388 matches
-
meșteșugar și jucător, tutelate de cea demiurgică, ce asigură minunata libertate, plăcere și bucurie a artizanatului ludic."( p.433) Capitolul consacrat lui Ion Barbu poate fi socotit, fără exagerare, una dintre cele mai importante contribuții din ultimul timp la exegeza barbiană. Reținem, pe lângă interpretarea extrem de nuanțată a artelor poetice de tipul Jocului secund (cu accent pe dimensiunea cultuală, cvasiliturgică a gestului poetic, înrudit ca statut cu un straniu ceremonial al inițierii în taine), evidențierea resorturilor ludice propriu-zise în cazul ciclului Isarlîk
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
treisprezece acuarele semnate de acesta. Când și când poeta pășește afară din lumea sa interioară invitând cititorul să-i fie părtaș în "aceste reverberații romane": "Uite, ți-am pregătit/ și un ceai," îl îmbie ea într-o formulare cu ecouri barbiene, formulare care îndreaptă atenția către unul din aspectele inedite ale acestui volum de poezii. Dacă prin refuzul artificiului și al experimentului literar, versurile Marinei Dumitrescu țin mai degrabă de o lirică tradiționalistă, printr-o anume poetizare a propriei feminități, evidentă
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
de direcție al "Enciclopediei României", proiectul debutând în 1938. Debutul are loc în 1931 cu volumul de poezii „Eulalii”. Personalitatea stilistică a acestei poezii stă deopotrivă ca și a colegilor de generație Emil Gulian și Simion Stolnicu, sub zările autohtone barbiene și sub fantasticul misterios și tragic al lui Edgar Allan Poe. Cuvântul gustat și visat al acestor tineri triumviri poetici este eleat. Dealtfel, Simion Stolnicu își intitulează unul dintre volume: „Pod eleat”. Eleații Parmenide, Zenon și Melissos susțineau unitatea, imobilitatea
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
cristaline, poemele lui Dan Botta poartă o răceală nordică în chihlimbarul ușor parnasian sub care sunt propuse: „Drumurile mediane,/ Plaiuri și savane,/ Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele ovale”. Deși poet adevărat, subtilul cărturar greșește, sub vraja barbiană tocmai în limbaj, neexagerând în patinarea acestuia pe loc, precum Barbu Brezianu în „Zăvor fermecat”, dar exagerând, totuși. Drumurile devin...”mediane”, ținuturile sunt „lande” etc. Fondului eladic, la care se ajunge prin puritățile eleatului, Dan Botta îi suprapune cultura spirituală
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
cu mitologia - toate acestea, cum pot prinde chip cărunt în realitatea imediată?<br> Fără a fi dat o operă perfectă, de austeră maturitate, pe măsura aspirațiilor. Dan Botta ne-a lăsat, totuși o operă purtând nostalgia perfecțiunii. Poezia (între piscul barbian și pӧesc), eseistică (cu accente de filosofia culturii ce aduc aminte de Mircea Eliade), teatru (asemănător cu acela de mai târziu al lui Radu Stanca), toate converg sub aceeași cupolă, având o structură „mediană”. Ca traducător, în 1956, Dan Botta
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
Constantin Țoiu Numele șters, apăsat, ilizibil. Urmează. Mi-a citit două poezii frumoase. Plăcerile maturității și mai rafinat, ceva barbian cu absența ritmului, a muzicalității brutale. Mi-a arătat apoi un fel de atlas cu "vederi" din lumea infinitului mic. De unde pornește arta abstractă, de la imaginile fantastice ale lumii vii și anorganice, privită la microscop. De unde și poezia modernistă. E
Prospecții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8238_a_9563]
-
cu colegele noastre de la Liceul de Fete și b) scria versuri bășcălioase, ingenioase (numite mai târziu "argotice"). Mai târziu, când am văzut caietele sale de tinerețe, am constatat că, lângă poemele în tradiția Topîrceanu, scria și poeme serioase, argheziene și barbiene. Cópii după tablourile maeștrilor. Își pregătea uneltele și stilul. Nu, Nichita Stănescu nu era un egoist, nu era nici un răzvrătit. Era doar un adolescent care-și lua anumite libertăți și încerca, vorba lui Ion Barbu, custura limbajului său liric încă
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
identificare a componentelor, și nicidecum acea soluție comodă care înjumătățește efortul de organizare a expoziției prin dubla participare. Cu prilejul expoziției de la Oradea, am încercat să explic acțiunea celor doi artiști recurgînd la o metaforă literară, și anume invocînd polaritatea barbiană din Riga Cripto și lapona Enigel. Acest gen de argumentație nu reprezenta nicidecum un recurs comod la autoritate, ci o încercare de a sugera că acțiunea comună a soților Maitec se sprijină pe o complementaritate adîncă, uneori susceptibilă de a
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
observă o radicalizare a vocii lirice, o alunecare dinspre metaforizarea și-acum preponderentă spre formulări tranzitive, mai tăioase. La nivelul fiecărui poem în parte, această transformare generală tinde să instaleze o mecanică: la sfârșitul multor poezii încifrate într-o manieră barbiană apare un vers limpede, care aduce lumină. Ghemuit, un poem excesiv de metaforic despre dragostea eșuată, se încheie cu următorul vers: "nici un cuvînt de-al meu nu o mai atinge" (p. 11). În altă parte, versul de final pune în paranteză
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
Construcții ca "fuga de umbre", "timpul cu ochi de leșie", "lumina de nisip", "buzele infinitului" tind să estompeze trăirea viscerală pe care o presupune poezia sa. Într-un poem excelent despre suprafața găunoasă a lumii, renunță la toată această ermetizare barbiană, preferând să devină polemic: Eternitatea strălucește nikel pe capota/ noului automobil/ leneși bananieri se apleacă languros în apa lagunei/ soarele bronzează egal cu ecran 25,/ poți să alegi cinci nuanțe de roz pentru norii/ telecomandați pe linia orizontului.// Îngeri blazați
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
zoaie în obraz? Retractilitatea acestora, lipsa de bărbăție, teama au condus, în cele din urmă, la consolidarea sentimentului că ceva-ceva adevăr exista în spusele lui Vadim! Nu e nimic suprinzător că Păunescu, Tucă sau Diaconescu l-au folosit pe emulul barbian ca berbece - pentru că la atâta îi duce mintea. Dar ei sunt niște simpli pioni, în spatele cărora se află oameni cu interese majore în viața socială și economică românească. Faimosul impresar româno-german, patronul lui "Tele 7abc" - care l-a momit pe
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
speță pe barzii odinioară răsfățați ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să se manifeste complet". Mulți dintre ei sînt blagieni, arghezieni sau barbieni, redescoperind totodată filonul gîndirist, suprarealismul și nu în ultimul rînd expresionismul, spre a regăsi "normalitatea rostirii lirice". Simțămîntul este cel al "repunerii în funcțiune a unor retorici de-a gata", agravat de involuția spre manieră și autopastișă a unora din
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
a lui Marin Mincu o constituie poezia lui Ion Barbu, în care găsește împlinite alte aspirații, legate de "corporalitatea textuală", de "autospecularitate, autoreflexivitate și autoreferențialitate ca singurele operații poetice îngăduite în procesul de translare textuală" (p. 15), astfel încât "metoda textualizantă barbiană reprezintă punctul de maximă avansare al căutărilor autohtone și europene la data publicării Jocului secund" (p. 16). Unde mi se pare că exagerează cel mai mult Marin Mincu e în faptul de a deriva optzecismul din "lecția textuală" a lui
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
motivul însușirii procedeelor de abolire a realului (p. 277), și nu o pot reproduce aici, dar speculația e cât se poate de puțin credibilă. După părerea mea, poezia optzecistă (textualistă, neoexpersionistă etc.) nu are nimic de a face cu poetica barbiană, orice "pulsiuni semiotice", ca definiție a generației, am vrea să mobilizăm. Mi se pare un fapt estetic (sau, mă rog, semiotic sau textualist) de domeniul evidenței. Marin Mincu realizează o antologie a poeziei românești din secolul XX, despre felul cum
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
fel. Problema e că un individ care-și trâmbițează de treisprezece ani infailibilitatea în materie de patriotism, de apărare cu prețul vieții a fruntariilor țării (vă amintiți belicoasele declarații gen „Am îmbrăcat cămașa morții” și alte aiureli macabre ale țuțerului barbian?) nu e capabil să-și apere propria revistă. Mai mult decât orice alt argument, faptul că Vadim e îngenuncheat ca un ageamiu în propria-i casă e similar loviturii de grație dată unui balon umplut cu gazele fetide ale comunismului
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
Lirica lui anticipează abordări semiotice dezvoltate ulterior de Umberto Eco, Roland Barthes, Julia Kristeva și grupul Tel Quel, astfel încât, comparând astăzi cutare propoziție a sa cu achizițiile de ultimă oră ale teoriei semiotice, se poate constata și demonstra că anticipările barbiene în acest sens nu erau întâmplătoare (Mincu) Mai mult, poetul intuiește experiența metaliterară din Prăbușirea casei Usher, de E.A. Poe cu mult înaintea exegezelor moderne (idem)." Exemple de acest fel abundă și se extind în tot soiul de istorii ale
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
eș’copil?), dovedindu-se chiar reproductibil în engleză: „Te doare la inimă, Johnny, mamă? - Whatever!”. I se adaugă clișee literare mai cunoscute, eminesciene la origine, dar intrate în uzul comun („ne-am dat mai hacana râulramul”), precum și structuri argheziene sau barbiene mai profunde, pentru cunoscători („misionari de-a pururi; de-a pururi, niciodată”; „dâr-a pașnicei sintaxe”; „să ne coacem în Florida și-n ostroavele Antile” etc.). Regulile se schimbă, surprizele sunt permanente: ici sursa deraierii e rima, eventual interioară (tangajul langajului
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
stări ontologice și stilistice total diferite, aflate la antipozi. Proza lui Eugen Barbu din Groapa nu are nimic, dar absolut nimic de-a face cu proza lui Arghezi sau cu proza lui Mateiu I. Caragiale. Judecata critică despre viabilitatea prozei barbiene, în afara oricărei suspiciuni biografice, merită însă reținută ca tip de atitudine. Accept logica lui Octavian Paler și a lui Eugen Negrici ca una justificată, validă, onestă, dezirabilă, în primul rând datorită dorinței de obiectivitate și de detașare. Ar fi bine
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
verifice dosarul, ca să se termine o dată cu povestea asta. Dacă va fi ceva în neregulă, să facă public lucrul respectiv. - Felul în care se raportează critica la ceea ce scrieți vă influențează ? - Un critic tânăr, pe numele lui Mihai Iovănel, mă consideră barbiană. De fapt, Nicolae Manolescu a început această interpretare a poeziei mele. Ei, vreau să spun că singurul poet pe care nu-l pot recepta cu adevărat, până la capăt, este chiar Ion Barbu. Nu mă satisface poezia lui. Pe de altă
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
devine, în cazul Crailor de Curtea-Veche, un hiperteliu, o veritabilă epidermă textuală. Conștient că e ultimul dintre cercetătorii puri și nobili ai operei lui Mateiu, Matei Călinescu încheie en fanfare drumul lung și sclipitor de la Evanghelii la patristică. De la "scriptura" barbiană la "scriitura" viitorilor exegeți.
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
despre "adevărații Arnoteni"), în aceea a "madlenei" lui Proust (pentru că merge, uneori, la "noii Guermanți"), la Isarlîk (pentru că unora li s-a părut că i se potrivește lui Val Gheorghiu însuși, prea bine, în proză, ca și în publicistică, propoziția barbiană "Sfînt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el") sau, iată, în categoria largă a "prozei de notație", unde contează, s-ar zice, în primul rînd, creatorul de "atmosferă"; în adevăr, Val Gheorghiu este un astfel de creator de culoare
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă, nici reluând notă blestemelor argheziene ori derizoriul mironparaschivesc. El este mai precaut în această privință. În schimb, pe canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme în licanta veche, în număr de... cinci! Pe o metrica de tip folcloric (andaluz sau românesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se mută de pe cuvânt pe existența. (Despre amândoi poeți, Marian Barbu a scris câte o carte: Simbolistică poeziei lui Ion Barbu, Ed. Spirit Românesc, Craiova, 1997, si La Lilieci șase cărți în căutarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]