281 matches
-
în alte țări ale Europei Centrale și de Est: 44% din unguri, 31% din cehi și 22% din polonezi sunt nostalgici, într-o formă sau alta, după trecutul comunist al țărilor lor. În schimb, avem un talent fantastic de a banaliza orice problemă, de a trece pe lângă subiect cu o grație de lebădă sau cu grohăit de mistreți. Nicio analiză serioasă nu produce elita românească, în afara unor panseuri care masează eul celui care scrie îngrijorat de o realitate pe care, culmea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
hârtia dactilografiată, cu întrebări și răspunsuri „corecte” și semnează; i se dă drumul acasă; știe că va fi arestat, dar nu știe când; urmează așadar o eroziune a nervilor pe care se mizează; după luni de așteptare, într-o noapte banalizată de insomnie, aude ușurat bocănitul cizmelor competente” (vol.I, p.742Ă. „Comportamentul nedemn este (...Ă favorizat de privațiunile penitenciarului. Vladimir Streinu devine informatorul direcției închisorii pentru mărunte privilegii alimentare: când tovarășii de celulă vor să-l ucidă, el își motivează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
la invazia sacrului... (Liviu Leonte). Nicolae Panaite este un poet care nu se grăbe ște, ca atâția alții. Poemele sale se nasc încet și asta nu înseamnă lene, ci înțelepciunea de a nu arunca pe ʺpiațăʺ cuvinte nepotrivite și gânduri banalizate de modă. (Corneliu Ștefana che). Călător prin spații sacre, la propriu și la f igurat, s-a lăsat și el copleșit și luminat de duhul Cotnariului, închinându-i o admirabilă hlamidă voivodală, remarcându-se printr-o subtilă interferență între spiritul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
fi vorba de o căutare a exoticului, de "un instinct al migrației"209, ci de autoiluzionare, de punerea la îndoială a realului, oarecum în linia lui Macedonski. Se mai identifică drept trăsături distinctive ale liricii lui Tonegaru tentația de a banaliza viziunile, care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și nu atât din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a anorganicului", iar "lirismul său nu provine
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Finalul însă sugerează că transpunerea aceasta e ironică și parodică: "mâine plopul acela va face promenadă sub camera unde sunt închis;/ -Domnule paznic, intervino să termin cu acest romantism,/ altfel mâine seară clarul Lunii mă îneacă precis". Proiectarea în viitor banalizează trăirea care-și pierde caracterul de inedit. Cu aceeași retorică a provocării audienței (pe care o descoperim și la avangardă) se deschide și Conspect de toamnă, titlul refăcând ironic sintagmele consacrate pentru pasteluri. Textul poetic nu mai e unul mimetic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la comandă, cu un subiect anume sau unul consacrat ("și despre toamnă"), numai că poetul conștientizează aceasta și se autoridiculizează. E ca și în alte locuri o discuție despre ce devine poemul/ literatura în momentul în care marile teme se banalizează prin uz. Într-un astfel de caz, textul se răsucește spre interior și desprinderea de clișee se realizează tocmai atunci când el propune o discuție despre aceste clișee. De la constatarea simplă a neputinței de a oferi un tablou al toamnei original
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Revine însă la acest poet aproape obsedant imaginea plată, ideea reducerii lumii la un cadru artificial, din care lipsește o dimensiune a spațiului clasic tridimensional. În Moartea primului amorez se remarcă această bidimensionalitate, totul se reduce la un univers banal, banalizat: un candelabru învelit în tifon, sugerând lumina care s-a stins, care e ascunsă parcă sub obroc, un univers lipsit de grandoare sub semnul morții, al pustietății. Imaginea e deformată, ca și cum s-ar afla pe o pânză pe care un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al libertății coexista cu isteria ei voioasă sau cu o parodie grotescă. Anul 1989 devenise Anul României, pentru a se transforma apoi printr-o inconștientă și carnavalescă exaltare în Anul României Universale, printr-o tristă și grandioasă emigrație. Suferința reală, banalizată prin supraexpunere sau supralicitare, devenise un produs de export, un simplu slogan identitar-publicitar care nu mai ducea nici spre compasiune și nici spre redempțiune. Atunci am găsit una din temele romanului Asediul Vienei, înscrisă în strigătul voios-bezmetic al lui Gheretă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
zilei de 22 am fost în pelerinaj la Sala Palatului, să celebrăm toți, fericiți, în familie. Întorcându-ne de acolo am văzut la televizor incendiile și că începea să se tragă cu gloanțe. După câteva zile, chiar și împușcăturile se banalizaseră trăgeau de pe blocul vecin, care era încă în construcție, și mergeam pe trotuarul de vizavi fără frică, era ca un foc de artificii care nu ne putea atinge, unul dintre relele necesare ale momentului. Făceam de gardă la bloc pe
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
argumente fac astăzi din această problemă una esențială? Contrar imaginii în care orașul și democrația apar spontan asociate, amintim că ideea guvernării orașului a fost mult timp legată doar în treacăt de democrație. În Franța, pledoariile în favoarea participării locuitorilor se banalizează abia prin anii 1960. Urmărind această tendință de a face din orașul ideal un sinonim al democrației, este frapant să constatăm cât de mult a fost experiența urbană separată de experiența politicii. Însă trebuie să precizăm sensul acestei afirmații. Dacă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
solicită nici un anumit fond cultural, nici o imaginație excepțională, tocmai de aceea este la îndemâna oricui. Michel Maffesoli (1992) Faptul divers: * are o funcție de agregare socială, generând un sentiment de apartenență în rândul indivizilor; * ilustrează ambivalența naturii umane; * reduce politica la anecdotic; * banalizează oroarea. Pierre Bourdieu (1996) Faptul divers: * reprezintă o derogare de la normele stabilite; * se referă la viața privată și cotidiană a indivizilor; * pune în scenă roluri stereotipe; * desemnează o disfuncție socială; * revelează un anumit imaginar colectiv; * creează un consens. Tabelul 9
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Arend - “ banalitatea răului” - pare să se potrivească perfect pe realitatea la care ne referim. ”Răul” devenise o caracteristică “banală”, curentă, un mod de existență pentru majoritatea populației. O trăsătură esențială a contextului social și “cultural”. “Răul impregnase universul cotidian, se banalizase” (Oprea, 2002), inoculând frica maladivă față de orice împotrivire, construind reprezentarea socială a unei forțe implacabile, a “unei puteri malefice de-a dreptul supranaturale”. Reprimările violente ale oricăror acte de împotrivire sau de simplu refuz erau astfel receptate ca reacții aproape
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
hârtia dactilografiată, cu întrebări și răspunsuri "corecte" și semnează; i se dă drumul acasă; știe că va fi arestat, dar nu știe când; urmează așadar o eroziune a nervilor pe care se mizează; după luni de așteptare, într-o noapte banalizată de insomnie, aude ușurat bocănitul cizmelor competente" (vol.I, p."Ă. "Comportamentul nedemn este (...Ă favorizat de privațiunile penitenciarului. Vladimir Streinu devine informatorul direcției închisorii pentru mărunte privilegii alimentare: când tovarășii de celulă vor să-l ucidă, el își motivează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
interzisă, apoi «aprobatăă în cadrul unor manevre de culise și captare, încurajate trebuie spus cu tărie și de cel în cauză. Am amănunte și dovezi. Nu îndrăznesc să spun că a fost și un gest de «rezistențăă intelectuală; noțiunea s-a banalizat și depreciat azi. 2) Pentru a întemeia, a «inventaă, a «descoperiă o tradiție hermeneutică românească de la care eu (și alții) să se revendice în lucrările lor viitoare. Ca să nu plutesc total în aer, am construit această «hermeneutică a lui Mircea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Amore, ciclul Graalului, din volumul al treilea. Eliade însuși oferă cheia interpretării narațiunii Podul: "V-am dat cheia: gândiți-vă la istoria religiilor, la ce aș putea numi taina primei repetiții, la misterul acestei expresii: a doua oară, expresie aparent banalizată printr-o excesivă uzură, și deci profanizare a limbajului, dar care păstrează totuși, bine camuflate, fragmente dintr-o revelație primordială"78. Oricum, intenția mărturisită a lui Eliade este de creație, în sensul de revelare a "unor lumi paralele Universului cotidian
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
despre clar-obscurul rembrandtian. Am încercat să eman mister septentrional prin toți porii, mai cu seamă că ea e din St. Petersburg. Trebuie să înțeleagă ceva din logica negurilor, care proclamă umanitatea profundă a erorii. − Sunt impresionat! Strategie de maestru: să banalizăm abaterea spre a ne ușura căderea în ea, insinuă cel lămurit. Bart simți nevoia unui bilanț concluziv al discuției: − Migrația asta multidirecțională în curs de generalizare îmi pare un fel de loterie globală obligatorie, ce ne condamnă la o sumedenie
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-o constitui decât cel mult ieșirea, nu intrarea; ideea de asediere a unui spațiu ce nu rezistă își pierde sensul. Și ce rămâne dintr-o incintă văduvită de închidere? Livrate fără rezerve traficului, oferite de bunăvoie periferiei, privilegiile centrului se banalizau ca prin farmec, dezamorsând mașinăria de rivalitate socială aruncată ca o umbra în jur și făcând ca elanurile ei să sufere o flexiune înapoi, către sine. Acolo unde intrările și ieșirile se confundă, distincția dintre atacuri și retrageri tinde și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sfidează pe față puterile malefice latente și, la urma urmei, insondabile ce ne locuiesc. E atât de strivitor în postura dumnezeiască pe care și-o arogă încât provoacă irezistibil la subversiune: vieții nu-i priește străluminarea lui impudică, ce-o banalizează atroce prin pronunțarea-i peremptorie. La auzul lui, viața icnește din profunzime, îngrețoșată de prestația lui de ventriloc. Treabă de demnitate, în ultimă instanță. Când rosti cuvântul demnitate se îndreptă ușor de spate și strânse discret oțelul inoxidabil al tacâmurilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-o la adresa noastră . . . − ... Lucru de care se profită masiv. Nu știu dacă asta ar trebui să se confunde cu firescul. Aici voiam, de fapt, s-ajung. A admite că planurile divine ne rămân necunoscute implică, între altele, și că a banaliza încălcarea legii omenești e un gest profund tenebros, dacă nu de-a dreptul iresponsabil. Creăm slujbe pentru paznici și portărei de tot felul concediind singurul paznic de drept al umanității noastre - conștiința. Desigur, omul ăsta cu slăbiciunile bine cultivate social
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-și urma vocația de știință angajată? (22.06.2009) De ce pleacă activii? Câteva informații disparate, venite din orizonturi diferite, m-au alertat să caut explicații pentru un fenomen pe care-l știe toată lumea. Este atât de comentat Încât s-a banalizat și nu mai impresionează: fuga din România a persoanelor active, creative, capabile de inovație și sătule de marasmul moral. Mi s-a povestit, mai Întâi, despre demersurile unei clase de elevi de la un liceu titrat din Iași, pentru o Întâlnire
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Există, în societatea înaltă din la Belle Époque, o convenție tacită care stabilește că un bărbat însurat și chiar o femeie măritată pot avea aventuri, cu condiția să rămână discreți. Relațiile adultere, chiar dacă sunt condamnate și provoacă uneori drame, sunt banalizate. Ele reprezintă o sursă esențială de inspirație pentru roman, dramaturgie sau vodevil, în care sunt un subiect favorit și recurent. Persoanele căsătorite, bărbați și femei, pot să jongleze cu această linie îngustă, cu această graniță vagă care separă flirtul de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lupta comunistă, a făcut parte din Rezistență în ceasurile grele ale Ocupației, a trăit iubiri zbuciumate și a încheiat un "contract sartrian". Dar asta e o altă poveste. Între cele două războaie, flirtul a făcut mai mult decât să se banalizeze. A căpătat și o coloratură diferită. Tinerele fetele continuă să-l considere o distracție, un exercițiu de seducție. Însă jocul acesta nu li se mai pare la fel de subversiv ca odinioară. El s-a delimitat de reputația infernală care îl însoțise
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scârbă, nici rușine !/ Cu ură-mprospătată eu te voiu aștepta - IV, p. 359). Personajele animate de sentimente violente întrebuințează cel mai adesea un limbaj familiar care înlocuiește exprimarea solemnă uzuală în genurile înalte, această mutație lingvistică consfințind abandonarea eroicului. Mitul se banalizează, iar tragedia, odinioară determinată de destin și de voința divină, se transformă într-o țesătură de intrigi și slăbiciuni omenești. Iubirea înșelată, devenită mobil al tuturor acțiunilor, pare să fie acea justificare contemporană a faptelor eroilor de care vorbea autorul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zid că se ia vopseaua!’’ Pleacă spre cabinetul său aflat vizavi de sala unde trebuie să intrăm pentru a mânca. Cei de față s-au dezmeticit relativ repede și au început să sporovăiască între ei zgomotos. Vrute și nevrute minciuni și adevăruri, banalizând ori exagerând. Fiecare are deja varianta lui și fiecare după puterea de imaginație, anticipa ceea ce voi păți din cauza ,,inconștienței’’ de care am dat dovadă. Acum răsuflă ușurați, la fel și eu, că nu au fost ,,băgați în seamă’’ și ei
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
fi un exercițiu de imaginație și, de altfel, toată viața îmi este, ne este, un exercițiu de imaginație... Lui Eminescu, de exemplu, i-aș spune ... Na, ce i-aș spune lui Eminescu? Cred că i-aș spune: Iertare că te banalizăm cu fiecare generație în parte ...! Că Eminescu, spre nenorocul literaturii române, a apărut la începuturile ei și nu la amiaza ei, complexînd-o. Acel complex, ca lumina stelei ce-a murit, ne urmărește încă ...! Ce i-aș spune lui Caragiale? Nene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]