1,910 matches
-
pășind hotărât pe picioarele lui lungi, inegale, din parcare, toată lumea întoarse privirea, uitându-se cum acea siluetă în mantou negru înainta către motocicletă. Eu însumi aproape că mă așteptam să-l văd că urcă în șa și conduce vehiculul peste balustrade spre noi. Cicatricele de la gura și de pe fruntea sa înghițeau aerul ca niște tăieturi de sabie. Ezită, privind tehnicienii cu ridică motociclistul de plastic - „Elvis“ - pe vehiculul său, apoi se îndreptă către noi, făcându-ne semn mie și lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tehnicieni ai poliției munceau la vehicule, acționând cu lămpile de sudură asupra panourilor portierelor și acoperișurilor. Pe trotuare se strânsese o mulțime de oameni, iar pe podul pietonal care trecea peste Western Avenue spectatorii stăteau sprijiniți cot lângă cot pe balustrada metalică. Cea mai mică dintre mașinile implicate în accident, o mașină sport italiană galbenă, fusese aproape dezintegrată de o limuzină neagră cu distanța dintre osii alungită care derapase peste refugiul central. Limuzina se întorsese peste insula de ciment pe banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și-am înaintat încet. Vaughan ridică aparatul foto la ochi, dar îl coborî când un infirmier de ambulanță încercă să i-l smulgă. Am trecut pe sub podul pietonal. Pe jumătate ieșit din mașină, Vaughan scrută zecile de picioare lipite de balustradele metalice, apoi deschise portiera și țâșni afară. În timp ce eu opream mașina pe marginea drumului, el se întoarse în fugă spre podul pietonal, zigzagând printre mașini. L-am urmat pe Vaughan înapoi la locul accidentului. Sute de fețe stăteau lipite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și străbătu nesigur cimentul alunecos din cauza uleiului spre terasamentul autostrăzii. O berlină mare, condusă de o doctoriță stomatolog de vârstă mijlocie, derapase prin parapet și se răsturnase în grădina abandonată de jos. L-am urmat și m-am uitat de la balustrada ruptă cum coboară la mașina întoarsă acum cu roțile în sus. Se plimbă prin iarba înaltă până la genunchi din jurul mașinii și ridică de jos o bucată de cretă albă aruncată de polițiști. Pipăi cu mâinile marginile tăioase ale sticlei sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de la moarte ca prin urechile acului. Oare câți dintre cei prezenți erau convinși că aceasta era deja moartă, ocupându-și locul în panteonul victimelor dezastrelor rutiere? Pe rampa de coborâre a podului, spectatorii stăteau pe trei rânduri de-a lungul balustradei și se uitau în jos la mașinile poliției și la ambulanțele oprite la încrucișarea cu Western Avenue. Deasupra capetelor lor se înălța acoperișul zdrobit al autocarului liniilor aeriene. Am apucat-o de braț pe Catherine, gândindu-mă la încercările false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-l arestează. Ce poveste își așteaptă finalul? Plimbându-mă pe marele bulevard al orașului nostru, elimin în gând elementele pe care am decis să nu le iau în considerație. Trec pe lângă clădirea unui minister, cu fațada încărcată cu cariatide, coloane, balustrade, socluri, console, metope, și simt nevoia s-o reduc la o suprafață verticală netedă, la o placă de sticlă opacă, la o diafragmă care să delimiteze spațiul, fără a se impune vederii. Dar chiar simplificată, clădirea continuă să mă apese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ultima corectură de la cercetarea de an, tot el a luat și microfilmele, nu știu dacă a terminat-o, sper să n-o fi pierdut. Am văzut eu că e cam pământiu, că se mișcă mai încet, că se ține de balustradă să urce până la etajul I, dar dacă știam că se duce așa de repede, îi spuneam să nu ia nimic acasă, să lase totul la birou. Aș fi știut de unde să le iau...Așa, voi avea multă bătaie de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de unde cotiza... Anaaaa... Anaaa... Nu vrea să răspundă, nenorocita! A plecat... L-am urcat cu greu pe scări. Uimitor, dar la el în casă e o ordine desăvârșită. - Hai, încetează, dă-te jos... îl trag să nu se cațere pe balustrada balconului. - De ce să mă dau? Pentru că nu-ți place ție? Dragi to’arăși și pretini... Lume, lume... sorooo lume, din bucata mea de pâineee... Dictatorul a fugit... trrrrtrrrr... Nu vă fie frică... Mai bine mort decât... un căcat... Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de ras, cap băgat în cuptor sau curea prinsă de balustrada balconului sau de calorifer, n-a înghițit pastile, dar tot sinucidere a fost. În doi ani, turnând în el toate spirturile posibile. - Mai am vreo cinci luni și gata! m-a anunțat într-o zi, când am trecut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mine, am vorbit atât de mult engleza ca pe-o a doua limbă, încât am uitat că de fapt e prima. N-am o limbă maternă. Ne apar în fața ochilor nestematele murdare ale unui candelabru întunecat. De cealaltă parte a balustradei, podeaua din marmură cenușie a holului de la intrare arată de parc-am fi urcat pe-o scară printre nori. Pas după pas. Undeva departe, întrebările exigente ale lui Alfa trec la pivnițele pentru vin la țarcurile pentru ogarii rusești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spăla împreună cu altceva pentru că se decolorează mereu. Casete cu balene care cântă în timp ce fac sex. Alte lucruri pe care le urăsc. Brandy pleacă în căutare de relicve și artefacte din viitor. Acrilic. Plexiglas. Aluminiu. Polistiren. Radiu. Seth se duce la balustradă și se aplecă peste plasele antisuicid și scuipă. Scuipatul cade înapoi în secolul XXI. Vântul îmi suflă părul peste întuneric și Seattle, și mâinile strâng până se albesc balustrada de oțel acolo unde au mai strâns-o un milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din viitor. Acrilic. Plexiglas. Aluminiu. Polistiren. Radiu. Seth se duce la balustradă și se aplecă peste plasele antisuicid și scuipă. Scuipatul cade înapoi în secolul XXI. Vântul îmi suflă părul peste întuneric și Seattle, și mâinile strâng până se albesc balustrada de oțel acolo unde au mai strâns-o un milion de alte mâini, ștergând vopseaua. În hainele sale, în locul platoșelor de mușchi duri care înainte mă scoteau din minți, acum grăsimea îi împinge cămașa peste curea. E din cauza Premarinului. Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sale de la ora cinci dispare din cauza pastilelor de Provera. Până și degetele i s-au umflat în jurul vechiului său inel de sportiv universitar. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi pace. Flash. Dă-mi libertate. Flash. Seth își urcă pe balustradă trupul care reține lichidele. Mocasinii lui cu ciucuri de kilt se bălăngănesc deasupra plaselor. Cravata fâlfâie drept deasupra nimicului și-a întunericului. — Nu mi-e frică, zice el. Întinde un picior și lasă să i se legene de degete unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărât spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s‑o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din ziua precedentă. Ciclul nu i-a mai venit de aproape o săptămână. E sindromul clădirii nesănătoase, i-a spus domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit de la atâta șters, deja îndoit într-o parte, pleoștit peste obraz. Trecându-și degetele peste balustradă și peste spătarele sculptate ale scaunelor, Lady Zdreanță ne-a arătat praful. — Uite, i-a spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer? Packer, așa ceva e inacceptabil. În prima săptămână de izolare domnișoara Hapciu a tot tușit, respirația ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umbră și când ea a apărut s-a repezit să-i vorbească. Femeia a țipat iar Radu, înarmat cu un cuțit de bucătărie, a ieșit s-o apere. Nu știu exact cum s-a petrecut nenorocirea. Rebeca a căzut peste balustradă, în golul dintre etaje, în timp ce bărbații încă se mai luptau. Radu l-a tăiat pe nebun. L-au găsit într-o baltă de sânge și pe sărmanul Noia incapabil să vorbească. Rebeca Schtac a murit în drum spre spital. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
N-am putut să fac altfel. M-a pus să-i promit că legătura noastră se va sfârși în prima zi a întoarcerii mele la Iași. Luana simți că-i dau lacrimile. Se întoarse și se prinse cu mâinile de balustrada terasei. El veni lângă ea. Te-am urmărit vreme de un an. Când ieșeai de la cursuri, în timp ce-ți luai masa la cantină. Am stat ascuns ca un hoț, visându-te nopțile, așteptând, ca tine altă dată, să învie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-aici, vacanțe colo, vacanțe dincolo. Voi habar n-aveți de valoarea banilor. Ba avem. știm că trebuie să fie câștigați cinstit și nu profi tând de poziția ocupată pe spinarea altora. Johan s-a ridicat și s-a Îndreptat spre balustrada joasă care Înconjura veranda. și-a pus mâinile pe ea și s-a aplecat În spațiul gol și Întunecat. A avut nevoie de ceva timp ca să i se obișnuiască ochii cu bezna. Apoi a Întrezărit niște siluete, umbre care se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iar acum i se făcuse frig. Poate găsea iarăși drumul spre Jardin du Luxembourg, să vadă copiii alergând prin grămezile de frunze galbene, râzând și strigând după mamele lor tinere. Ar fi putut să se așeze pe o bancă din apropierea balustradei curbe de piatră care-i plăcuse lui Karl pe când era tânăr, Încă și mai tânăr decât era ea acum. Asta i-ar fi făcut plăcere. Când a pornit, cineva s-a luat după ea. Era bărbatul cu mustață care-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu gândurile aiurea, o felie de pâine unsă cu muștar. Deseori mergea pe stradă către casă sau către serviciu dirijată fiind de subconștient, fără să mai vadă nimic în jur. Se pomenea dintr-odată pe scările blocului, recunoștea desigur locul, balustrada din material plastic, aplecată într-o parte, pe care-i aluneca mâna, sticla groasă, verzuie de la uscător și surâdea la gândul că un asemenea reflex, o asemenea precizie o au și vacile care se întorc de la cireadă și se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în hol fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească de așa ceva, ca și cum ar fi fost un fapt fără doar și poate real, dar mai caraghios era că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pune o placă de bronz cu inscripția “Golul iudaic” care alături de “Golul germanic” va străluci În veci pe firmamentul istoriei noastre, tot mai plină de goluri. Aveți cuvântul, domnule Cain.. Cain făcu un pas timid Înainte, Își Încleșta mâinile pe balustrada Îngustă a balconului, tuși discret de câteva ori În pumn Întorcându-și fața spre dreapta, apoi, fixându-și privirea asupra unei pălării cu voaletă, Începu să vorbească. 39. În absența amplificatoarelor, vocea firavă a lui Cain abia trecea de primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]