389 matches
-
și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în sala cu oglinzi și m-am oprit. Bătrânul era acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îl lovise cu bara din față, părea un fleac. Însă Îndată ce coborâseră din mașină Își dăduseră scama că bietul animal avea abdomenul roșu de sânge, cu ceva ciudat și roz (părțile rușinoase, viscerele?) ieșindu-i În afară, și schelălăia lăsând bale. Alergaseră Într-acolo câțiva săteni, se crease o adunare populară. Belbo Întreba cine era stăpânul, voia să plătească daunele, dar câinele nu avea stăpân. Reprezenta probabil zece la sută din populația acestui loc uitat de Dumnezeu, dar nimeni nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se uite în ochii căprui și duioși ai câinelui, oare Ben are dreptate? Sunt eu ultimul ratat? Ar trebui să lupt mai aprig să câștig mâna preafrumoasei Francesca? În semn de răspuns, Wild Rover îi trase o ștampilă plină de bale, care duhnea atât de tare a mâncare puturoasă pentru câini, încât Jack își dădu duhul încet și zăcu pe podea cu o pernă pe față până când Ben veni și-l zgândări. — Așadar, papă-lapte, ce-ai de gând să faci în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce motiv, și el mi-a explicat că, în urmă cu cincisprezece ani, pe când Rotari avea aproape patru ani și locuia la Brescia, a fost o mare epidemie de difterie. Boala care provoacă pete în gură și în gât și bale, care sfârșesc prin a sufoca, a durat aproape doi ani și a omorât toți băieții sub șapte ani. Într-o zi, în timp ce îmi făceam lecțiile, Faroald m-a întrebat: - Tu ești arian, dar nu te văd niciodată rugându-te, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lângă ea, iar eu habar n-aveam ce trebuia să fac! Dacă aș fi știut să rostesc vorbe, poate că aș fi găsit o cale de scăpare, dar așa... - Tu, Krog, Îmi spuse ea cu cuvinte, În timp ce un firișor de bale i se prelinse pe bărbie. Măi, Krog, măi. Krog eram eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit, fir-ar să fie de cuvinte și de semne blestemate! Mă trase lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pumnul În pământ. - Taci, Philo! Ne-am adunat aici ca să vorbim, nu ca să ne izgonim unii pe alții. Cu ce te crezi deasupra lui Scept, dacă Îl alungi din sat? - Cu ce să fie Philo deasupra mea? izbucni Scept, făcând bale la gură. Cu ce? Cu teama și cu lenea doar... Că uitați-vă și la porcii ăia mistreți pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o trusă albastră. Eu trebuie s-o țin, altfel intră în spasme și își induce coma. Du-te! M-am repezit în laborator. Toate cutiile de acolo erau albastre. M-am întors către fete. Z tremura în ultimul hal și bale lungi i se scurgeau din gură. Bolborosea ceva și ochii i se dăduseră peste cap. - Care trusă? Sunt toate la fel! - Trusa pe care scrie Fleming Institute! Repede! O să intre în stop cerebral! Am cotrobăit în toate cutiile și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mișcă hamacul. Băiatul deschise niște ochi injectați cu sânge și îi plimbă, fără să vadă, pe tavanul de trestie. — Ce ai văzut în călătoria ta în viitor, Sum...? Repetă ce ai văzut... Sum îl privi; din gură îi scăpau niște bale albe și păstoase ce alunecau ușor până pe pământ. S-ar fi zis că îi venea foarte greu să respire; gâfâi, obosit, își dădu ochii peste cap până deveniră complet albi, rămase așa o clipă și apoi îl privi stăruitor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic și, insinuîndu-se pe la colțurile buzelor, se preschimbau ba în sirop de fistic, ba în firimitură de baclava, fiindcă poseda tînguitură dulceagă, turbatul. De altfel, fără a se lăsa prea îndelung îmboldite, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o tavă cu patru cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din zbor, adresîndu-i-se îndatoritor, dar și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de boli ori blesteme. De ți-ar trece cumva prin bibilică, pentru ca să-l scoți la bătaie, ar fisura la barajele de acumulare și ar sparge avioane!... Doamna cea ștearsă, madam Nicolici, strânse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în fața bisericii și se întindeau pe lespezile albe, la soare. Pe la două, puteai să-i lovești cu pietre. Nici nu se mișcau. Se târa câte unul după umbră și iar cădea pe labe. Din 209 gâtlejurile adânci li se scurgeau bale groase și adormeau. Blănurile duhneau a gunoaie și, când soarele cobora spre apus, se urneau. Întâi se ridica cel brumăriu, al lui Ilie, deschizând un ochi.Hămăia scurt. Al lui Gogu horcăia încă. Avea urechile clăpăuge și-l ciupeau muștele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a ilustra ceea ce el numea „disonanța dintre fondul franc linear și falsa „absconsitate” și „procedeul de bază” al realizării „cifrului de concrete numite greșit imagini”: ca un golf spitalul te Învăluie te primește șerpii singurătății ling pereții ferestrele aerul face bale la gură precum cîinele de vînătoare foaia de observație arată drumul stelelor și fiecare duce Între degete un termometru ca o ramură de salcie În duminica floriilor mîhnirea e o crinolină de-a lungul zidului paturile sunt ca școlărițe cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lui Anton Pann care, Într-o adiată dorea să călugărească pe „Ecaterina de Pann”, ultima soție. Ecaterina n-a acceptat Însă, se pare, schimnicia; Îndată după moartea poetului s-a dus după alt bărbat, Încâlcind astfel prevederile testamentului. Anton Pann bale, dealtfel, recordul În ce privește onomastica feminină. Înaintea Ecaterinei, citim În acrostih numele Saftei, Lucsandrei, Parasehivei, Marioarei, Anicăi, Ninei, Sultanei, Elencăi, Liuței, Uțicăi. O poezie este Închinată unei femei pe numele de Ralu, alta se adresează Nicăi, diminutiv, probabil, de la Anica dinainte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este Cineva cînd Își privește Mucii și nu-i Învelește Au cînd nasu-și curățește Cu unghia, ș-Îl zvîrcolește...” Pann prevede toate situațiile dificile. CÎnd vorbești cu cineva, zice el, ține-te la oarecare distanță „ca să nu-l stropești cu bale / și cu scuipările tale”. Cuvintele să fie frumoase, dulci și cu minte, nu mojicești, dacă un ce nu-l știi bine, nu Încerca să-l spui „cu vorbă-ncurcată”. La masă să nu iei Îmbucătura prea mare că e urît
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște bale purulente și un miros de nedescris. La un moment dat au dispărut fără urmă. Acest lucru se repetă de ani și ani, dar la început nimeni, nici măcar cei ce vedeau cu ochii lor, nu cuteza să depună mărturie pentru a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
țopăie și să scoată un orăcăit nefiresc; ca și cum ar fi vorbit între ei și ar fi plănuit ce-i de făcut. Toată noaptea sosiră de prin toate părțile o adunătură nemaipomenită. În zori dispărură fără urmă cu excepția unui soi de bale asemănătoare cu roua, numai că oleacă mai vârtoasă. Ce se întâmplase? A doua zi Tommaso și grupul său de prieteni au încercat să le dea de urmă, dar fuseseră dezorientați, fiindcă urmele broscoilor uneori se ramnificau, alteori se reuneau spre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu convingere din cap, întinzând orbește mâna după sticla rămasă în iarbă : Atâta, conchise Marchiza, cu aceeași duioșie, că la ăștia tre’ să stai cu ochii pe ei, să nu se pișe în pantaloni și să nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simt sclava ta, pătrunde-mă peste tot ! M-am săturat de toți moșnegii cu care mă întâlnesc și de toate mozolelile lor... De toate opintelile lor bolmojite... Nu mai vreau să fiu linsă de sus până jos și umplută de bale ! Mângâiată de mâini care tremură, de parcă ar fi pentru ultima oară... Rupe-mă, scoate-mă din minți, destul mă scot boșorogii ăia din răbdări ! — De ce nu te duci cu unii mai tineri... Poate că la banii lor s-o găsi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
providența e întotdeuna o gaură de cur când e vorba de dezvoltarea unei posibilități. Să știți că acum sunt singură cu noaptea mea, dar asta nu înseamnă că în fiecare frază e o degerătură. În fapt, îngenunchem răbdători și cu bale la gură în fața părului pe care ni l-am smuls singuri din cap. Se duce din nou la Herrmann și îi pune mâna pe umăr) Dar proiectata zi de naștere e prea adânc motivată. Vrem să ne distrăm. Herrmann, povestește
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ființa care lenevind cu privirea holbată împrejur la două degete doar de bârlog încrezută și fudulă, nutrindu-se și crescând dintr-ale sale, preface totul în excremente și venin, dând naștere doar la otravă pentru muște și la pânză din bale; ori cea care cuprinzând cercetătoare zările, prin grijă multă, judecată sigură și dreaptă alegere culege pentru cămin ceară și miere?" Această paralelă are, în fapt, rolul de a pune încă o dată într-o lumină pozitivă pe Antici care sunt cumpătați
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pertinente, pe când Anticii au scopuri altruiste, mult mai nobile, după cum se sugerează prin replica finală a albinei: "...tot ceea ce am adunat, am adunat prin trudă multă și căutare, prin cutreier în toate ungherele firii; deosebirea este că, în loc de venin și bale, am ales mai curând pentru stupii noștri, mierea și ceara; în acest fel dăruind omenirii două dintre cele mai de preț lucruri de pe pământ: dulceața și lumina"88 Mânuirea dialogului în favoarea albinei clarifică și mai mult atitudinea subiectivă a autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prea puțin original și prea previzibil. Markovic a tăcut un moment, analizându-i spusele. - Râdea, știi? a continuat brusc. Nenorocitul râdea, iar noi Îl băteam În fața părinților. Ne privea cu ochii larg deschiși, ca și gura din care Îi curgeau bale, și râdea Înainte. Ca și cum ar fi vrut să se pună bine cu noi. - Și, firește, n-aveau bani sub saltea. Markovic s-a uitat la pictor cu respectuoasă atenție. Apoi a făcut un gest ușor cu capul. - Nimic. Nici un sfanț
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trofeu, simbolizează victoria, recunoașterea curajului și a meritului, consacrarea eforturilor. Este interesant de observat că în anumite situații e simbolul autorității, în aceeași măsură poate să dezvăluie o situație de supunere, de constrângere sau de dominare. A scuipa, a lăsa bale, a saliva În plan simbolic, saliva este învestită cu numeroase puteri și funcții. În vis, este interpretată în funcție de scenariul oniric. Aspectul pozitiv se regăsește în salivare, echivalent simbolic al dorinței fizice (acțiunea fiziologică a salivării) și materiale, afective, sexuale. Verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]