2,062 matches
-
groapa”, își amintește doamna Condruț. „Îl porecliserăm Peppi, râdea în hohote și ne spunea doar: Davai, davai, dați-i mai repede! Într-una din zile cineva alerga bezmetic prin curtea lagărului. Omul urla îngrozit, iar în câteva clipe cei din barăci se adunară să vadă ce se întâmplase. În gardul de sârmă ghimpată, un om înțepenise cu mâinile larg desfăcute. „De parcă voia să îmbrățișeze libertatea de dincolo de gardul de sârmă”, îmi spune Aurelia Condruț. „De epuizat ce era, nu s-a
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
deportații urmăream muți de spaimă ce putea urma după cutezanța rusoaicei Jenia”, spune doamna Condruț. În cele din urmă NKVD-ul și-a spus cuvântul. „Politrucii” o condamnară la carceră în curtea lagărului. „Ne-am strâns cu toții seara, într-o baracă”, îmi povestește doamna... „și am urmărit-o din priviri pe Jenia, cum o escortau doi soldați înarmați, până la carcera care de fapt nu era decât o groapă adâncă săpată în pământ. N-avea scară, decât un acoperiș sprijinit de patru
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
președintele C.J.T. , au fost autorizate 240 de construcții din zona Lacului Surduc, din totalul de 302. Mai rămân de autorizat, în cel mai scurt termen, 26 de clădiri, întrucât pentru celelalte există probleme: 15 - litigii pe teren, 13 - rulote și barăci, alte situații - 8 (sentințe de demolare - 4). Acțiunea de autorizare trebuie încheiată în vederea demarării proiectului de modernizare a infrastructurii, pentru care există finanțare europeană. Domnul Marius Popovici, vicepreședintele C.J.T. , ne-a informat că societatea „Trust Construcții Radlinger” S.R.L. , reprezentată de
Agenda2005-27-05-administratia () [Corola-journal/Journalistic/283882_a_285211]
-
comandantul Liviu Borcea (de frica acestuia tremurau și gardienii) nu era de glumit. Dimineața se face că se împiedică cu roaba și cade grămadă. Peste zi stă pe niște cojoace ale colegilor, pentru că nisipul era umed. Când ajunge seara la barăci, cărat în roabă pe rând de Corneliu Coposu și prințul Ghica, este luat în primire de Borcea: „Simulantule! Este înțepat de medic cu acul în picioare și chiar încercat cu flacăra chibritului. Rezistă uitându-se fix în ochii comandantului; nu
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
primire de Borcea: „Simulantule! Este înțepat de medic cu acul în picioare și chiar încercat cu flacăra chibritului. Rezistă uitându-se fix în ochii comandantului; nu degeaba făcuse cursurile trupelor de elită. O săptămână s-a deplasat la toaleta din spatele barăcilor cu cârje, pe o distanță de cca 30 metri; doar acolo putea să-și miște picioarele. În revista „Magazin istoric” este redată declarația din fața organelor de justiție, din 1955, a lui Ștefan Weiss: „Eu care am fost și în lagărul
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
Pagină realizată de Vali CORDUNEANU De la „bărăcile provizorii“ de acum șapte decenii la proiectul Terminalului Intermodal Timișoara Pentru Aeroportul Internațional Timișoara - „Traian Vuia” 2005 este un an al cifrelor rotunde: se împlinesc 45 de ani de când s-a construit sediul pe actualul amplasament, respectiv 25 de ani
Agenda2005-21-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283724_a_285053]
-
inaugurarea liniei aeriene Timișoara - București. Inaugurarea se va face în prezența autorităților civile și militare. La orele 10 jum. va ateriza la Timișoara primul avion Potez din Capitală. Pe locul de aterizare de pe câmpul de instrucție s'au construit câteva bărăci provizorii, cari vor deservi avioanele și pasagerii până la construirea definitivă a unui aeroport. Linia aeriană Timișoara - București va fi deservită de trei avioane Potez. Comandantul aeroportului Timișoara va fi dl Lt-col. Boiangiu”; „Linia aeriană Timișoara - București a fost inaugurată în
Agenda2005-21-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283724_a_285053]
-
bă! Ete, să fiu al dracului cu cine nu mă crede, că eu nu mă jur degeaba! E!... uite cu asta îmi luă mințile și zisei: -Hai bă, nu mă-ngălbeni! Ia, arată-mi și mie unul! Fugi într-o baracă și se-ntoarse cu o minune mică și pufoasă, alb gălbuie, cam cât pumnul, așa, care piuia din toți rărunchii, și zice: -Mă crezi, nu mă crezi, e ieșit de azi dimineață din găoace și deja cred că are 150
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
Împreună cu el și fratele meu mai mare, care locuia deja în Mangalia, mergeam în zilele libere pe mare, la pescuit. După un timp, colegul meu s-a separat de noi, luându-și o barcă cu motor, mai mare și o baracă la punctul de pescuit de la fosta pescărie, unde ținea motorul și sculele de pescuit. Așa am rămas coproprietar doar cu fratele, la barca amplasată pe plaja din Saturn, în dreptul bufetului Semiramis. Într-o zi de vineri, mi-am făcut program
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
pustii, vile de lux, precum în prezent unor vlăjgani tineri și în puteri, actuali refugiați din estul Ucrainei, care ar putea lua arma în mâini pentru a-și apăra cu demnitate glia, ci i-au închis cu zecile într-o baracă geroasă, fără pat și așternut, impunându-i, flămânzi și goi, la munci silnice. N-au rezistat calvarului 3 dintre frații mai mici, murind de foame și ger, supraviețuind suferințelor cristice doar Vasile și Dumitru. Peste câteva luni, au îngropat-o
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
dar atât de pline de sentimente de omenie, îmi dau seama că Mihai LEONTE relatează foarte detaliat, nuanțat, varii ipostaze ale muncii de miner. Autorul ridică emoționante monumente acelor eroi tăcuți ai mineritului, care, trezindu-se în zorii zilei din barăci, sau case improvizate, parcurgeau pe orice vreme, chiar și pe vreme de Coșava, pe jos, câțiva kilometri, până la mină, acolo unde, doar cu ajutorul luminii unor lămpi de miner, se afundau în hrube sinistre, întunecoase, surde, sufocante, lipsite de aer proaspăt
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
a picioare nespălate. A sex. Mai târziu ți-ai dat seama ce iz răspândesc femeile la ciclu, în sală erau destule. Toate miasmele. Dominate de cea de petrol. Pentru igienă. Săptămânal, podeaua de scândură era frecată cu motorină, de parcă, totodată, baraca era pregătită pentru a i se pune foc. Rulau filme cu război, de abia se încheiase unul. Din când în când - dar tot mai des - erau aduse filme cu dragoste: se pregătea o epocă sexy. Subminată de una superpolitizată. Intenționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ani. MÎine trebuie să merg să plătesc lumina. Pe somația de plată „București“, Într-un chenar, un oraș În efigie, latinitatea noastră În nasuri, În urechi, profiluri de medalie În corturile din Bariera Moșilor, scriitoarea Înfierbîntată În fața flăcăului oacheș de la baraca de tir. Pe masă Între două borcane de mazăre e un spațiu mic pe unde s-ar putea strecura un gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca și tine, la început am crezut că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am convins că nu-i vorba de așa ceva. Am ieșit apoi afară, tata avea două cazmale, probabil le găsise în baraca lui Fritz. În spatele ei, ne-am apucat să săpăm o groapă. N-am putut s-o facem prea adâncă, pentru că stânca era foarte aproape de suprafață. Imediat ce am terminat, și-a încărcat flinta și mi-a spus să aduc catârii acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cabinetul meu, veniți mai târziu, pe la șase după-amiază, Da, domnule președinte, voi fi acolo. Frontiera era la fel în toate punctele de intrare în oraș, o împrejmuire mobilă grea, o pereche de tancuri, fiecare pe partea sa de șosea, câteva barăci și soldați înarmați, îmbrăcați în uniforme de campanie și cu fețele vopsite. Proiectoare puternice luminau platoul. Președintele coborî din automobil, răspunse cu un gest civil și pe jumătate neglijent impecabilei politeți militare a ofițerului din comandament și întrebă, Cum merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
șaptea. Avea de făcut o bună bucată de drum dacă voia să ajungă la meșterul Alberto Înainte de terminarea lucrului. Se adânci În labirintul de străduțe dinapoia rămășitelor vechiului amfiteatru, flancate de un viespar de case umile din zidărie și de barăci din lemn, unde locuiau și Își țineau prăvălia mare parte din meșterii artizani ai Florenței. Mai spre sud, către malul râului Anno, drumul era Închis de șirul de uscătoare ale vopsitorilor și de marile mori de apă ale dărăcitorilor, ancorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea lumină de lună. - Și tu cu mine, ultima și cea mai puțin importantă imagine. Noaptea era liniștită. Drumul drept, urmat de ei până sus, pe muchia stâncii, n-a răsunat de pași decât de câteva ori. Numai câte o baracă de negri, de un cenușiu argintat În clarul de lună vârstat de stânci, mai spărgea linia lungă a terenului gol. Dincolo se Întindea liziera neagră a pădurii, o glazură Închisă la culoare pe un tort de frișcă, iar drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se vede totul. Domnul Witkowski turuie din nou ca o moară stricată, ceea ce nu înseamnă, din păcate, decât argint; doamna Witkowski îi răspunde cu tăcerea care‑i de aur. Domnul Witkowski cunoaște proverbul ăsta din copilărie și, în plus, din barăcile deținuților de la Auschwitz. Mai știe și că cinstea durează cel mai mult. De când istoria l‑a iertat, a rămas cinstit și chestia asta durează deja de mult. După ’45, istoria s‑a hotărât s‑o ia încă o dată de la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aici, dar nu am văzut nici un râu sau vreo barieră, nici ziduri sau vreo poartă, și totuși, imperceptibil, am pătruns Într-o altă lume. Am văzut odată la televizor un documentar despre mahalalele din Rio de Janeiro: o mulțime de barăci aliniate pe coastele unor dealuri. Pe vremea când eram student, am fost În excursie la Sanya și Îmi amintesc că am văzut un fel de poartă În formă de arcadă prin care se intra În cartierele de mahala. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
înălța pe o stradă liniștită, într-un fel de grădină mare, dar bine amenajată, care se lăsa în pantă spre un mic heleșteu izolat din lacul principal și care includea, printre numeroșii ulmi și nuci, un ponton cu coloane, o baracă pentru bărci și un turn gotic cu foișor care era construit cu atâta grijă încât să atragă atenția prin eleganța lui. Arăta ca o cabină telefonică medievală. Clinica însăși era un asemenea amestec de frontoane, lemnărie, ornamente, creneluri și turnulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de asatelizare. Trecură cu zguduiri ușoare printr-un nor compact de flori de rapiță, se-nscriseră pe o traiectorie coborâtoare și văzură în curând, după un zbor planat de câteva minute, platforma de primire a navelor, înconjurată de magazinul mixt, de barăcile frumos tipizate ale exploratorilor, serele de gogoșari, casa de cultură, mica fabrică de conserve, stația de mecanizare și localul familial. Asatelizară lin, în chiotele de bucurie ale celor vreo cincizeci-șaizeci de lucrători câți număra singulara așezare experimentală, apoi ieșiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Era o după-amiază frumoasă. Soarele, chiar dacă mai mic decât cel terestru, lumina plenar, încălzindu-le întrucâtva fețele. Fără să-și dea seama, comandantul Aciobăniței și tânăra mediocră pistruiată se desprinseră de ceilalți, luând-o mai în față, pe cărarea dintre barăci. De undeva se-auzea cum se-ncearcă repararea unui difuzor. Aciobăniței se uită cu coada ochiului spre tânără. I se păru că n-arată chiar atât de derizoriu, c-avea și ea, așa cum privea acum în gol, ceva uman pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că vă urmăresc. Continuați. — Să vă dau un exemplu. Să zicem că, prin abstract, noi doi, dumneavoastră și cu mine, am fi atins stadiul în care ne putem plimba de mână. Credeți că, dacă ne-am ține de mână până la baraca aceea de-acolo, după baracă ne-am putea lua de talie? — Cu siguranță, da, spuse Aciobăniței. — Ei bine, nu! spuse mediocra. Aici greșiți. Noi doi nu ne putem lua de talie câtă vreme suntem în faza ținutului de mână. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vă dau un exemplu. Să zicem că, prin abstract, noi doi, dumneavoastră și cu mine, am fi atins stadiul în care ne putem plimba de mână. Credeți că, dacă ne-am ține de mână până la baraca aceea de-acolo, după baracă ne-am putea lua de talie? — Cu siguranță, da, spuse Aciobăniței. — Ei bine, nu! spuse mediocra. Aici greșiți. Noi doi nu ne putem lua de talie câtă vreme suntem în faza ținutului de mână. — Și ce ne oprește să depășim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
adevărați maeștri la dormit. Ei pot adormi instantaneu, indiferent de împrejurare sau tocmai din cauza ei. Dar pentru asta trebuie exerciții, antrenament... Noi, ăștialalți, ne mulțumim cu un somn normal, fără vise. Și unde dormiți? Aici, arătă tânăra spre șirul de barăci. Aici sau, vara, afară, în aer liber, pe câmp, unde ne-apucă goarna. Odată n-am putut să ațipesc, mă durea capul, îmi făcuse curte cineva, și-am ieșit să mă plimb, de veghe. A fost un spectacol fascinant: toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]