947 matches
-
grupuri de locuitori tocmai din Nord, din Sihem și Samaria. Profetul Ezechiel (Ez 40-48) a încercat chiar să schițeze un proiect de restaurare a edificiilor de cult, dar obiectivul acesta va fi îndeplinit abia de primii evrei repatriați din exilul babilonian care încep reconstrucția sa pe care o termină pe 12 martie 515 î.C., în ziua a treia a lunii ’adăr în anul al șaselea al lui Darius I (Esd 6,15). e) Din acest moment începem să cunoaștem mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
al doilea text ne oferă doar o listă a sărbătorilor celebrate în sanctuar. Nu se specifică ce legătură exista între celebrarea publică la templu și celelalte sanctuare locale. Se presupune că sărbătoarea n-ar fi o importanță deosebită înainte de exilul babilonian; e posibil ca, datorită caracterului său eminamente agricol, în lipsa unei încercări de istoricizare sau de corelare cu istoria sacră, să nu fi fost tratată cu multă încredere, iar elementele sale agricole-cananeene mai vechi să fi fost eliminate; acest fapt ar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
voiau să celebreze Anul Nou în prima zi a lunii a șaptea, ci în ziua a zecea. Unii comentatori consideră că mutarea din ziua a zece în prima zi a lunii a șaptea se datorează schimbării de calendar, în timpul exilului babilonian, când israeliții au adoptat calendarul babilonian. c) De aceea, în izvorul sacerdotal celebrarea primei zile din luna a șaptea se reduce doar la oferirea unor sacrificii și la těrû’ăh, termen care, în timpul iudaismului mijlociu, era identificat cu „sunetul cornului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prima zi a lunii a șaptea, ci în ziua a zecea. Unii comentatori consideră că mutarea din ziua a zece în prima zi a lunii a șaptea se datorează schimbării de calendar, în timpul exilului babilonian, când israeliții au adoptat calendarul babilonian. c) De aceea, în izvorul sacerdotal celebrarea primei zile din luna a șaptea se reduce doar la oferirea unor sacrificii și la těrû’ăh, termen care, în timpul iudaismului mijlociu, era identificat cu „sunetul cornului”, dar pe care „sacerdotalul” nu îl
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Fără îndoială, termenul este akkadian, dar această certitudine nu ne spune multe despre ori-ginea cărții întrucât era una dintre limbile france din regiune. Nici din numele care apar în carte nu putem deduce nimic (evreiescul mardĕkaj amintește de divinitatea națională babiloniană mardūk, ’estēr de zeița babiloniană ištăr) deoarece în textele mesopotamiene ajunse până la noi nu apare nici un ritual, nici o tradiție în care cele două nume să fie împreună. Alte încercări în această direcție nu au dus la rezultate însemnate, ca de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dar această certitudine nu ne spune multe despre ori-ginea cărții întrucât era una dintre limbile france din regiune. Nici din numele care apar în carte nu putem deduce nimic (evreiescul mardĕkaj amintește de divinitatea națională babiloniană mardūk, ’estēr de zeița babiloniană ištăr) deoarece în textele mesopotamiene ajunse până la noi nu apare nici un ritual, nici o tradiție în care cele două nume să fie împreună. Alte încercări în această direcție nu au dus la rezultate însemnate, ca de exemplu, corelarea cu episodul în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
šapattu, corespunzând (atenție, doar ca dată, nu ca sărbătoare) lunii pline, care, din acest motiv, cade în ziua de 15 a fiecărei luni de 30 de zile, calculată după sistemul lunar. Etimologic, este posibilă legătura dintre sâmbăta ebraică și ziua babiloniană. Nu avem însă o imagine foarte clară a funcțiunilor acestei zile: unii savanți susțin că, cel puțin până în secolul al X-lea î.C., era considerată o zi nefastă, în decursul căreia nu trebuia să faci decât ceea ce era indispensabil
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
odihnă, ci o zi în care pur și simplu se înceta munca; în sine nu este nimic ieșit din comun dacă, odată preluată de israeliți, s-a transformat într-o zi de odihnă rezervată cultului lui Yhwh. Oricum, redarea termenului babilonian prin „zi nefastă” constituie obiect de dezbatere; nu toți savanții sunt de acord asupra acestei caracteristici, cu atât mai mult cu cât există și alte zile considerate nefaste care nu sunt numite šab/pattu. Suntem siguri doar că această zi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
autori de calibrul francezului É. Ghorme (1949, pp. 234 ș.u.), al americanului E.A. Speiser (1959, p. 68, nota 84) și al germanului G. von Rad (1963, I, p. 25, nota 2) susțin identitatea substanțială între sâmbăta biblică și cvasi-omonimul babilonian: în stadiul actual al cercetărilor situația este atât de complexă încât nu putem ajunge la rezultate sigure. Dimpotrivă, în ciuda celor afirmate mai sus la paragraful a, proveniența din terminologia mesopotamiană rezultă mai degrabă neverosimilă, exceptând cazul în care admitem că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Dimpotrivă, în ciuda celor afirmate mai sus la paragraful a, proveniența din terminologia mesopotamiană rezultă mai degrabă neverosimilă, exceptând cazul în care admitem că a avut loc o modificare esențială când a trecut din Mesopotamia la Israel. După cum am observat, sâmbăta babiloniană nu era o zi de odihnă, ci o zi „nefastă” în care, din acest motiv, munca înceta - dar atunci cele două motivații, cea babiloniană și cea israelită, sunt complet diferite - sau, după cum ni se pare mai plauzibil, era o zi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ordinul, atestat în Ex 35,3 de a stinge focurile sâmbăta, dar potrivirea este prea îndepărtată și accidentală, ceea ce ar însemna să explicăm aplicând principiul obscura per obscuriora. f) Cine rămâne la ideea că sâmbăta își are originile în mediul babilonian va accepta probabil explicația, oarecum nesatisfăcătoare, propusă de De Vaux (1960, p. 374), care susține că dacă în Mesopotamia šab/pattu marca sfârșitul unui ciclul de cincisprezece zile, în Israel, după cum reiese din Ex 23 și 24, desemna un ciclu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În Ezechiel, conform uzanței specifice documentului „sacerdotal”, motivația este legată de creație. b) Ulterior încep să apară primele măsuri restrictive despre care unii savanți, fără prea mult succes, au afirmat că se inspiră din cele care apăsau asupra zilelor nefaste babiloniene: Ex 35,3 interzice aprinderea focului, Neh 10,32; 13,15-17 comerțul (cf. Am 8,5 ș.u.), Neh 13,15-22 tescuitul strugurilor și încărcarea animalelor de povară, Ex 16,29 și Is 58,13 călătoriile; nu se verifică existența
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o formă la care s-au adus amendamente. Din pasaje precum Lev 26,35-43 și 2Cr 36,21 se poate cu ușurință deduce că, în perioada preexilică, anul sabatic nu era practicat, astfel încât, conform primului din cele două fragmente, exilul babilonian constituie momentul în care pământul își rezervă singur odihna necesară ce nu i-a fost acordată; analog, al doilea fragment apreciază exilul ca un fel de compensație pentru anii sabatici care nu au fost celebrați! 15.6. Referințele din epoca
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
posesie a bunurilor proprii este exprimată prin termenul dĕrôr, „eliberarea [sclavilor]”, „iertarea [datoriilor]”. Aceasta din urmă poate fi independentă de Jubileu: în Ier 34,15-17, un text Dtr care face trimite la un eveniment întâmplat cu câțiva ani înainte de exilul babilonian, se povestește de promisiunea făcută sclavilor de a fi eliberați independent de un Jubileu (cf. și Is 61,1 ș.u.); o posibilă referință la aceeași situație se mai găsește în Ez 46,17. b) Anul jubiliar se numește în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de Vaux 1958, pp. 271 ș.u.). Comparându-l cu cel din Egipt, sistemul din Mesopotamia pare grosolan și primitiv; chiar dacă era suficient de precis pentru uzul cotidian, trebuia corectat periodic. a) În orice caz, dependența calendarului ebraic de cel babilonian e vizibilă, în special datorită denumirilor lunilor după sistemul lunar, încă în uz. În privința Anului Nou, în Israel, nu s-a impus varianta celebrării sale primăvara ca în Babilon, ci toamna ca în Canaan (cf. 12.4.b). Unii comentatori
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
parte, nu se cunosc prea multe despre calendarul cananean pre-fenician, cu excepția orașului Ugarit, unde e posibil să fi fost utilizate două calendare, dintre care primul (din care sunt cunoscute două luni, scrise tśrt și ḥj’ar) se aseamănă cu cel babilonian instituit de regele Babilonului, Hammurabi; despre al doilea știm denumirea a șapte luni, dar nu prezintă similitudini cu nici un alt calendar cunoscut de noi, astfel că e clar că Israel nu a preluat nimic din el. Cât privește lunile utilizate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
clar că Israel nu a preluat nimic din el. Cât privește lunile utilizate de fenicieni, trei dintre ele apar și în Biblia ebraică, astfel că nu avem nicio îndoială că cele două calendare trebuie să fi fost identice. În urma exilului babilonian s-au impus denumirile din calendarul babilonian; totuși, la sfârșitul secolului al VIII-lea î.C. (adică aproximativ în același timp cu prăbușirea Regatului de Nord, în 722-720 î.C.), se observă tendința de a înregistra lunile după număr; în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din el. Cât privește lunile utilizate de fenicieni, trei dintre ele apar și în Biblia ebraică, astfel că nu avem nicio îndoială că cele două calendare trebuie să fi fost identice. În urma exilului babilonian s-au impus denumirile din calendarul babilonian; totuși, la sfârșitul secolului al VIII-lea î.C. (adică aproximativ în același timp cu prăbușirea Regatului de Nord, în 722-720 î.C.), se observă tendința de a înregistra lunile după număr; în teorie, e mai important să știm dacă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
la un dualism straniu: un An Nou liturgic, toamna, și un An Nou calendaristic, primăvara. c) Despre lunile intercalate (cf. 16.1.b) destinate sincronizării anului lunar cu cel solar, cu privire la epoca preexilică, nu avem nicio informație. 16.3. Influențe babiloniene În diferite locuri din cărțile istorice, aparținând în special Dtr, descoperim numele rare, dar semnificative, ale unor luni care au supraviețuit din calendarul cananean-fenician, unde sunt atestate până la sfârșitul mileniului I î.C. Cu excepția lunii Abib, pe toate celelalte le
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Israelul ortodox. 17 Iudaismul mijlociu între mileniul I î.C. și mileniul I d.C. 17.1. Centralizarea cultului La sfârșitul primului mileniu î.C., trecut prin diferite reforme atribuite de tradiție regelui Iosia și lui Nehemia, purificat de suferințele exilului babilonian, de pierderea independenței, de ocupația străină, de luptele macabeilor, de domnia hasmoneilor, succesorii lor, de ocupația romană, de domnia lui Irod și apoi din nou de ocupație, iudaismul dobândește progresiv trăsăturile care îl disting și acum. O altă tragedie venită
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
6.2.e) și clasele sociale care se identificau cu el, un partid aristocratic. Pentru că preoția era ereditară, existau familii sacerdotale; același lucru era valabil în cazul marelui preot, figură care începe să aibă un profil clar numai după exilul babilonian și căderea monarhiei. Nu e de mirare că se simțeau legați foarte strâns de tradiție, chiar dacă, pe plan practic, mulți dintre ei, deși nu toți, nu se dădeau înapoi să facă compromisuri, în special cu cei aflați la putere. În timpul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
persane tardive și la începutul celei eleniste, s-a extins fenomenul profeției și a apărut o mișcare considerată ca un fel de fiu nelegitim, „apocaliptica” (Soggin 1982; Boccaccini 1987 și 1993; Sacchi 1990 și 1994). a) În vreme ce repatriații din exilul babilonian erau încă ajutați, mângâiați și mustrați de profeți până la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.C., profetismul, care fusese una dintre mișcările cele mai originale ale ebraismului preexilic, exilic și postexilic, își termina misiunea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
10 ș.u. dă mărturie că din același loc le ajungeau repatriaților daruri însemnate în bani. Tot în Babilon, în decursul primului mileniu d.C., a fost compilată o ediție critică a Bibliei care însă nu s-a impus în favoarea Talmudului babilonian ce a dobândit caracter normativ. De-a lungul secolelor, „diaspora” babiloniană s-a distins prin spiritualitatea și cultura sa înaltă, supraviețuind practic până în zilele noastre, când în 1948-1949, în timpul primului război arabo-palestinian, s-a stins prin fuga membrilor săi sau
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prin fuga membrilor săi sau prin exterminarea de către autoritățile irachiene. Soarta „diasporei” egiptene a fost diferită. Biblia ne relatează că după distrugerea Ierusalimului în 587 sau 586 î.C. (izvoarele sunt nesigure asupra datei) un grup de rebeli împotriva ocupației babiloniene s-a refugiat în Egipt ducându-l cu sine pe profetul Ieremia (Ier 42-43); din păcate, urmele sale se pierd după acest episod. La fel, și colonia militară din Elefantina, despre care am discutat mai înainte (cf. 5.4.d
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
spiritualitate și doctrină. Mult mai târziu, iudaismul palestinian a produs ediția pe care o putem numi textus receptus a Bibliei sau textul „masoretic” („tradițional”) și un Talmud, cel „palestinian”, care s-a bucurat de o autoritate mai mică decât cel babilonian. Ebraismul a reușit astfel să se ridice din nou și să-și continue viața până în zilele noastre, prin diasporele din lumea întreagă, fără să abandoneze niciodată total legătura cu patria mamă. Rareori a avut condiții favorabile, în special în domeniul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]