968 matches
-
să cheme pacientele la masă. Sonia se îndreptase și ea spre sala de mese. Își luase farfuria cu supă de roșii și se așezase singură la o masă, aruncând din când în când câte o privire celor care intrau. Un bătrânel - așa îi părea - târându-și anevoie papucii, se îndrepta cu farfuria ținută de mâinile sale tremurătoare spre o masă. De-a lungul pantalonilor de pijama, prinsă cumva de la brâu, îi atârna o pungă de plastic în care se observa ceva
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Acasa > Poeme > Emotie > BUNICII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe strada cu zăpadă-acoperită, Pășea cu greu, ținându-se-n baston, Un bătrânel cu faț-adânc asprită, Sărac la trup și numai cu veston. Din ceruri iarna scutura iar fulgii, Ce se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
7 zile? - Iertare. Ce înțelegeți prin zi? - Durata între răsărituri succesive - Ale soarelui creat într-a treia zi? - Da! - Cum au fost măsurate primele două zile ale creației? O privire și mai pătrunzătoare sa concentrat asupra mea. Pe figura venerabilului bătrânel se citea un interes deosebit. Dialogul a continuat cu o derivă din subiect. - Ai citit Biblia? - Care? Mi-a răspuns printr-o privire întrebătoare. Părea contrariat. - În Biblia creștină creația a avut loc în 6 zile. Dumneavoastră v-ați referit
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
vă spun un singur lucru: Cine n-are nevastă, să-și caute! Și cine are gând de burlăcie, să se-mpuște! Ajungem la douăsprezece fără un sfert la tanti Lidia în Militari. Nu era singură. Mai erau două perechi de bătrânei care stăteau cuminți pe scaun. - V-așteptam! Auzi, dar nu vă supărați că vă întreb: așa vă place vouă să stați de Anul Nou, cu moșii? Nu vă duceți și voi ca tinerii, în Piața Universității? - Tanti Lidia, îți explicăm
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
spanioli e totuși departe de falsa viziune pe care am avut-o până acum, imaginându-ne-o sălbatică și ... grotescă. Cu totul alta trebuie să fi fost situația acum 40.000 de ani, când își făceau apariția pe pereții peșterilor bătrânei Europe primele picturi rupestre. Spania subpământeană ne răsfață de-a dreptul cu abundența de descoperiri care continuă să apară an de an, cum este peștera Nerja, cu desene vechi din vremea omului de Cro-Magnon, care este una dintre cele mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
89 i s-a oferit un contract avantajos în Austria. Măi, i-am spus, avem toate cele trebuincioase aici, la ce să te mai duci? Murise între timp și maică-mea, cu care nu se prea înțelesese, și nu din pricina bătrânei, crede-mă!... Nu, că ea se duce. Bine, fato, i-am spus, du-te dacă atâta te împunge-n cur să te duci. Era vorba că stă șase luni. Apoi și-a mai prelungit șederea cu încă pe atât. M-
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
-se la televizor, nu adăstând în fumul acela de țigară să-l tai cu cuțitul și în vociferările celor pișcați de băutură, când, dintr-un colț, profesorul de matematică, Bărbosu, îi făcuse semn să vină până la dânsul. Bărbosu era un bătrânel de vreo șaizeci de ani, scund la statură, cu părul cărunt, dar cu sprâncenele, evident vopsite, negre ca pana corbului. În ultima vreme își lăsase țăcălie, care-i dădea o alură de venerabil prelat, încât, pe unde se ducea, în afara
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară la tacâmuri: într-adevăr cuțitele lipseau, erau numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație nu găsesc - zise el și bătrânelul tăcu înfricoșat. — Poate că - șopti șovăitoare una din femei, uscată ca o scândură - n-a pus cuțite pentru că ne va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație nu găsesc - zise el și bătrânelul tăcu înfricoșat. — Poate că - șopti șovăitoare una din femei, uscată ca o scândură - n-a pus cuțite pentru că ne va da... știu eu... pilaf, așa, amestecat cu... să zicem... o bucățică de cum s-ar zice... puțină carne? Episodul 155 LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
astupată cu câlți. — Nu se poate! - exclamă cu furie mustăciosul. Auzi, lobodă! Dar ce, dom’le - se întoarse ei spre ceilalți, luându-i martori - suntem tapiri?! Femeile dădură repede din cap că nu, nu sunt. — Ce-s ăia tapiri? - întrebă bătrânelul numai pielea și osu, din colțul lui. Mustăciosul îi aruncă o privire ucigătoare, că adică acuma avea el chef de explicație? — Unde s-a mai văzut una ca asta? - continuă el în culmea mâniei. Unde? — întrebarea dumitale, căpitane Tresoro, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să se uite la ea cu multă venerație. Asirobabilonienii i-au închinat un templu, pe ale cărui ruine crește și astăzi. Grecii suferinzi de stomac o mâncau la cuptor, înăbușită în sânge. — O mâncau și grecii? - întrebă licărind de speranță bătrânelul. — Nu numai grecii, ci și spartanii, în exemplarele mai viguroase, o foloseau ca băț. Cât despre ciulama - mai spuse doctorul Peleto - istoria ei, dacă e bine gătită, e lungă și nu lipsită de gust. Se lăsă o tăcere prudentă. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăsă tuturor în farfurii părți exasperant de egale. Apoi signora le ură poftă bună și, împingând cazanul, ieși cu slujnicuță cu tot. Ce-i de făcut? - păreau a se-ntreba toți. Primul care râcâi cu furculița în pasta verzuie fu bătrânelul, dar mai departe nu merse. Atunci doctorul Peleto, văzând că toți așteaptă un exemplu, își luă furculița-n dinți și înghiți ce rămăsese pe vârful ei. Din câte observară, stomacul dânsului avu o reacție de neutralitate, tradusă-n aceea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-n dinți și înghiți ce rămăsese pe vârful ei. Din câte observară, stomacul dânsului avu o reacție de neutralitate, tradusă-n aceea că nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Doar privirea îi rămase undeva departe, visătoare, melancolică. îl urmă bătrânelul, care inițial se fripse puțin, dar în cele din urmă înghiți. Apoi se lăsară asupra farfuriilor cele două femei, Metodiu și Iovănuț, mesenii din stânga și-n fine și căpitanul Tresoro. Curând mâncau toți în liniște, atenți să nu se păteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să nu se prăbușească de plâns. între toate paparudele alea, străbunicul stătea întins demn și țeapăn, cu o floare roșie la butonieră și părând că zâmbește. Avea și de ce, nu l-ar mai răbda pământul să-l rabde! De ce? - întrebă bătrânelul, mirat de ultimele vorbe ale căpitanului. — Pentru că, răspunse căpitanul Tresoro, ștergând ultima urmă a sosului de lobodă - după ce l-au îngropat și-au deschis testamentul, ai mei au văzut cu groază că străbunicul nu numai că n-avea o para
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care nu mai încăpuse pe pergament. Când stră-străbunicul era pe moarte, i-a dezvăluit străbunicului adevărul, iar acesta, ca să salveze onoarea familiei, palatul, moșiile, gondola de mahon și flota din Mediterana, s-a gândit la un plan. — Ce plan? - făcu bătrânelul cu gura căscată. — Se împrumuta de pildă, de la un cămătar, cu o dobândă uriașă. O ținea numai într-un chef o lună, să zicem, timp în care, să fiu drept, nu ne lipsea nimic: femeile roiau, mâncam numai banane, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stradă și salutând în dreapta și-n stânga, bucurându-te de rochia nouă pe care o porți, te simți deodată izbit extraordinar în moalele capului? — Foarte vag - răspunse căpitanul Tresoro. — Ei bine - zise triumfătoare Amada - noi am cunoscut-o! — înseamnă - zise bătrânelul căruia i se uscase pe bărbie o urmă din sosul de lobodă, trădând astfel tulburătoarea apropiere a completei senilități - că ați fost prădate? — Prădate? - făcu îndurerată Fibbia. Puțin spus! Am fost pur și simplu deposedate de tot ce are omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca bete, timp în care am greșit enorm. — Vreți să spuneți că...? - zise șovăind căpitanul Tresoro. — întocmai! - răspunse Amada. Am făcut totul. Am greșit în serie. Se lăsă o tăcere adâncă. Uscată complet, urma de sos se desprinsese de pe bărbia bătrânelului și-i căzu învârtindu-se în poală. Dacă bunul nostru tată, surugiul, auzind ce ni s-a întâmplat, nu s-ar fi răsturnat cu poștalion cu tot într-o prăpastie pe care altfel o cunoștea și cu ochii închiși, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cine știe cum am fi stat astăzi de vorbă cu tine, vajnice căpitan - zise Amada, uitându-se languros pe sub gene. Episodul 160 CONVERSAȚIA Privirea încărcată de subînțelesuri pe care Amada i-o aruncă vajnicului căpitan Tresoro îi făcu pe cei prezenți, cu excepția bătrânelului, să plece jenați capetele. Chemarea străbună și întrucâtva lipsită de elementara perdea mărturisită prin ochii brusc și voit ațâțători ai femeii le reaminti comesenilor, cu excepția bătrânelului ce trecuse de mult în lumea celor foarte senini, că sunt urmașii lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care Amada i-o aruncă vajnicului căpitan Tresoro îi făcu pe cei prezenți, cu excepția bătrânelului, să plece jenați capetele. Chemarea străbună și întrucâtva lipsită de elementara perdea mărturisită prin ochii brusc și voit ațâțători ai femeii le reaminti comesenilor, cu excepția bătrânelului ce trecuse de mult în lumea celor foarte senini, că sunt urmașii lui Adam. Primul care reacționa fu tocmai Tresoro. — Păi - zise el tușind fără motiv - fiindcă tot nu mai avem ce aștepta dinspre partea mâncării, eu zic că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai avem ce aștepta dinspre partea mâncării, eu zic că ne putem ridica. Deși s-ar putea crede că vreau să fac o glumă proastă, spun totuși, cu inima grea „să ne fie de bine”. Să mai stăm puțin - propuse bătrânelul. Poate ne mai dau ceva. — Exclus - răspunse mohorât doctorul Peleto. Am văzut cina afișată la bucătărie: sos de lobodă și punct. — Ce înseamnă punct? - întrebă bătrânelul. — înseamnă - explică răbdător medicul - că poți să stai până dimineață că tot nu primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
totuși, cu inima grea „să ne fie de bine”. Să mai stăm puțin - propuse bătrânelul. Poate ne mai dau ceva. — Exclus - răspunse mohorât doctorul Peleto. Am văzut cina afișată la bucătărie: sos de lobodă și punct. — Ce înseamnă punct? - întrebă bătrânelul. — înseamnă - explică răbdător medicul - că poți să stai până dimineață că tot nu primești nimic, înțelegi? — înțeleg - răspunse bătrânelul. Dar dacă stăm până dimineață, prindem micul dejun. Toți se uitară năuciți la el. Raționamentul moșneagului le scăpa. Păi da - continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ceva. — Exclus - răspunse mohorât doctorul Peleto. Am văzut cina afișată la bucătărie: sos de lobodă și punct. — Ce înseamnă punct? - întrebă bătrânelul. — înseamnă - explică răbdător medicul - că poți să stai până dimineață că tot nu primești nimic, înțelegi? — înțeleg - răspunse bătrânelul. Dar dacă stăm până dimineață, prindem micul dejun. Toți se uitară năuciți la el. Raționamentul moșneagului le scăpa. Păi da - continuă el - de ce să n-așteptăm până dimineață? Oricum, dimineața primim masă. — Dar de ce să așteptăm aici? - întrebă uimit căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se uitară năuciți la el. Raționamentul moșneagului le scăpa. Păi da - continuă el - de ce să n-așteptăm până dimineață? Oricum, dimineața primim masă. — Dar de ce să așteptăm aici? - întrebă uimit căpitanul Tresoro. Ce să facem aici? Să facem cunoștință - răspunse bătrânelul. Mâncăm de două luni împreună și pe mine nu m-a întrebat nimeni cum mă cheamă. — Bine, poftim: cum te cheamă? - zise căpitanul Tresoro. — Mă cheamă Toto - spuse bătrânelul și apoi se întoarse spre călugării noștri: pe dumneavoastră care-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
uimit căpitanul Tresoro. Ce să facem aici? Să facem cunoștință - răspunse bătrânelul. Mâncăm de două luni împreună și pe mine nu m-a întrebat nimeni cum mă cheamă. — Bine, poftim: cum te cheamă? - zise căpitanul Tresoro. — Mă cheamă Toto - spuse bătrânelul și apoi se întoarse spre călugării noștri: pe dumneavoastră care-ați venit astăzi cum vă cheamă? — Pe mine mă cheamă Metodiu - răspunse cu blândețe preacuviosul Metodiu - iar pe tovarășul meu Iovănuț. — Și veniți de departe? — Din țările dunărene. — Interesant - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și apoi se întoarse spre călugării noștri: pe dumneavoastră care-ați venit astăzi cum vă cheamă? — Pe mine mă cheamă Metodiu - răspunse cu blândețe preacuviosul Metodiu - iar pe tovarășul meu Iovănuț. — Și veniți de departe? — Din țările dunărene. — Interesant - spuse bătrânelul. Și cum e vremea pe acolo? — Schimbătoare - răspunse Metodiu. — Vedeți? - zise bătrânelul. Mai întreb eu, mai întrebați dumneavoastră, trece timpul și o dată ne trezim dimineață cu ditamai ceaiul. Acum întreb: da’ vânt bate pe acolo? Bate și vânt - răspunse Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]