476 matches
-
Despre Ion Creangă, Craiova, 1996; Scriitorii de la miezul nopții, Galați, 1996; Un război civil regizat?, București, 1997; Holocaustul culturii române, București, 1999; Enciclopedia valorilor reprimate. Război împotriva culturii române. 1944-1989 (în colaborare), I-II, București, 2000; Amintirea mentorilor, București, 2002; Balansoarele istoriei literare, București, 2003. Ediții, antologii: G. Ibrăileanu, Spre roman, postfața edit., București, 1972; Marin Preda interpretat de..., pref. edit., București, 1976; N. Iorga, În luptă cu absurdul revizionism maghiar, postfața edit., București, 1991; Ion Lăncrănjan, Cuvânt despre Transilvania, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
numere în gând ca să uite tot ce-ar putea să-l nemulțumească. Tot numărând, adormi cu respirația ușoară și sforăit ca de copil. Zdruncinăturile îi purtau capul într-o parte și în alta. Bătrânul visa legănându-se ca într-un balansoar. Se făcea că era acasă, copiii, mici fiind, alergau prin camere cu dezinvoltura vârstei juvenile, încăperile răsunau de râsete și veselie. Și în vis, ochii lui se îndreptau cu mai multă dragoste spre fată. El spera și în somn că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Thomas Jefferson avea o bibliotecă de 6 000 de cărți, a scris mai mult de 20 000 de scrisori, cânta la vioară, a proiectat plantația Monticello, a fondat Universitatea din Virginia, a elaborat propria versiune a Noului Testament, a introdus balansoarul în America și a cultivat mai mult de o duzină de varietăți de mazăre. Ca și Jefferson, John Tyler cânta la vioară; cât despre altele, a avut cincisprezece copii. James Garfield putea scrie în greacă cu o mână și în
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
Zona cuprinzând spații verzi, cu suprafețe corespunzătoare adresabilității este de fapt un centru de distracție, cu terenuri pentru jocuri, unități de deservire culturală și alimentară, locuri retrase pentru odihnă, plajă, terenuri sportive. Sectoarele rezervate jocurilor pentru copii sunt echipate cu balansoare, tobogane, scări, leagăne de diferite construcții, combine cu rotație pe verticală, circulară, în valuri etc. Sectorul pentru practicarea sporturilor dispune de terenuri destinate atât adulților cât și copiilor. Zonele de agrement preorășenești oferă populației posibilitatea să se afle în contact
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
lumea se simt pierduți. Putem să acceptăm însă că părinții nu trebuie să cedeze la presiunile copiilor. Dacă copilul nu aude „ nu” de la noi, nu va fi pregătit să audă „nu” de la viață, iar emoția îi poate transforma într-un balansoar: astăzi docil, mâine exploziv. Părinții inteligenți seamănă dragoste și idei și nu țin să controleze viața copiilor lor. Ei seamănă și apoi așteaptă. Pe timpul așteptării poate să apară un fenomen de mâhnire, dar, dacă semințele sunt bune, vor încolți. Părinții
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
parcului.Dar ce să vezi? Poarta era încuiată. Jos, lîngă ea, era o cheie mare și ruginită . Am luat-o , am deschis poarta și m-am trezit într-o lume cu totul necunoscută. În fața mea nu erau nici leagăne, nici balansoare, nici tobogane, ci doar o carte mare, mare, imensă, care mă privea cu niște ochi iscoditori. - Cine ești și ce cauți tu aici, în parcul de joacă? am întrebat-o eu. - Sunt regina cărților și acesta e regatul meu. Haide
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
religioase, tipăritura a reînnoit legătura civică pe punctul de a face, mai tîrziu, din iluzia politică noua religie a cetățeanului cititor. Deznodînd legătura politică, electronul reînnoadă legătura economică transformînd iluzia economică în noua religie a consumatorului de imagini. Mișcare de balansoar care își are propria traducere socială. Tipăritura precipita ascensiunea burgheziei de robă și declinul burgheziei de spadă. Electronul precipită declinul moștenitorilor magistraturii (profesiuni liberale și intelectuale) și ascensiunea moștenitorilor magazinului (managerii și micii întreprinzători). Dominantele se schimbă. La fel și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spune uneori că s-a înșelat fundamental. De ce? Pentru că arhitectura și religia revin în forță în lumea contemporană. Deci n-a fost care pe care? Ba da. Ieri. Dar astăzi, una, scăpătînd, îi redă viața celeilalte. Hugo a descris elanul balansoarului spre grafosferă; noi asistăm la reîntoarcerea lui spre videosferă, și deci la efectul invers. Pur și simplu, istoria ne joacă feste. Textul scris nu mai este stabil, garant al permanenței. Nu mai este temelie, avînd drept noțiuni de bază opera
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
protezelor generate de diferența între reziliența mucozală și cea parodontală. Ele au fost imaginate datorită dezavantajelor pe care le prezintă elementele conjunctoare care sunt prea rigide și suprasolicită dinții. Din acest grup fac parte croșetele disjunctoare: -croșetul în formă de balansoar descris de Kennedy (fig. 4.137): este un spărgător de forță foarte util la protezarea mandibulară. Este alcătuit din două croșete Ackers fixate la conectorul principal prin doi conectori secundari prelungiți ce conferă o elasticitate foarte bună. Când este solicitată
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
în grădină, vara mai mult, iarna mai puțin și de obicei până la 19-20,00 fac diferite exerciții de stil poetice în stil clasic în ambele limbi. După ora 20,00 intru în sufragerie unde mă pun pe scaunul meu preferat, balansoar, unde-mi citesc confrații și hotărăsc pe cine să traduc, pe cine nu, pe cine-l simt mai aproape de mine și de percepția mea lirică. De obicei la ora 22,00 sunt în pat, unde nu citesc, ci mă uit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de braț și porniră agale la plimbare. Cea mare șchiopăta, aia mică târâia din greu pantoful ce se încăpățâna să rămână în urmă. Agățate una de alta făceau un dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat al celor două. O dată ce ochii le alunecau în jos, se opreau în loc uluiți. Într-un picior un pantofior elegant, cu toc subțire, în celălalt unul sănătos, bine făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze într-un scrânciob. Ea se urcă pe genunchii lui și în ciuda emoțiilor nu se simți deloc stingherită. Îi cuprinse gâtul cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dimineața erau afară și, În afara comisionarilor, doar ei mergeau pe străzile liniștite din cartierul unde locuiau, cartierul France, nu departe de Izvoarele Celestinilor. La cîteva minute de hotel se găsea o grădină pentru copii, cu o piscină nu prea adîncă, balansoare, jocuri de tot felul și chiar un teatru de marionete mai mare decît cel de pe Champs-Elysées. Aveți biletul, domnule? Plătise fiecare un franc, intraseră În umbra copacilor, unde se zbenguiau copii aproape goi, și reveniseră a doua zi. — Dacă luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Așa că haideți să bem pentru următorii treizeci și patru de ani, zise el, mai ales că o să fie încărcați de tot felul de ocazii și de alegeri. De-abia mai târziu în acea seară, când stăteau ei cuibăriți unul lângă altul în balansoar pe veranda casei lor, îl întrebă la ce se referise când menționase ocaziile și alegerile acelea. În ultimul timp, Aidan începuse să vorbească din ce în ce mai mult despre viitor, și-acum, ascultând greierii rătăciți printre pinii din spatele casei, mângâiați de un vânticel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
realizat tot ce mi-am propus. Vreau să mă afirm. — Dar asta ai și făcut. De data aceasta Aidan părea să-și piardă răbdarea. Dumnezeule, Nieve, ce-ai vrea să faci mai mult de-atât? Femeia se sculă brusc din balansoar, în așa fel încât el fu nevoit să se sprijine de cotieră ca să nu cadă. O privi pășind prin grădina îngrijită și oprindu-se în fața fântânii de marmură pe care o instalaseră cu un an în urmă. Era încă frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de preluare. Crezuse că vestea aceasta o va înveseli și o va motiva, dar în realitate, așa cum îi spuse și lui Aidan în seara aceea, nu mai știa ce își dorea. —E o prostie, se plânse, stând alături de el în balansoar. Am nevoie de bani. Avem nevoie de bani. Dar o parte din mine pur și simplu nu mai vrea să-și dea osteneala. Iubito, poate că avem nevoie de bani, dar nu de foarte mulți, îi zise Aidan. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să iasă cine trebuie și să-l aducă pe rege în țară, proprietatea e respectată oriunde numai la noi nu, Ana lângă mine pe canapeaua învechită, cu genunchii rotunzi ieșiți de sub fusta scurtă îndreptați spre mine, bătrâna, dreaptă, într-un balansoar acoperit cu pled, vorbește despre dreptul sfânt al proprietății, neiertătoare cu toți cei ce pun altceva înaintea acestui inviolabil drept, pe ferestrele mari copacii aurii în ultimul dezmăț de culoare al toamnei, Casa asta am păstrat-o ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ușă, m-am grăbit să deschid ca nu cumva să se răzgândească să intre și am simțit din privirea ei rotindu-se prin atelier că era deja prea târziu pentru amândoi, a evitat toată seara să se așeze într-un balansoar pe care eu abia l-am observat, se muta de pe pat pe cel de-al doilea scaun, pe celălalt stăteam eu, Câți ani ai, Theo? douăzeci și șapte, douăzeci și șapte! uimirea ei, povestește-mi despre tine, despre mine?! în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șoptește cu ultimele puteri, ca și cum rostirea celuilalt nume ar fi costat-o toată energia de care mai era capabilă, Cine-i Andrzej? Theo, écoute! îmi vorbește în franceză, și pentru prima oară de când vine aici se lasă în mereu evitatul balansoar, je voudrais te dire toute l’histoire mais pas en roumain, D’accord! Je t’écoute! și, doamne, scena aceasta mi-e cunoscută, am sentimentul că acum o repet, afară înserarea pe geamurile mari, o femeie care îmi vorbește într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lacrimi vocea ei, je l’ai vu pour la dernière fois, l-a văzut ultima dată, era așezat, Là! Unde? exact pe locul pe care stau eu acum, pe scaunul tras la o parte de masă cu picioarele lungite spre balansoarul ei, aproape îl ating cu vârful pantofilor, Înțelegi acum, mi se adresează în limba română, de ce te-am confundat? ieșirea ta violentă, ca și cum retrăiam o scenă identică, ultima noastră întâlnire, când încercam să-l conving că, zâmbetul tău obosit, încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
violentă, ca și cum retrăiam o scenă identică, ultima noastră întâlnire, când încercam să-l conving că, zâmbetul tău obosit, încărcat dintr-o dată de povara nevăzuților ani, Theo, te-am așteptat atâta timp! de ce ai întârziat atât?! vin lângă ea, întârziatul, lângă balansoarul ei îngenunchez, Lasă-mă să te pictez! o rog cu o voce din altă lume și am în acest moment sentimentul că prin aceste cuvinte, lasă-mă să te pictez, grăbesc inevitabilul dintre noi, dar nu pot face altfel, 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm Înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm Într-o cameră caldă, nu prea mare, În care arde focul. o femeie bătrână moțăie pe un balansoar În fața focului, Învelită Într-o pătură de lână. Când Îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine În Întâmpinarea noastră, cu chipul Încrețit Într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în Dubla dispariție a Marthei N... și în Suspiciunea (Plus sau minus viața). Din pulsațiile lui se întrupează eroul predilect al acestei dramaturgii, tânărul dedicat până la uitarea de sine unor idealuri. El se numește Radu (în Constelația Ursului, din volumul Balansoar pentru maimuțe, 1972), Ștef (în Viața și dragostea într-o vilă stil, 2001) sau Laura (în Cenușa) și e un himeric, năzuind, cu elanuri în care intransigența se împreună cu naivitatea, spre absolut, însetat de un adevăr, cam abstract, pentru care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
a unor pelicule românești și străine. Măsurat în aprecieri, limpede și precis în formulări, analistul, care nu se laudă cu înclinația spre teoretizare, e mai întotdeauna convingător, fără să recurgă la artificii stilistice sau la speculații care iau ochii. SCRIERI: Balansoar pentru maimuțe, București, 1972; Statui de celuloid, Iași, 1972; Procesul manechinelor, Iași, 1974; Filmul. Vocație și rutină, Iași, 1974; Plus sau minus infinitul, Iași, 1978; Martor al Thaliei, Iași, 1979; Căderea păsării de seară, Iași, 1981; Diorame cinematografice, Iași, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
cu Anca-Maria Rusu), I-II, Iași, 1996-2002; Eminescu, omul de teatru, Iași, 2000; Viața și dragostea într-o vilă stil, Botoșani, 2001; Harap Alb și alții, Iași, 2002. Repere bibliografice: D.I. Suchianu, „Statui de celuloid”, RL, 1972, 39; Al. Andriescu, „Balansoar pentru maimuțe”, CRC, 1973, 13; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 379-381; Cocora, Privitor, II, 104-106; Popa, Dicț. lit. (1977), 397-398; Carol Isac, Teatrul și viața, Iași, 1978, 85-86; Paul Tutungiu, Dialoguri despre teatru, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]