1,700 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a uzat materialul normalității, compoziția ei a fost folosită din abundență până a ajuns să semene c-o pânză de păianjen care-și
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
răutate și invidie, schimbând drumul drept și luminos al Domnului cu mersul pe poteci îndoielnice. O normalitate rătăcită în neant, se dispensează după niște zaruri aruncate de soartă, de noi, de cine mai știe, cine sau de ce? Contagiune terestră, o banalitate împăienjenită pe care nimeni nu se-nduplecă s-o schimbe, făcând economie de sentimente și fapte bune, fiind absolut convinși că așa e practic. Referință Bibliografică: Banalitate împăienjenită / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2183, Anul VI, 22
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
soartă, de noi, de cine mai știe, cine sau de ce? Contagiune terestră, o banalitate împăienjenită pe care nimeni nu se-nduplecă s-o schimbe, făcând economie de sentimente și fapte bune, fiind absolut convinși că așa e practic. Referință Bibliografică: Banalitate împăienjenită / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2183, Anul VI, 22 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
destul de stîngaci pe o alee întunecată, procesul de conștiință se declanșează însă numai în cazul lui Terry, în timp ce Ian trăiește în absența oricărei remușcări proximitatea materializării visului glamoros alături de frumoasa actriță în curs de afirmare. Într-un fel, regizorul explorează banalitatea răului suspendînd dilematica gravă a tragediei, ocolind bagajul de efecte adesea fastidios al dramei către un minimalism al situației. De ce Terry are o conștiință și Ian nu? Misterul se află aici, nimic nu anticipează reacția fiecărui frate în parte, nu
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
sordidului, care însă nu exclude ludicul [...] Esențial rămâne personajul, tipurile umane sunt de o cuceritoare diversitate, construind prin acumulare acea umanitate specifică a ultimelor decenii. Prozele scurte ale lui Dan Lungu compun un tablou cehovian al umanității pierdute în eroismul banalității sale." Nici unul dintre fragmente nu ezită să recomande, binevoitor și abstract, antologarea disparată a câtorva dintre povestirile foarte unitare marca Dan Lungu. S-ar zice, privind actuala ediție a Prozei cu amănuntul, că mâna criticului adevăr pune pe foaie. Înainte de
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
mare încât conversația prietenească a continuat mult și bine la o berărie din apropiere...) Caut să găsesc și să exprim aici formula, chimică sau alchimică, a succesului: ce anume a transformat această întâlnire poetică într-o izbândă, scoțând-o din banalitatea obișnuită, pe care o prevăzusem? Dar, probabil, întrebarea nu e corect formulată: în loc de ce anume trebuie pus cine anume și atunci răspunsul devine oarecum simplu. S-au conjugat bunele intenții și eforturile unor oameni de vocație pe care țin să
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
în registrul compoziției și al efectelor. Înregistrăm o deplină familiarizare cu obiectul divers, survenită la capătul unui proces suficient de lung și de intens de explorare. Nu există, practic, subiecte importante și subiecte derizorii, teme înalte și teme compromițătoare prin banalitate, ori personaje setate, tot așa, în categorii strict delimitate. Ecranul atenției și al selecției este larg. Sorin Stoica procedează ca un reporter aflat pe teren, în mijlocul unei realități imprevizibile și schimbătoare. Diferența față de jurnaliștii în goana după eveniment, după faptul
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
calea unei contracarări a inducerii unei stări de fericire generală. În fond, literatura subversivă se străduia, cu enorme eforturi, să sugereze (pentru că nu putea arăta direct) că în regimul comunist nu trăiam în cea mai bună dintre lumile posibile. O banalitate, un adevăr elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de oportunism, evazionism sau disidență. Literatura se constituie ca o contra-putere prin strategiile subversiunii, dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Sorin Lavric Nu există înțelegere fără efort. Propoziția aceasta pare desprinsă dintr-o panoplie a banalităților inepte, genul de afirmație inutilă care nu doar că nu mai are nevoie de argumente, dar nici măcar nu mai trebuie pomenită. În realitate, gîndul de mai sus e departe de a fi comun. Dimpotrivă, majoritatea credem că putem înțelege un
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
a evreității este înlocuită cu experiența dictaturii. Punctul de inflexiune e o nuvelă cu multe elemente comune cu primele romane ale lui Norman Manea, Captivi (1970) și Atrium (1974): decepția maturității, tentaculele mediocrizării, cotidianul mocirlos, apatia elegiacă. Monotonia, platitudinea, suspiciunea, banalitatea, resemnarea, captivitatea sunt trăite de recentul absolvent al facultății cu un sentiment din ce în ce mai acut al disperării. Senzația de sufocare, de înecare (chiar trecuse printr-un asemenea accident la mare) îl determină să caute evadarea. Politizarea situației e evazivă. Marea și
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
la Editura "Ion Cristoiu". Același autor a publicat în 2003, la Editura Elion, un alt volum pe aceeași temă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informații și Securitate ale regimului comunist din România. Am pe masă cartea lui Marius Oprea Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente, 1949-1989, apărută în 2002 la Editura Polirom, cu un studiu introductiv de Dennis Deletant. Invoc și citez la cursul meu de literatură română contemporană Cartea Albă a Securității. Istorii literare și artistice, 1969-1989
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
cursuri universitare, reușind să dea o "sinteză analitică" a tot ce-ar fi trebuit să citim noi între șapte și șaptesprezece ani. Cititorul atent constată o diferență, am zice de scriitură, între introducerea teoretică presărată cu locuri comune și solemne banalități de manual, instructaj, ore de dirigenție, sau cuvinte imposibile precum "apologizare", "ideațional" sau "fortuit" (p.47) întrebuințat în cu totul alt sens decât cel corect de aleatoriu, și comentariul avizat la crestomația de texte exemplare, meritul principal al lui Iulian
De la Ghilgameș la Harry Potter by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8634_a_9959]
-
Mihai Zamfir Cu Anton Pann, surprizele nu se sfîrșesc niciodată. De un secol și jumătate, cercetătorii imensei sale opere nu încetează să găsească în ea tot ceea ce se poate imagina, de la capodoperă pitorească la banalitate absolută. Iar peste ceea ce identificăm noi astăzi drept ceva extrem de prețios, generații întregi au trecut indiferente. Pașoptiștii, autori de formație apusean-europeană, au reprezentat varianta "cultă" a literaturii române din prima jumătate a secolului al XIX-lea; educați în spirit francez
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
credința noastră, deoarece nu putem pune limite libertății creative a lui Dumnezeu.ť" Recitiți cu luare-aminte aceste rînduri și veți remarca, pe de o parte, extrema rezervă și prudență a afirmațiilor consilierului papal și, pe de altă parte, stricta lor banalitate. Este o distanță enormă între declarațiile de la Vatican și ce s-a brodat pe seama lor la București. A spune că "este posibil ca viață să existe și pe alte planete" nu reprezintă nicio noutate. Că unele ființe, "poate chiar inteligente
Morsa și ornitorincul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8385_a_9710]
-
românesc într-un vers se naște din scânteia unui gând privind lumea înconjurătoare cât și/ sau lumea interioară a poetului." Putem căuta mult și bine scânteia unui gând în poemele într-un vers ale lui Ștefan G. Theodoru. El enunță banalități cu aerul că ne comunică idei profunde: " Nori negri, tună-ntr-una, dar nu cade un strop." (Secetă) Fraze de acest fel se spun și la buletinul meteorologic. Și ce dacă tună și nu cade un strop? Se întâmplă frecvent așa. (Chiar
Scurt și necuprinzător by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8398_a_9723]
-
eu pot să-i înving dificultățile și sunt în stare să-l stăpânesc pe deplin. Mulți tineri pianiști, cărora le cânt concertul într-un cerc restrâns la mine, sunt plini de entuziasm de această muzică curat românească fără urmă de banalitate (de altfel tot ce scrie Drăgoi poate fi caracterizat așa) și plină de surprize noi și nebănuite. La 7 februarie, în fine, într-un concert al Filarmonicii dirijat de Ionel Perlea, are loc prima audiție a concertului, cu un public
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
invidie". Femeia e pe deplin femeie dacă e și mamă". "Suferința se tratează prin muncă". "Scandalul vinde ziarul". "Nu orice blondă e proastă". "Intelectualii nu vorbesc pe înțelesul mulțimii, d-aia n-au succes". Oricine vrea o iubire adevărată". Aceste banalități, și încă multe altele, sunt cuprinse în colecția "Despre lucrurile simple" prezentată de Mihaela Rădulescu pe podiumul Editurii Polirom. În paginile revistei unde-au apărut, aceste panseuri păreau de-o profunzime comparabilă cu meditațiile lui Patapievici sau Liiceanu. Pentru cititoarele
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
sunt emanate de o vedetă, de un om care are succes, la care se uită milioane de oameni. Nu pentru profunzimea gândirii se uită milioane de oameni duminica la televizor, ci tocmai pentru că ea, acolo, emite, cu șarm, astfel de banalități. Drăguțe chiar. Relaxante după masa de duminică. Care dau bine la teve, dar sunt puerile atunci când le scoți într-un alt public decât cel care te adulează. Uite, ca să dau un mic exemplu de prostioare cu pretenții: spre a lua
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
și semănat, se face curățenie, sărbătorile sunt onorate cum se cuvine, familia se reunește în jurul mesei. În acest calendar emoția intervine spontan, firesc, în trei secvențe diferite reluînd aceeași scenă, scrierea unei scrisori adresate mamei, scrisoare care conține toate acele banalități clișeizate pe care un copil le poate scrie. Ciulei reușește să încadreze excelent momentul, să păstreze un continuum care face ca fiecare act să-și găsească o rezonanță într-unul ulterior. Mi-a amintit fără să vreau de autobiografia romanțată
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
Pentru unele cupluri sexul făcut în intimitatea casei a devenit banalitate. Așa că, pentru a ieși din monotonie, aleg locurile publice. Este și cazul cuplului din clips, care nu se simte jenat de ideea de a face sex în public doar când un personaj costumat în Borat își face apariția în apropierea
Un bărbat costumat în Borat a întrerupt o partidă de sex în public - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69180_a_70505]
-
stupefacția de a include într-un text cu o temă cât se poate de bine conturată întregul argou psihanalitic, în ediție revăzută și augmentată: "mama interioară" și "mama exterioară", "dublul", "achiziția cunoașterii" și zeci de alte concepte de-o perfectă banalitate. Nu de lipsă de inteligență o suspectez pe Melanie Klein, ci de neputința de a ieși din labirintul terminologic în spatele căreia s-a ascuns întreaga viață. Atunci când reușea să se debaraseze de balastul conceptelor abuzive, când își asuma propriul limbaj
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
științific sunt speculațiile privind procesele psihice. Ambiția de a stabili reguli și de a descrie, categorial, comportamentul indivizilor loviți de durerea morții e legitimă. În practică, ea nu depășește însă anvergura unui exercițiu pur intelectual. Parcurgând "revelațiile" psihanalitice, afli câteva banalități crase ("A fi în doliu înseamnă de fapt a fi bolnav, dar cum această stare de spirit e obișnuită și ni se pare naturală, nu vom numi doliul o boală."), ori subtilități perfect irelevante pentru esența chestiunii: În doliu, subiectul
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
milenariste, legate strict de venirea lui 2000, legate încă de pe vremurile în care acest reper nu depășea inconsistența unei abstracțiuni, au fost tacit amînate, iar constatarea unanimă că Apocalipsa n-a mai avut loc a descărcat în cea mai cenușie banalitate tot ceea ce, în subtextul așteptărilor noastre, promitea a fi cea mai teribilă voluptate născută din dezastre, atrocități și carnagii. Nici conflictele endemice, nici cutremurele devastatoare, nici uraganele, nici seceta cronică și nici măcar aspirația infecției HIV de a deveni epidemie nu
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
evoluție vizibile acolo s-au opacizat, firesc, și au fost înlocuite de altele. De pildă, cumva paradoxal, după completa acomodare cu Franța, poezia lui Sebastian Reichmann s-a americanizat. Cotidianul a început să-și facă loc în câte o strofă, banalitatea minimalistă a câștigat teren în fața exploziei controlate, biograficul și-a sedimentat o crustă delicată, dar întotdeauna palpabilă. Știind acestea, l-am putea apropia pe Reichmann cel de astăzi de - îmi măsor bine cuvintele -Andrei Codrescu. Nu atât prin manieră, fiindcă
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
de a plasa în preajma lui pe Julia Ormond în rolul Lisei Howard, femeia din high society care-i ia un interviu. Declarațiile sale ca și definițiile pe care le dă sunt modeste sub raportul conținutului ca să nu spunem de o banalitate crasă, însă nu cuvintele contează la Che, ci felul în care le spune, fervoarea discursului său și charisma pe care o emană personajul. Intrat sub luminile rampei, Che se prezintă ca un star, un personaj cu potențional dramatic, cinematografiabil în
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]