942 matches
-
durerea că puțini dintre oamenii pe care îi observa, trecând pe străzile bântuite de umbre, vor putea să îl însoțească în lumea peste care odată așternută placa de plumb nimeni nu va mai avea puterea revenirii. Penultima poezie a volumului bacovian se intitulează Dimineață interpusă unei romanțe și marchează un început terminat al existenței sale, un ritual al pregătirii și îndeplinirii uneia dintre dorințele pământești: O cafea neagră ... și-o ploaie de gheață, spălarea trupului și conservarea unui viciu, Când spiritul
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
boala ce-i stăpânise aproape jumătate din existența sa pământeană, și-a lăsat trupul dus în liniștea locurilor tainice: Stam singur în cavou ... și era vânt ... / Și scârțâiau coroanele de plumb (Plumb). Referință Bibliografică: ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
prejudecăți și țâfne academice. Literalitatea textului poartă o suită întreagă de trăsături omologate sub umbrela liricii moderne, o înnoire trecută prin instanțe poetice proprii, reinventând un limbaj poetic dens, de sfâșiere la nivel senzorial. Până și orașul are o atmosferă bacoviană, plumburie. Întâlnim și versuri silfide cu esențe de lirism calm, deocheate de iele melomanice coborâte pe „Coloana infinitului” pe malul Jiului. Versuri prinse odată cu poetul în rotunduri brâncușiene bolnave de metafizic și abstract spiritual. Dar și poezii ferme în simplitatea
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
cuvânt, de simțire. Și oricât n-am dori să recunoaștem, anumite filoane structurale privind necesitatea suferinței participative și substitutive, ies la iveală intempestiv, de parcă autorul ar fi smuls din condei, propriile noastre cuvinte. Desigur, atmosfera este cât se poate de bacoviană, cu elementele specifice: atmosferă plumburie, picurii de ploaie care, prelingându-se pe geamuri dau naștere melancoliei, ramuri triste-n tânguire, amintirile care dau năvală pe acest fond înnegurat, gândurile sfărâmă zăvoarele minții, cearceafurile reci care au uitat parcă forma ființei
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN "CU VOI" Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN „CU VOI” prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Tot mai tăcut și singur / În lumea mea
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN "CU VOI" Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN „CU VOI” prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / Ogrea mizantropie. (George Bacovia, Ego) Cuvinte cheie: anamneză, sentiment, retrăiri, Bacovia, plumb 1. Sensul legăturii poetului cu umbra
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
vers al poeziei învăluie într-un mister neinițiatul și-i tulbură nefiindul, pentru că poetul spune: „E toamnă... mi-au dat de scris...” și mulți din lume se întreabă: cine? Este o taină atât de mare însă prin cuvinte eul nopții bacovian dezvăluie: „E ora, de la care rămân închis - / O emoție... o amorțire...”, descrie în câteva cuvinte versificate o stare de trecere dintr-o dimensiune în alta. Marele simbolist român creează sugestii și dă imaginilor, aparent nelumești, împliniri reale. Însăși poezia sa
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
se veselește în noaptea care i-a permis apariția în telluric. Poetul își dă seama, la un moment dat, că eul său străbate două existențe, oniricul devine realitate, realitatea oniric: “Și visul apune / În negrul destin ... ” (Piano, 1965:148). Drumul bacovian este solitar, și nici nu ar putea fi altfel, când călătoria lui pe pământ se petrece în starea de veghe a spiritului său desprins din trup: “Trec singur ... și tare mi-e teamă ... ”, poetul-om spune că îi este teamă
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
precum umbrele, urmărindu-le câteodată jocurile lor macabre: “De-aceea, / Cu un zâmbet rău, / Privesc această noapte ... ”. Zâmbetul rău reprezintă starea falsei existențe, căința pierderii unei circumstanțe în favoarea alteia: “Poet, și solitar ... ” (adjectivul solitar este des întâlnit în creația poetică bacoviană, sens al liniștii poetului-om în marea sa misiune de a crea cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav, plumbul, greutatea imensă a timpului care supune în stress mintea literatului, îngrijorându-I existența, iar violetul, amurgul
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
umbrelor și să auzi de sub cripte fâșâitul celor care au fost. Abia atunci vei percepe existența și greutatea cuvântului plumb. București, 08.10.2013 Bibliografie: Bacovia, George, Versuri, Editura Tineretului, București, 1965. Referință Bibliografică: Anamneza, sentiment al retrăirilor în volumul bacovian Cu voi / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1023, Anul III, 19 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TOAMNĂ BACOVIANĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna în suspine de dor și-n lacrimi ce spală catrene, se scurge în ploi de amor, trezind gânduri bacoviene. Chiar toamna se moare sonor
TOAMNĂ BACOVIANĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352564_a_353893]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TOAMNĂ BACOVIANĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna în suspine de dor și-n lacrimi ce spală catrene, se scurge în ploi de amor, trezind gânduri bacoviene. Chiar toamna se moare sonor, în vântul cu șoapte celebre, prin frunze cu-același decor și-n valsuri cu tacte funebre. Toamna se moare odată, în vise și-n sumbre comploturi, clipe de-o moarte brăzdată, mute-n palide eșafoduri
TOAMNĂ BACOVIANĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352564_a_353893]
-
amprente ce-n glod se-neacă, - un ritual misterios, când vântul crengile dezbracă. Toamnele sunt toate la fel, suflete-ntr-o tristă piață, moartea se vinde la un preț, costă doar... o singură viață!.. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Toamnă bacoviană... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740, Anul V, 06 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TOAMNĂ BACOVIANĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352564_a_353893]
-
2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > FUNERAR ȘI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 694 din 24 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului FUNERAR ȘI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Or, nu! s-aprind luminile-n oraș... / Sunt alții, și
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > FUNERAR ȘI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 694 din 24 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului FUNERAR ȘI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Or, nu! s-aprind luminile-n oraș... / Sunt alții, și un alt poet - / E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... (George Bacovia, „Amurg”) Cuvinte cheie: sens, regret, funerar, deznădejde, învinse, sunet, schelet, înspăimântat
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
oamenilor. În inima lui am putea crede că există două fonduri: luminos, care se revarsă în mediu prin licăririle ochilor și întunecos, care vuiește prin voce în unde sonore, perturbând existența. Orice vibrație rezultă din melancolie și distruge în poezia bacoviană normalul, transformându-l în regret. Regretul este tocmai taina funerarului pe care îl adâncește în lumesc: O femeie în doliu pe stradă, / O frunză galbenă tremura după ea - („Scântei galbene”, 1965:91). Poetul vrea să creadă că a uitat de
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
de schelet, - / Învinețit ca un cadavru așteaptă trezirea în viața de dincolo, șoptind parcă umbrelor care se dezmorțesc în întuneric, ferite de privirile muritorilor: Emult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... („Amurg”, 1965:93). Există un regret în versul bacovian și, de multe ori te întrebi dacă este penitență sau dorință de detașare de fiindul teluric.Îl auzi cu plânsul în noapte și îi urmărești mișcarea, care exprimă viață, un existent profund al dorinței creației de a nu se mărgini
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
poetul-om plânsul a însemnat o eliberare a stării sale, o descărcare de energii în dimensiuni nehotărâte și unde trist, de multe ori aștepta ca cineva să se oprească și să îi aline sufletul lovit de deznădejdile trăirii. În creația bacoviană, femeia a fost darul lumii de dincolo: blondă, goală, adormită, dar înaltă, despletită și albă ca de var. Cum ar fi putut ea apărea decât ca o entitate căutată și dorită în nemurire. Bacovia prețuia feminitatea, chiar dacă rece trecea pe lângă
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
presară în expunerea lui această locuțiune adverbială, în sensul în care Mântuitorul a dorit o luminare a tainelor cuvintelor sale când a spus: Adevărat, adevărat vă spun... . Este o alternață între codul biblic și misterul prezentării acțiunii timpului, în versul bacovian. Poetul este solidar umbrei sale în toată existența lui, o simte ca nimeni altul cum trăiește, cum se hrănește din fiindul lui și cum jinduiește spre eul creator: O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa și continuă, declarându-și
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
urât, sunt supt, / Frigul începe sticla s-o asude. Bacovia va rămâne în continuare un poet al transmiterilor, al mesajelor codificate, pe care cu greu exegeții încearcă să le descifreze. Când toate aceste trimiteri, care fac totul dând valoare creației bacoviene, vor fi deslușite, timpul se va fi scurs de mult. Poetul a întregit scopul anume al misterelor și a dat zorile pe întunericul în care lumea se zbătea din timpuri memoriale, veghind și arătând chipul hidoșit de vicii: - Adio, pustiu
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
în care lumea se zbătea din timpuri memoriale, veghind și arătând chipul hidoșit de vicii: - Adio, pustiu, și fior. / Va fi, poate-odată, amor („Romanță”, 1965:127). București, 22.11.2012 Referință Bibliografică: FUNERAR ȘI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 694, Anul II, 24 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
rădăcini se frânge lin otava/ Visând verzui la foșnetul de coasă,/ Măceșul gol își saltă arhitrava/ Cu măciulii roșcate, lângă casă”, la fel ca și „Sonetul felinelor în rut”: Din capul uriaș mugește marea/ Cătând în aer scâncetul femeii ” sau bacovianul sunet din „Sonetul galben”: Se prăbușește frunza obosită/ De friguri adunate în nervură,/ Covorul galben parcă nu se-ndură/ să fie haină pentru noua pită. Poemele care au haină de haiku, aflate sub capitolul „Stampe” , devin uneori mini poeme ca
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
Anotimpul preferat al lui a fost toamna, o toamnă a tristeții, a melancoliei în fața procesului de decrepitudine a naturii. Peste bogăția toamnei, acest anotimp „pune tristețea-n lespezi a stupilor cu miere, și în priviri cârceii pământului rotund.” În stil bacovian, poetul are senzația de izolare, de pustiu într-un târg de provincie uitat de lume. În lirica erotică Fundoianu trece la expresia directă a sentimentelor, întrebuințând forme verbale la indicativ-prezent: „Te-ador cu carnea tristă în care-am gâtuit păsări
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
români, ca o concesie, ci că prin Bacovia, de pildă, România devine un adevărat occident”. Tot de la Steiger a înțeles că după Bacovia ar trebui să-l studieze pe Eminescu. Și a făcut-o! Victor Teișanu în „Un reper exegetic bacovian” (vezi adevărul.ro), ține să sublinieze despre această carte: 1. „avem o primă, cronologic vorbind, valorizare editorială critică a acestui insolit univers poetic”; 2. autoarea „dovedește aptitudini hermeneutice ieșite din comun prin analiza structurilor intime, atât de stranii ale marelui
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
critică a acestui insolit univers poetic”; 2. autoarea „dovedește aptitudini hermeneutice ieșite din comun prin analiza structurilor intime, atât de stranii ale marelui liric din Bacău”; 3. „de notat mai întâi spiritul apusean, absolut liber, în care este privită poezia bacoviană”; 4. „exegeta nu ezită să-l așeze pe Bacovia lângă G. Trakl ( ... ) considerându-i pe amândoi la originea expresionismului poetic european” etc. Studiul Svetlanei Paleologu Matta debutează printr-o inspirată asociere a categoriei duale Moldova - Bacovia cu alta, arbore ce
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]