368 matches
-
când Îi beat strigă ca din gură de șarpe: Petru Groza să trăiască / Că ne-a dat pământ și casă! „O să-și bea și ăsta pământu’ cum și l-o băut și tată-so”, gândește Moșu aruncând Încă o furcă de balegă peste grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura risipindu-se În văzduhul Înghețat al iernii. Prima iarnă a vieții tale. Și vine popa, cu botezul. Se aude că vor să naționalizeze principalele mijloace de producție. Afară cu proprietarii, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tablă cu smoală, mingiuța cu rumeguș atârnată de elastic, femeia șarpe, nevasta faraonului, bărci, lanțuri, zidul morții și Încercarea puterii la ciocan erau acum afară. Dacă ar descrie din amintire țigările de atunci, fumate de spectatorii care Înghițeau mirosul de balegă, spectatorii care-și holbau ochii la picioarele fleșcăite ale acrobatelor, Închise În ciorapi de plasă neagră, ar face plăcere fumătorilor colecționari și ar Începe cu: Olt, Mureș, Aviator, Victoria, dar existau și țigări România, fostele Regale RMS. Mult mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acționa manivele! Pâlnia pusă În gâtul sticlelor de un litru și spuma pe care o făcea petrolul lampant când acestea se umpleau ochi! Să facă lumină În lămpi, să ardă flacăra sub oale În mașinile de gătit! Mirosul de praf, balegă, fân și benzină! Amintire olfactivă din vacanțele petrecute la țară când, trece prin sat, spre arie, tractorul cu volant, care punea În mișcare dinții batozei! Găzăria a fost demolată și În locul ei se află un bloc cu opt etaje, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
incendierea clădirii. Evenimentul pare a fi un reflex al schismei intervenite În ultimii ani, pe tema calendarului religios. Unchiul iese din grajd ținând În mână găleata cu lapte. În aerul tare de afară simți aburul laptelui altfel decât miasmele de balegă și urină ale grajdului. Unchiul Își ridică privirea. Sus, printre stele limpezi, un satelit artificial trăgând o linie grăbită de la est spre vest. Asta da, ispravă! Spune unchiul și intră În casă. Tu bei palincă. De două ceasuri. Gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
copți, le curg franjuri de muci și li se înnoadă sub bărbie și li s-au umflat ochii-n cap cât cepele... Și ce dacă se scapă pe ei pe culoare până să ajungă la closet, de lasă dâre de balegă ca vacile, că tot ei or să spele, vezi de treabă, trimite-i numai după teu și cârpă și-s băieți de-nțeles, bine crescuți, că doar cine i-a crescut dacă nu noi? Nu le-o plăcea nici lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aceea, ca să mă găsească pe mine În pat sau la hochei pe iarbă. Ascuțit, ca și al meu, nasul bunicului intrase În alertă. Nările Îi ardeau. Inhală. La Început mirosul păru familiar, aparținând sferei organice a ouălor stricate și a balegii. Dar peste câteva secunde proprietățile chimice ale mirosului Îi ajunseră la nări și Își acoperi nasul cu batista. Zizmo râse: ― Stai liniștit, o să te obișnuiești. ― Nici vorbă. ― Vrei să știi care-i secretul? ― Care? ― Să nu respiri. Când ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spatele, așa că numai Lefty văzu cum lumina dispărea de pe cer pe măsură ce umbra Învălui, tramvaiul și chipurile bărbaților se Întunecară și unul dintre mavros de pe scară scuipă sânge pe marginea drumului. Apoi În tramvai se strecură mirosul, mai Întâi ouăle și balega, care erau suportabile, apoi insuportabila nuanță chimică, iar Lefty se uită la ceilalți bărbați, Încercând să-și dea seama dacă și ei reacționau, dar aceștia n-o făceau, deși continuau să respire. Ușile se deschiseră și coborâră cu toții. Prin fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și profa lui (la I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
coș cu cireșe înainte, se uita lung după mine, cu ochi lărgiți de o tristețe atavică. Am ieșit din sat și am luat-o pe drumul asfaltat, mărginit de cariere de piatră și meri prăfuiți. Câte o vacă duhnind a balegă rupea mușețelul de pe marginea șanțului. Eram tulburat, și tulburarea mea din acele momente se suprapunea tulburării mai vaste și mai adânci a jegoasei, oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei, mai mult decât o vânătaie pe pielea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
EA: Eu eram față săracă, oropsita, într-un sat amărât. Ai mei munceau din greu la câmp, cu animalele. Vară făceam tezic. Aveam 10 ani, mă sculau de dimineață, luăm apă din fântână și la frământat tezic. Scârbos. (Tezic e balega amestecata cu paie, folosit că și combustibil sau material de construcție.) Dar am scăpat și am ajuns la oraș. Am fugit de acasă la tânți Aurelia, care fusese ceva activistă și soțul lucra la CFR. Aveau un apartament la bloc
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o luam încet în jos, până la Obor. Îmi suceam gâtul după fiecare chioșc de răcoritoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în plic. Era o viermuială ce mirosea a piele, a tutun, a cârpă, a balegă proaspătă, a mititei. Eu cu mama, îmbrăcate de oraș, luam tramvaiul, care abia putea înainta, sunând în disperare din clopoțelul său, printre căruțe și Pobede. Tramvaiele erau de lemn, cu multe rame exterioare, cu geamuri mici și un singur far
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tot mai pieptiș, tot mai greu, cam o oră, culme după culme, prin păduri ca-n romantismul german, fără să vedem picior de om, roată de mașină sau de căruță. Doar într-un târziu, urme de copite și câte o balegă pe drumul desfundat. Am prins curaj și am luat-o pe jos. Mai săltăreț, mai târșâit, am urcat vreo două ore, până ne-am prăbușit de oboseală. De pe un mic platou, cu piscurile sub noi și norii negri deasupra, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și de literatură nu mai știe altceva. Uite-așa avea să fie și Tamara dacă nu mă avea pe mine, care s-o mobilizez... S-o capacitez! Mihai strînge din măsele, privind fix în jos, atent să nu calce în balegile vitelor care au trecut dimineață pe aici. A mai auzit în ultima vreme la cîțiva ca George verbul a capacita și, de fiecare dată, îi venea să se urce pe pereți. Da' ia spune, și la pat e bleagă? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
hrănirea viermușilor extrem de mici e treaba albinelor lucrătoare. Viermușii stângaci (ca copilașii) capătă în cele dentăi șase zile nutreț foarte bun, aproape mistuit sau cel puțin curățit de orice materie indigestă. De acolo vine că în acest period nu se balegă (ca copilul în pîntece), ba, precum susțin o seamă de naturaliști, nici nu au șezut; acest din urmă se află altfel și la cel mic viermuș de albină, dar e atât de rudimentar încît se sustrage chiar celei mai amănunțite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consistă dintr-un amestec simplu de miere, polen și apă, în locul mâncării de mai nainte (asemănător laptelui. Albina se-nțarcă). Numai individele predestinate a fi regine primesc înainte terciul regal mai sus amintit. Dacă nici lucrătoarele, nici trântorii nu se balegă încă, bălegarul rămâne din contra în stomah până ce viermușul se face păpușă, și abia în starea de păpușă ori de cocon iese din trupurile insectelor în stadiu de metamorfoză și dă locului sau bășicei de libelă (camașă) o proprie coloare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
281-282. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol. I, 224. Ibidem, 208. H.H.Stahl, Contribuții..., vol.I, 158-165. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.I, 129-130. H.H. Stahl, Contribuții..., vol.I, 278-282. Tezecul este numele dat unui amestec de balegă și paie, care, după ce este uscat la soare sub forma unor cărămizi, este folosit drept combustibil pentru foc. 1 Toți reprezentanții studiilor culturale britanice au fost personalități influente în epocă. Dacă totuși ar fi să identificăm contribuția cea mai durabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
-i decât aspectul cetățenesc al înclinării noastre spre Absolut!) Din fierberea duhorilor lăuntrice se ridică aburi avântați spre azur. De simți nevoia, aruncă un scuipat spre aștri, ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur ce compromit monotonia albastră a inocenței. Ceea ce de obicei se numește perfecțiune constituie o priveliște de fadoare, chiar din lipsa chinului vulgarității. Imaginile de desăvârșire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu se întâmplă așa. Încetul cu încetul, micul lui stomac începe să se revolte, o senzație înspăimântătoare, cu care nu e deloc obișnuit. Continuă să se învârtă în preajma casei cu trupul plin de răni care-l dor, cu urme de balegă uscată pe hainele prăfuite. Cum stă rezemat într-un colț, se vede nevoit să se lipească de peretele înalt al casei, ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pădure? Am ce am, nu cai verzi de la târg. - M-am uitat primprejur și-am văzut, Îi zice tata lui Moș Iacob. Să fac școala din cochileți? Școa-la? Din cochileți și s-o acopăr cu stuh? S-o muruiesc cu balegă de cal? Ca să nu se deosebească prin nimic de casele celelalte? Școa-la? - Da de ce să se disosăghiască? Nu-i tot de-a noastră? S-a disosăghi è prin alte celea... - Ei, da! O să se deosebească de casele oamenilor pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
arătase ruina de la drum, de pe terenul proaspăt cumpărat. - A sta cât a sta. Când a fi de dres, o dregi; când a fi de mărit, o mărești, cu care prilej schimbi stuhul, o muruiești peste tot... - Stuh, muruială, cochileți, lut, balegă!, a tunat tata. Cum să dureze ceea ce faci, dacă-l faci din lut și din stuh? Și ne mai mirăm că strămoșii noștri n-au lăsat urme... - Au lăsat, dar nu acolo unde toată lumea se uită..., a zis Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic și de-al nostru (cei care, și noi am fost cândva cai), de cal și de pielărie de hamuri și de balegă - o anume balegă, a numai cailor acelora (și-n vecii vecilor). Am ieșit În drum. Și am pătruns În lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic și de-al nostru (cei care, și noi am fost cândva cai), de cal și de pielărie de hamuri și de balegă - o anume balegă, a numai cailor acelora (și-n vecii vecilor). Am ieșit În drum. Și am pătruns În lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde cizma cu amândouă mâinile - și o sărută. Și mirosul. Și femeia - se retrage cu o mișcare bine Învățată la biserică, mișcare de cal-de-șah, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]