371 matches
-
Îngerul crud să-i fixeze neîntîrziat o Întîlnire: „Curînd spune-mi locu, vremea.” Criza de gelozie de la urmă („Te tem d-orice umbră mică...”) este În spiritul unei galanterii obosite. Iancu Văcărescu este mai inspirat În cîteva imitații de cîntece bahice unde elogiază „marea sete” potolită cu „văduve, neveste, fete”, de-a valma, luate de peste tot: „Prinz românca d-orice loc”. Aici nesațiul Văcăreștilor găsește o ilustrare mai convingătoare și mai simpatic petrecăreață. În notele vesele ale canțonetei, Iancu rămîne, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-a dovedit însă că strugurii, al căror must tocmai îl băuserăm, fuseseră prelucrați astfel: logicianul nostru și soția lui (purtînd numele suav de Candida) se dezbrăcaseră goi-pușcă, se urcaseră în cadă și, la un moment dat, inspirați de ritualul bahic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din Militari, trăiseră, scăldați pe jumătate în must, o toridă scenă de amor pe patul de struguri din cadă. Două-trei doamne, care ascultau povestea cu paharul gol în mână, au părăsit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ele: 1. Fluidul profetic „deschide, prin căldura și dilatația pe care leproduce, anumiți pori prin care pătrund imagini ale viitorului” (432 e): și vaporii de vin provoacă numeroase tulburări și descoperă taine ținute până atunci În străfundul ființei noastre. Delirul bahic Întărește darul profetic, căci atunci sufletul „Încălzit și arzător respinge departe de el rezerva pe care adesea o impune prudența omenească spre a Îndepărta sau a stinge starea de entuziasm”4. 2. Rolul esențial În acțiunea fluidului Îl deține uscăciunea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
asociată cu armonia muzicală 2. Imaginea organon-ului, a instrumentului este esențială În descrierea procesului inspirației profetice. Aceeași idee o găsim și În De Pythiae... (404 b-405 d). Pentru a sublinia importanța unei krasis adecvate, Lamprias ia ca exemplu delirul bahic, care se manifestă Într-un mod diferit, fiind adesea provocat de muzica de flaut. Semnificativ este Însă faptul că efectul acestei muzici (când mai puternic, când mai slab) variază În funcție de propria krasis a fiecărui om aflat În stare de entuziasm
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
anumiți pori prin care pătrund imagini ale viitorului 1, Întocmai vaporilor de alcool care, atunci când se ridică la cap, dezlănțuie În suflet tot felul de mișcări și revelează gânduri până atunci ascunse și secrete căci, după Euripide, «Delirul și nebunia bahică au mare forță profetică»2 atunci când sufletul, Încălzit șenthermosț și arzător șpyrodesț Într-o astfel de Împrejurare, respinge departe de el rezerva șde bun-simțț (F) pe care adesea o impune prudența omenească spre a Îndepărta sau a stinge starea de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
căruia, nu se poate tăgădui că, i-au plăcut vinul bun și femeile frumoase. Istoricii afirmă că era un tip violent, că îi plăcea să bea, iar unii susțin că, după 20 de ani de domnie, era neîntrecut în libațiuni bahice. Ca mare amator de vinuri, Ștefan zăbovind în zona Cotnari a construit acolo o minunată biserică, dar ca bun gospodar și poduri și drumuri pavate, care să permită transportul vinurilor, rămânând posterității și o renumită cramă pentru degustarea acestora. Este
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Princepelui lui Barbu. Boierii simpli sau „veliți” se îndoapă sau chiar „toarnă în ei” lichioruri, vinuri seci și dulci, vodcă (vutcă în grafia autorului), rachiu, mastică, țuică etc. Scriitorii tolerați la curte, caricaturi ale contempornilor lui Eugen Barbu, fac excese bahice și pătează fețele de masă ale domnitorului. Unul, Neftiotache Buhuș, deghizare transparentă a unui clasic în viață, e mai mereu beat și se lasă păcălit de travestirea Messerului în femeie, fiind atras de acesta și înecat într-o hazna pentru că
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
părut total inadecvat față de realitățile basarabene, un elogiu al nesimțirii. Episodul 3 Intelectualul ca diversiune Octombrie, 1999 Mediocru și amorf, leneș somnolând în pauzele dintre o sfâșietoare doină de jale interpretată de un taraf de amatori și o epuizantă petrecere bahică (prilejuită de obicei de o zi de naștere sau, vai, de o înmormântare), mediul cultural basarabean este cu regularitate scurtcircuitat de câte o diversiune care animă pentru un timp spiritele în rândurile intelighenției. Ambalată artistic, emanând groase fumigații biblice, ultima
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a avut nimeni inițiativa unui vot care să ceară îndepărtarea butoiului cu vin din bufetul instituției (un butoi din lemn de foarte bună calitate - m-a asigurat un cunoscător - un butoi frumos ornamentat), protejând astfel viața scriitorilor atinși de virusul bahic și stimulând într-un fel scrisul, atât de puțin și de debil pe meleagurile noastre. O dată cu prezentarea revistei Contrafort la Radio Europa Liberă, se pare că butoiul va deveni cu adevărat o mascotă a instituției scriitoricești, care va dobândi, astfel
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și care-și consuma toate rezervele de energie pentru un dram de sănătate în plus, observând că noi tinerii am cam întrecut măsura, a intrat în mijlocul nostru când cheful era în toi, ne-a întrerupt pentru câteva minute din activitatea bahică și, adresându-se tuturor, ne-a dat un sfat prietenesc, care ne-a pus pe gânduri pe toți, care ne-a făcut să ne fie rușine de noi înșine și care ne-a schimbat radical comportamentul: "Voi tinerii nu știți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
orice minune, la care în alte împrejurări nici nu s-ar gândi: o nuntă canină sau felină a cărui ceremonial colectiv se desfășoară când după o benă de gunoi, când în plină stradă; o ceată de cheflii excomunicați din mediul bahic, dornici să-și continue cheful, din calea cărora trebuie să te ferești, să întâlnești din când în când câte o "damă", demnă descendentă a renumitelor "fete" din fosta citadelă a plăcerilor Crucea de Piatră făcându-și cu tenacitate rondul în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
reci și mai dulci. Excesele de băutură sunt combătute pretutindeni, în numele unei vieți sănătoase și al securității rutiere. Societatea de hiperconsum e însoțită nu de o nouă modulare a dionisiacului, ci de descalificarea lui radicală prin sensibilizarea la riscuri. Beției bahice care urmărea defularea celui ce se deda acestei practici îi succedă responsabilizarea și chiar incriminarea băutorului. Excesul era asimilat cu un liant social și cu un timp al fericirii exuberante; acum a devenit o amenințare atât la adresa propriei persoane, cât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
iubire: "Un cântec de iubire/ De purpură și aur:/ În mașteră-mplinire/ naiade și centauri." "Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau mai puțin cunoscute: Paul Mihail, Constant Tonegaru, Eugen Schileru, Florin Pucă, Winkler, Pîcă, etc., într-un cuvânt toată boema bahică, dar și mari poeți și pictori ai lumii: Poe, Villon, Vigny, Hoffman, Klee, Kandinsky, Miro, Goya. Portretele sunt pitorești în ideea destinului villonesc hărăzit creatorilor și poetului implicit. Înfrățit cu Pîcă, copilul bulevardului, elogiază legea prieteniei, lege nescrisă: "Parcă-l
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Iorgulescu; Dan Laurențiu, poetul ce scrisese: "Toată viața mea / nu a fost / decăt boală și artă / ceea ce am câștigat / nu va a fost decăt sentimentul morții" (petrecute în 1998), surprins totuși în jurnal într-o fază avansată, jenantă, de euforie bahică. Să exemplificăm felul somptuos, învăluitor și totuși algebric, marea simplitate aforistică a dicțiunii la care a ajuns diagnoza critică a lui Gabriel Dimisianu: "Cotidianul, contingentul, lumescul, sunt marcate în viziunea sa (a lui D.L., n.n.) de un semn negativ, delimitează
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se citesc multe scrisori, cvasi-autentice), cu oameni de teatru și chibiți, toți reali. E o piesă care-ncepe comic și sfîrșește tragic, căci, se pare că vrea să ne reamintească prietenul nostru Candid, boemia are o glazură hazoasă & frivolă, hedonistă & bahică, dar străfundurile ei, vai!, nu-s deloc vesele. E o poveste a ratării, a nefericirii, a aspirațiilor caraghioase și a cuplurilor imposibile. Ca substanță, așteptarea celor trei surori (Cehov) ori așteptarea vagabonzilor lui Beckett nu e mult diferită de așteptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în cîrciumă! 1973. Mă duc la Galați să văd un spectacol Sf. Mitică Blajinul. Montare onestă, fără sclipiri, dar cu o actriță care m-a tulburat, părîndu-mi-se sexy și talentată. Nu-i spun numele întreg, doar prenumele Marga. Sub influență bahică, mă îndrăgostesc rapid de ea, deși era mai în vîrstă. Cam cu 10 ani. Dar nu conta. Chef de după premieră. Începe relația. Mă duce la gară. Îmbrățișări, tandrețe maximă... Îi promit că voi reveni în week-end, să stau cu ea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mine, o altă etapă: descoperirea scenei goale, tot noaptea. Aveam douăzeci și doi de ani și, la Bacău, într-o tîrzie prelungire a unui chef de festival, lăsînd la o parte mulții actori și critici prinși în discuții cu iz bahic, m-am refugiat pe scenă. Era golită de decoruri și recuzite, chiar și de garnitura de scenă. Era... cuminte, liniștită, plină de taine. Parcă ți-era un pic teamă să rămîi singur cu ea! (ce caraghios sună, acum, toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fiul său, Gicu, dus dintre noi... înaintea tatălui său. A fost primul de la care am învățat că băutul e o artă și cere răbdare & rezistență. Sper că am prins ceva... Mai ales că, pe la 22 de ani, am continuat șuetele bahice în casa unui foarte bun actor de teatru și film, Lazăr Vrabie. Prin Vrabie am "cunoscut-o" pe marea doamnă a scenei, Lucia Sturdza-Bulandra, căreia a avut șansa să-i fie adjunct, la Teatrul Municipal. Mulți l-au acuzat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
atenție. Puțin mister nu strică analizei noastre. Se leagă mai bine de atmosfera creată de Poe în povestire. Eroii ajung în punctul cel mai îndepărtat al catacombelor, acolo unde, în interiorul unui zid, Montresor pretinde că s-ar găsi mult-căutatul recipient bahic. Fortu-nado introduce, lacom, mîna în nișa indicată, iar Montresor îl "prinde" de cealaltă cu un lanț (ce iese din zid) dinainte pregătit. Bufonul beat este, finalmente, captiv și pare crucificat pe perete. Liniștit, Montresor îl zidește de viu, utilizîndu-și destoinic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mănăstirii definesc și reglementează un spațiu de joc. Ele se încalcă mereu, dar nu se disprețuiesc pe față. "Mai cu fereală, mai cu fereală" (1962, 58), îi ceartă un duhovnic bătrân pe călugării tineri care își povestesc aventurile erotice și bahice în gura mare. Excesul, viciul, abaterea de la canon trebuie făcute sub aparența supunerii față de acesta. Iată de ce, de obicei, regulile sunt invocate, citate numai pentru a se construi spectacolul răstălmăcirii lor. Or, o desfășurare de sofisme de această factură instituie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sacru era taxat drept antilogos și pseudo-exeget ambele formule desemnând vrăjmașul și acuzatorul biblic. Călugării lui Stănoiu, măcar că nu refuză ispita teologhisirii, nu au asemenea ambiții. Ei nu fac sofistică decât de dragul taifasului în sine ori în scopul dobândirii licorii bahice. În cuvântul pe care îl rostesc tace interpretarea instituțională, e acolo ca reper de fond, astfel încât coprezența celor două voci face posibilă evaluarea abaterii înțelesului secund. Estetic, rezultatul este perceput de cititor sub forma tensiunii semantice. Traseul în cuvânt de la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la vale, pînă jos, unde îl așteptau măcelari care îi tăiau brațele și picioarele, jupuiau fața pentru a o tăbăci precum pielea de mănuși. Păstrau aceste chipuri fără să le dea jos bărbile, punîndu-le să asiste la nebunia ospețelor lor bahice. Carnea era pregătită cu chilmole (sos pe bază de ardei iute) și se servea la masă (...). Mîncau brațele și picioarele, în timp ce inimile și sîngele erau oferite idolilor, iar trupul și măruntaiele erau aruncate la lei, tigri și șerpi, crescuți în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
München, unde se califica printre primii zece în urma unui concurs și unde a rămas opt ani de zile. În 1897 se deplasa la Paris, unde lucrează în atelierul lui Diogène Maillot. Silen Beat și Silen adormit fac parte din ciclul bahic al autorului; acesta își manifesta interesul pentru subiectele mitologice greco-latine sub influența picturii simboliste germane. Ultimul tablou este reprodus în monografia consacrată pictorului de către Angela Vrancea. Debordând de veselie, două femei goale îl contemplă pe Silen adormit la marginea unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor, al formelor, dar, pentru relevarea unor suflete de femei (pe tinerii artiști îi tulbură grozav femeia-demon) contorsionate de deliruri bahice, a unor suflete ce plutesc între crimă și plăceri se cere o artă care cunoaște și jocul mușchilor (...) carnea, adică, anatomicește specificat mușchii evidențiază activitatea viermilor ce sînt nervii și care chinuiesc ființa pradă pasiunii (...). În mijlocul acestor artiști bolnavi imaginari
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de care dădea dovadă, caracterul său volubil, cuceritor. Prietenia se încheagă astfel, firile diferite atrăgându-se și completându-se reciproc. Tocmai aceste diferențe au stârnit controverse și discuții, mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]