587 matches
-
va mai veni iar vitele vor suferi de foame dacă nu vor vrea cumva să mânânce cetină din pădure. Disting destul de clar prin întuneric cioatele arse ale fagilor în jurul cărora în toamnă stăteau, înveliți în sumane, câțiva copii și o bătrânică, cu cartofii puși pe jăratec, încălzindu-se la foc și păzind vitele și oile. Bătrânica aceea murise în iarnă, a găsit-o o nepoată de-a ei fără suflare, căzută lângă soba ei rece. Au bocit-o rudele și vecinii
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
mânânce cetină din pădure. Disting destul de clar prin întuneric cioatele arse ale fagilor în jurul cărora în toamnă stăteau, înveliți în sumane, câțiva copii și o bătrânică, cu cartofii puși pe jăratec, încălzindu-se la foc și păzind vitele și oile. Bătrânica aceea murise în iarnă, a găsit-o o nepoată de-a ei fără suflare, căzută lângă soba ei rece. Au bocit-o rudele și vecinii, i-au făcut un coșciug de scânduri și au dus-o la cimitirul de pe deal
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
au dus-o la cimitirul de pe deal. Căsuța ei a rămas pustie, părăsită, se vede de departe având un singur geam alb, văruit sub forma unui cocoș... Trist va fi însă abia la vară când nu va mai fi biata bătrânică să aibă grijă de copii și de oile altora la păscut, să le spună copiilor povești de demult!... Pustii sunt și marginile de pădure. S-au dus zilele cele calde de vară când copiii adunau printre rădăcini groase de copaci
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
Fiind sigur că va găsi leacul și se va întoarce pe câmpul de luptă s-a retras un timp în pădure și de atunci își trăiește viața acolo.Nu avea pe nimeni și singura care îl mai vizită era o bătrânica pe care o salvase de la moarte cu mult timp in urma.Aceasta îi mai aducea de mâncare și imbracaminte.Ii spuse că l-a găsit plutind pe râu și l-a salvat.Avea arsuri pe mâini și picioare dar l-
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
în Ardeal, într-un oraș, cu fostul meu socru, Dumnezeu să-l odihnească! El cumpăra ceva dintr-un magazin și eu am rămas afară, pentru că fumam și, oricum, nu-mi place să bat magazinele ... De mine s-a apropiat o bătrînică simpatică, genul acela de femeie care umblă toată ziua prin oraș și se întreabă dacă se ducea sau venea de la piață ... sigur că bancul are și o altă conotație ... cu prețurile astea, plasa bătrînicii rămîne mereu goală, așa că nu mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
De mine s-a apropiat o bătrînică simpatică, genul acela de femeie care umblă toată ziua prin oraș și se întreabă dacă se ducea sau venea de la piață ... sigur că bancul are și o altă conotație ... cu prețurile astea, plasa bătrînicii rămîne mereu goală, așa că nu mai știe nici ea pe unde umblă ... și bătrînica aia m-a apucat de un nasture cu mîna ei plăpîndă și tremurătoare și a început să-mi povestească ceva în limba maghiară. Eu eram prieten
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
toată ziua prin oraș și se întreabă dacă se ducea sau venea de la piață ... sigur că bancul are și o altă conotație ... cu prețurile astea, plasa bătrînicii rămîne mereu goală, așa că nu mai știe nici ea pe unde umblă ... și bătrînica aia m-a apucat de un nasture cu mîna ei plăpîndă și tremurătoare și a început să-mi povestească ceva în limba maghiară. Eu eram prieten cu Laszlofi Aladar, un poet maghiar de la Cluj, dar nu știam ungurește. Dar, pentru că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
aia m-a apucat de un nasture cu mîna ei plăpîndă și tremurătoare și a început să-mi povestească ceva în limba maghiară. Eu eram prieten cu Laszlofi Aladar, un poet maghiar de la Cluj, dar nu știam ungurește. Dar, pentru că bătrînica, din cînd în cînd, făcea o pauză și mă privea cu ochii ei mici și blînzi, dădeam din cap și o încurajam: “Ighen!” și ea, pentru că îi dădeam dreptate, continua să-și verse necazul cu o și mai mare însuflețire
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
durat vreo douăzeci de minute, iar fostul meu socru, cînd am plecat de la piață, mi-a zis pe drum: “Și ziceai că nu știi ungurește, mă!” Și i-am răspuns și lui: “Nemtudom romano!” Adică, ce dacă nu știam ungurește? Bătrînica aia avea ceva pe suflet și simțea nevoia să-și spună of-ul cuiva, ca să nu înnebunească, iar eu ce-ar fi trebuit să fac?! S-o scuip în ochi pentru că nu vorbea romînește în Romînia?! Să-i fac teoria
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
se schimbaseră și, deși neamul Vodenilor nu se mai afla la cârma țării, erau respectați ca „prințul și prințesa”. De altfel, erau oameni cumpătați și buni la suflet cu cei amărâți. De la un timp, se aciuase la moșia lor o bătrânică uscată și gârbovită. Din milă, îi oferiră traiul de zi cu zi și o cămăruță într-un colț al conacului unde să-și odihnească oasele trudite de bătrânețe. Sărăcuța, nici numărul anilor nu și-l mai știa. Cu timpul însă
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
-l mai știa. Cu timpul însă băbuța deveni din ce în ce mai ciudată. Slujitorii aduseră la cunoștință stăpânului că bătrâna fusese văzută noaptea cum se cațără pe ziduri și gesticulează la cineva nevăzut. Într-o bună zi, prințul Ștefan o chemă la dânsul: - Bătrânico, mi-au spus slujbașii că n-ai somn și umbli noaptea! - Boierule, mă dor mădularele și le mai dezmorțesc din când în când prin ogradă! - Bine, bine, dar pe ziduri ce cauți? Cum reușești să urci acolo unde și cei
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
sub clar de lună ca-n tinerețile mele! Am fost femeie frumoasă și vitează! Și la urma urmei ce dacă-s sub povara atâtor ani, că doar nu duc animalul în spinare, ci el mă cară pe mine! Și astfel, bătrânica ieșea în fiecare noapte cu un armăsar negru ca pana corbului, ager și puternic. Dar după un timp prințesa Ecaterina intră la bănuială. - Dragul meu, am urmărit în câteva seri de la ferestrele de sus ale conacului cum bătrânica, într-o
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
Și astfel, bătrânica ieșea în fiecare noapte cu un armăsar negru ca pana corbului, ager și puternic. Dar după un timp prințesa Ecaterina intră la bănuială. - Dragul meu, am urmărit în câteva seri de la ferestrele de sus ale conacului cum bătrânica, într-o mantie neagră, dispare călare pe armăsarul său ca o săgeată spre pădure. - Și mie mi se pare ciudat că ziua se vaită de dureri, iar noaptea cutreieră pădurile și câmpurile fără odihnă, iar în zori se întoarce cu
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
viitorul, măi fraților. Era acolo, în fața mea. Cuminte. Liniștit. Pace. Aer curat. Sănătate. Somn bun. Mulțumii pentru indicații, și mă dusei la socri. Același viitor. Mulțumii și mă dusei la eroii neamului. Același viitor comun. Îmi ieși în cale altă bătrânica. Făcea curat, săracă, în fața viitorului neamului. Aprinsei și eu o pastilă în spate. Când ieșii, hop, taica Mihalache, a lui Tudorica. Sărut-mâna, părinte, zic. La mulți ani cu sănătate. Tot tânăr și frumos sunteți. Tot călare. Măcar acum, cănd viitorul
Liviu Florian Jianu: NEA MARIN SI VIITORUL () [Corola-blog/BlogPost/339315_a_340644]
-
Vremuri de prigoana - Cum o duceți, părinte? Ce mai faceți? - Suntem prigoniți, dar ne consolam, pentru că și Hristos a fost prigonit! Părintele nu a primit decât un conac, prin testament, de la o bătrânica care nu mai avea pe nimeni. Părintele nu are decât trei mașini străine la scară. Părintele nu locuiește decât într-o casă parohiala, care nu are decât aer condiționat și termopane. Părintele nu are decât un angajat de la stat, plătit
Liviu-Florian Jianu: Vremuri de prigoană () [Corola-blog/BlogPost/339633_a_340962]
-
suflet”... După enumerarea de simboluri, finalizată cu „un rând pe crucea din cimitir” (ceea ce la vârsta Domniei Sale e nefiresc să se gândească la așa ceva !), poetul devine trist și dezamăgit că „Ea, opera...” rămâne doar „în colivia din odaie”, ca o bătrânică simpatică „cu ochelarii pe nas,/ rânjind absent la fiece vers,/ legănat de ciutura spartă/ a fântânii crescute înlăuntrul/ ierbii din mine” (p. 119). Scrisul său elegant, nuanțat liric, valoros prin conținut și formă, în sensul de univers artistic armonios articulat
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
puteau bucura și ei de asemenea vlăstare. Ca să-și înece amarul, bătrînul aduna din pădure tot felul de rădăcini sau crenguțe cu forme mai deosebite pe care le modela cu un cuțitaș sau cu dăltița și ciocanul și creea jucării. Bătrânica se bucură încă de la primul “prichindel” pe care moșul îl sculptă dintr-un trunchi care când să-l spargă pentru foc i se păru că auzi o șoaptă sau mai degrabă un scâncet de copil. Atunci ciopli din el un
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
mai degrabă un scâncet de copil. Atunci ciopli din el un băiețel și-l arătă băbuței. Aceasta îl luă în brațe, îl sărută și-l strînse cu dragoste la pieptul său de parcă ar fi fost un prunc. A doua zi bătrânica se grăbi să-i croșeteze băiețelului din lemn niște hăinuțe. Din acea zi moșulică, fericit că reușise să-i reînflorească zâmbetul pe buze soției, se afundă în pădure și alese rădăcini, ramuri și mușchi de copac pe care le studie
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
iar pe lateral un coteț pentru păsări precum gâște, rațe și găini. Bineînțeles că nu lipsea pintenatul care în fiercare dimineață le anunața sosirea zorilor cu cucurigul său deșteptător. Undeva, într-un țarc, aveau câteva oițe și din lâna lor bătrânica începu să toarcă. Deși vederea îi slăbise din cauza vârstei înaintate, când lua furca în brațe aceasta parcă devenea fermecată, așa de subțire și frumos ieșea firul și se răsucea pe fus. Fiindcă umpluseră cămăruța de jucării, le dăruiau din inimă
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
din fluier. Deodată pădurea începu să freamăte, păsărelele să ciripească, puii de căprioare să zburde. În acel moment ușa colibei scârțâi din țâțâni și în prag apăru un bătrîn cu barba albă până la brâu, iar din spatele său se strecură o bătrânică. - Cine ești tu fecior de împărat? - rosti bătrânul. Voinicul se apropie de ei. - Nu sunt fiu de împărat. Am fost un copil orfan pe care boierul din sat l-a crescut. El mi-a dăruit acest fluier fermecat. Nu-l
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
ridată, ea se apropiase de mine scotocind în poșeta ei veche împodobită cu mărgele negre, în care dibuise curând, între batiste și mătănii, o pastilă îngălbenită, învăluită în celofan. Mi-o întinsese, îmbiindu-mă cu gesturi sugestive s-o înghit. Bătrânica avea calități reale de mim. Cum nu mă grăbeam să dau curs îndemnurilor ei, un tip rotofei, repede edificat asupra motivului ezitării mele, scosese un cornet de hârtie din buzunar, îl umpluse cu apă la o cișmea din apropiere și
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
neagră, galbenă, roșie și mov. O matroană impozantă cu părul gri: fără identitate O doamnă blondă și grasă Sarica Distinsa doamna din loja oficială: alteța regală Negresa-blondă Un grup de prostituate de lux Minunata doamnă a lunii arginți Clara O bătrânică mică și uscată ca o smochină Diana-Luna-Hecate Hoașca cea bătrână și zbârcită Agar Fața-de-lună Văpaia-de-jar O fecioară cu coroniță de aur pe cap O fecioară isterică, geloasă și răzbunătoare Un grup de Fecioare-miss Mai multe doamne ce aparțin unor Grupuri
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
asexuată și suspectă venită și ea la Congresul Internațional al Femeilor. În acest timp, ca să mascheze aparențele, panica și rumoarea pe care o stârni aceasta Președintă a femeilor cu pălărie mov-deschis, lângă tribuna oficială apăru parcă din altă lume o bătrânică mică, cocoșata până la pământ și uscată ca o smochină, însă în mod curios purta și ea niște ochelari mari, ovali și negri, care le spuse: - Treburile din cer nu mai sunt ca cele de pe pământ, maică! Iar noi ne rugăm
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
rugăm la Tatăl nostru din ceruri, până ce bunul Dumnezeu ne aude și ne și da... Și când ni se da nu mai știm ce să facem cu ce ni s-a dat, că avem prea mult, nu-i așa, maică? Întreba bătrânica pe una din frumoasele Președinte ale femeilor care purta o pălărie mare albă, plină cu flori roz. Nimeni nu mai are azi timp și pentru noi, maică! Zise bătrânică, apoi plecă și se risipi în umbră, fără să știe nimeni
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
piatră pe care am găsit-o pe trotuar. „Norocul meu” a luat-o la fugă, fără a mai privi înapoi. M-am așezat pe o bancă să-mi revin puțin. În josul străzii, ce să văd: „norocul” luase de braț o bătrânică care râdea în hohote și înflorea văzând cu ochii... „Nu se poate! Asta e culmea ironiei.” M-am ridicat de pe bancă, lovându-mă cu palma peste frunte, și mai apoi, cipindu-mă de obraji, să mă conving că nu visez. Câteva mașini
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]