoace, tocmai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
preda Jeremy Blackett. Tatăl lui era cam stingherit de acest fapt, dar dorea ca Adam să învețe cel puțin două limbi străine, or la Școala Generală nu puteai învăța bine nici măcar una. Iar Gabriel dorea să-l ferească de băieții bătăuși. (De fapt, și la școala particulară erau băieți bătăuși, dar Adam nu-i mărturisise maică-sii acest lucru.) Și, pe de altă parte, lui Gabriel îi plăcea uniforma școlii, pantaloni golf maro, și ciorapi lungi albastru-deschis. Lui Adam nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acest fapt, dar dorea ca Adam să învețe cel puțin două limbi străine, or la Școala Generală nu puteai învăța bine nici măcar una. Iar Gabriel dorea să-l ferească de băieții bătăuși. (De fapt, și la școala particulară erau băieți bătăuși, dar Adam nu-i mărturisise maică-sii acest lucru.) Și, pe de altă parte, lui Gabriel îi plăcea uniforma școlii, pantaloni golf maro, și ciorapi lungi albastru-deschis. Lui Adam nu-i plăceau băieții. Nu-i plăceau nici fetele, deși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de G, așa-și semna caietele, Îl săgeta cu privirea. Del Castillo Își plecă ochii, ba chiar Începu să rîcÎie cu unghia o pată imaginară de pe pupitrul băncii. Pe Fernandito l-au pus În ultima bancă din primul rînd. Banca bătăușilor. Maica stareță Îi arătă locul Înainte de a ieși din clasă. Măicuța Mary Joan, călugărița fotbalistă, Îi spuse că putea să ia loc și el Începu să Înainteze Încet, uitîndu-se furios la toți cei treizeci și cinci de elevi ai clasei deodată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spaniolă, care era o fandosită și o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, a spus că Fernandito era un caz excepțional de trufie, ceea ce făcu să i se Încrețească pielea lui Sánchez Concha, care se simți dintr-odată un bătăuș oarecare pe lîngă el. „Gata, nici o vorbă, hotărî Sánchez Concha, chiar de mîine Îmi Încui pliscul, nu mai vorbesc cu nimeni, fac pe seriosul și dacă se leagă vreunul de mine Îi ard o palmă să mă țină minte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
snopească în bătaie!? Asta n-ar fi chiar așa de rău, cu toate că, niciodată, nici înainte, nici după căsătorie, nici măcar când erau adolescenți sau copii, el nu i-a dat vreo palmă. Nu și-l poate închipui în postura asta de bătăuș. Însă, poți să știi...? Dacă el e deja în casă și pregătește ceva teribil... se aude ușa de la intrare. Scârțîitul acesta i se pare atât de lugubru, de parcă ar semăna cu scrâșnetul unei ghilotine. Sau cu răpăitul gloanțelor trase de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mi-ar aduce coșuri cu mîncare. Te invidiez. — Nu-i cazul. în după-amiaza aceea, trupul lui Thaw ajunse la un compromis incomod cu banca de lemn și reuși să ațipească. Mai tîrziu, îl auzi pe profesor spunînd: — ... un fel de bătăuș. De fapt, i-a spart nasul lui Michelangelo odată, într-o încăierare, cînd erau tineri. E o consolare că a murit lamentabil, nebun și delirînd într-o închisoare din Spania, ha-ha. Ei bine, ajunge pentru azi. Luminile se aprinseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un șef și un președinte - dar nimic nu se putea mișca fără el în tabăra simpatizanților Fatah. Maggie încerca să-i descifreze chipul. Fotografiile care înfățișau o figură nerasă, cu trăsături puternice, aspre o făcuseră să se aștepte la un bătăuș, nu la un om sofisticat. Și totuși bărbatul din fața ei avea un rafinament care o surprindea. — Mi s-a spus că merită efortul, că erați aproape de o înțelegere cu israelienii. —„Eram“ e cuvântul potrivit. Nu mai sunteți acum? Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
douăzeci și patru de ore. Citi mai departe. ... era autodidact, dar a ajuns o autoritate respectată în domeniul esoteric al inscripțiilor antice. A depășit oare limite atât etice, cât și legale pentru a-și aduna tezaurul? Probabil. Dar ăsta era omul, ultimul bătăuș sionist, un aventurier care ar fi trebuit să facă parte din generația 1948, dacă nu chiar 1908... Doi bărbați de vârste apropiate, ambii scormonind Pământul Sfânt ca să demonstreze că le aparținea lor, triburilor lor. Era o întâmplare, își zise Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răsuna ca un bubuit în vene. Era într-adevăr încolțită; ce altă opțiune mai avea în afara celei de-a se preda lui Miller? După tot ce înduraseră ea și Uri, Maggie trebui să accepte realitatea. El și banda lui de bătăuși câștigaseră. Atunci auzi încă o voce, mai aproape decât a lui Miller, dar totuși nu atât de clară. Îi luă o secundă să-și dea seama de unde venea. —Maggie, sunt Uri. Era telefonul mobil, dat pe speaker, vibrând în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zi. Să te lovească un autobuz sau ceva de genul ăsta. Ura din vocea bărbatului se revărsa din receptor și Francesca voia să-l lase din mână. Trebuia să-și revină. Ce-i spusese întotdeauna tatăl ei? Înfruntă-i pe bătăuși și or să se dea bătuți. Ei sunt adevărații lași. — Mă amenințați, domnule Wadey? Fran își dădu silința să adopte un ton de gheață. — Pentru că toate convorbirile mele sunt înregistrate, cum e și firesc. Era o minciună, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
înainte de a face ceva. Dacă erau mai mulți care au făcut ceva rău îi punea în cerc și le spunea să-și dea palme uni altora în sensul acelor de ceasornic și așa a reușit să spargă câteva găști de bătăuși. Aici nu am găsit un model să tind, mă refer la deținuți. animale De 2 ani am o pisică cucurigu și 2 hamsteri cafeni cu pete pe care îi cheamă buni și buna, au ceva vârstă, au patru pui micuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie. Cocoșii Doi cocoși năzbâtioși Stau pe gard foarte voioși Unul țipă, altul tace Pân’ la urmă-și fac o pace Colorați și bătăuși Se gândesc la cărăbuși De mâncat nu prea au ce Că-s ascunse râmele Cocoșii, cocoșii, Azi s-au bătut cu roșii Când eu am ieșit din casă Au găsit o râmă grasă Imediat s-au luat la ceartă Că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
casei, vanitățile, bancurile, paroxismele ilare, acel marche militaire pe care‑l executa când traversa curtea pătrată, În uriașul său palton din piele fină, căptușit cu blană - nu mai cunoșteam decât un singur alt palton de genul ăsta. Gus Alex, un bătăuș și un huligan, purta un palton lung din vizon, frumos croit, când ieșea să‑și plimbe cățelul pe Lake Shone Drive, unde locuia. Mi se spunea uneori că studenții lui favoriți se distrau În compania lui Ravelstein - că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
protocolare. Veneam, vorbeam politicos evitând subiecte tabu precum politica și sexul, dădeam sărut mâna și plecam. Chiar m-am gândit o secundă că poate e pe moarte, poate a ajuns la ora adevărurilor. — Adică vrei să fiu rău, să fiu bătăuș, sau ce? - Nu mă înțelege greșit... Nu știu cum să spun. Hai să nu mai vorbim despre asta. Vrei o țigară? — Nu. — Dă-mi, te rog, țigările de pe pervaz... Mulțumesc. Și bricheta. I-am întins pachetul și bricheta. Le-a luat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]