388 matches
-
articulare a discursului său se vede la fiecare pas pusă sub semne de întrebare. Versul, în loc să fie compact, cum promiteau anumite imagini oarecum geometrizate și o sintaxă obligată la un fel de austeritate, cu exemplul, în față, al "jocului secund" barbian, apare adesea fragmentat, întrerupt de puncte care probează că ideala coagulare a perspectivei spre lume nu s-a realizat deplin, că o agitație subterană o face mereu problematică. Frecvența conjuncției disjunctive "sau" sugerează nesiguranța și labilitatea opțiunilor, cu alternative mereu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
luminișul ființei eminesciene, trecând prin luminile poemelor lui Blaga și prin transparențele actului clar de narcisism al lui Ion Barbu, de care se simte atașat în mod special la nivelul a ceea ce el numea "poezie sintactică", de neînțeles fără transfinitul barbian și fără și fără poetica translingvistică a lui Mihail Bahtin. Apoi, Nichita Stănescu e printre puținii care l-au citit pe Bacovia nu "postmodernist", ci "transmodernist", văzând în cel mai pesimist poet român un învingător întru lumină. Există la Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
primul component pe că expletiv, așadar sunt variante de felul: nu numai că..., dar. Pretutindeni în primele volume ale tinerilor autori se vădesc nu numai influențe sporadice și reminiscențe, ci structuri estetice esențiale aparținând modernismului expresionist blagian și modernismului ermetic barbian (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc) Tulburările metabolismului nucleoproteinelor nu interesează numai eritropoieza, ci toate celulele (C. Borundel, Manual de medicină internă pentru cadrele medii) Vreau să fac un apel pe această cale, în calitatea mea de președinte al Clubului, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
confesiv: „Deopotrivă plină de mistere -/Meteoriții roșii în panere.../ În slavă crește steaua de mătase:/ Rotundul măr al serilor frumoase”. În Hanul cuvintelor (1999), un „eseu versificat despre balcanismul literaturii române”, V. închipuie, în manieră când antonpannescă, când de inspirație barbiană, spectacolul vieții unui târgușor cu iz oriental, plin de mișcare, cu întâmplări stranii, personaje pitorești, textul fiind punctat de un limbaj presărat cu arhaisme și regionalisme. Distihuri (2000) impune o manieră diferită a expresiei poetice, forma fixă, extrem de concentrată, lăsând
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
anii ’56-’57, un tânăr student care avea, ca și alți zeci ai promoției sale biologice, un „caiet cu versuri”, care i s-a părut lui „Paul” (nu se știe de ce, aceste versuri - apărute postum - neprezentând, În afara unei vagi amprente barbiene și a unor rime rare, nimic special!Ă că ar conține germenele unui poet de geniu... Paul Georgescu l-a angajat la Gazeta literară În ’57 pe umilul post de corector, post pe care Nichita a funcționat până În 1970, când
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul reducția întru puritate și concentrare la un singur sens. Nu la niciunul, idee profesată de adepții poeziei pure, în limitele căreia nu se înscrie Ion Barbu, cu atât mai mult Eminescu. Ermetismul canonic barbian exclude ireverența față de structurile lirice consacrate și, în general, față de tradiție, inclusiv cea a liricii populare. În acest sens, el este un inovator frapant, nu un răzvrătit. Ion Barbu supune moștenirea poetică unei metamorfozări întru abstracția și concentrarea versului împinse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
canonic, chiar de către exegeți ca E. Lovinescu ori Tudor Vianu, ale căror studii în problemă Theodor Codreanu le disecă în toate fibrele, în cartea sa model de pătrundere literară și filozofică. Demersul său, menit întâi de toate a privi poezia barbiană prin prisma spirituală a ermetismului canonic, piatra din capul unghiului, este unul temerar. Dacă Mallarmé însuși declara că opera sa reprezintă un impas, să ne închipuim ce salt în gândire înseamnă ermetismul canonic al lui Ion Barbu. E diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu. Reputat exeget eminescian, preocupările literare ale criticului nu se mărginesc doar la studiul vieții și operei Marelui Romantic, ci abordează în egală măsură direcții noi în literatura română ca, de pildă, universul bacovian, teatrul lui Caragiale sau, recent, opera barbiană, care a fost pe rând contestată, neînțeleasă sau ignorată. Astfel, în volumul recent apărut la Editura Curtea Veche din București și intitulat Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic, criticul purcede spre limpezirea în apelor în ce privește lirica poetului matematician
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Editura Curtea Veche din București și intitulat Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic, criticul purcede spre limpezirea în apelor în ce privește lirica poetului matematician. Demersul criticului nu este unul simplu, el trebuind mai întâi să cunoască în profunzime lirica barbiană, să adune, să asimileze și să analizeze tot ceea ce s-a putut scrie sau spune despre poet, printr-o trecere în revistă extrem de minuțioasă a exegezei barbiene, urmată de decantarea firească a acestor informații, trecute prin filtrul gândirii și al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu este unul simplu, el trebuind mai întâi să cunoască în profunzime lirica barbiană, să adune, să asimileze și să analizeze tot ceea ce s-a putut scrie sau spune despre poet, printr-o trecere în revistă extrem de minuțioasă a exegezei barbiene, urmată de decantarea firească a acestor informații, trecute prin filtrul gândirii și al sensibilității proprii. De altfel, volumul este structurat în două părți, fiecare urmărind cele două etape enunțate mai sus. În prima parte, intitulată sugestiv Înfruntând critica, autorul trasează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândirii și al sensibilității proprii. De altfel, volumul este structurat în două părți, fiecare urmărind cele două etape enunțate mai sus. În prima parte, intitulată sugestiv Înfruntând critica, autorul trasează într-o manieră obiectivă și strălucit documentată, toate direcțiile exegezei barbiene de la apariția poetului în peisajul liricii românești și până la cele mai recente studii consacrate acestuia. Așa cum însuși criticul mărturisește în Argument, această primă parte a eseului despre Ion Barbu îl vizează atât pe poet care, nu de puține ori s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arătat dezamăgit de felul în care a fost perceput de contemporani, reușind totuși să se impună definitiv posterității, cât și pe autor care își pregătește terenul pentru a doua parte a studiului unde își va expune propria viziune asupra liricii barbiene. Să le luăm așadar pe rând. Folosind ca instrument de lucru metoda transdisciplinară, criticul nu se limitează în prima parte a studiului la simpla trecere în revistă a modelelor de percepție a operei barbiene, ci aduce, de asemenea, în atenția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
va expune propria viziune asupra liricii barbiene. Să le luăm așadar pe rând. Folosind ca instrument de lucru metoda transdisciplinară, criticul nu se limitează în prima parte a studiului la simpla trecere în revistă a modelelor de percepție a operei barbiene, ci aduce, de asemenea, în atenția cititorului numeroase aspecte care țin atât de contextul politic intern și de societatea românească contemporană poetului, cât și de contextul extern, prin raportarea la direcțiile din lirica occidentală la care se adaugă, bineînțeles, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu activitatea și preocupările literare ale poetului și care aduce un plus de lumină în înțelegerea creației acestuia. Rând pe rând, sunt analizate pertinent și bazându-se pe o documentație vastă, principalele direcții de interpretare (dacă nu toate!) ale liricii barbiene, începând cu teoria lovinesciană a sincronismului care propunea adaptarea la modelele culturale occidentale și care vedea în Ion Barbu un balcanic inadaptat, ignorând canonismul de factură modernă a poetului, continuând cu viziunea critică a lui Tudor Vianu care îl percepe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Vianu care îl percepe pe poet ca pe un ermetic de talia lui Mallarmé și Valéry, trecând, inevitabil, prin călinesciana Istorie a literaturii române, dar mai ales prin exegeza lui Marin Mincu, cea mai apropiată de altfel de adevărul lirismului barbian și ajungând până la mai recentele viziuni ale lui Eugen Simion, Basarab Nicolescu, Ioana Em. Petrescu, Mircea Coloșenco ori Nicolae Manolescu. Dând dovadă de erudiție și de o arie largă de documentare, autorul lămurește, în acest istoric al exegezei barbiene, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lirismului barbian și ajungând până la mai recentele viziuni ale lui Eugen Simion, Basarab Nicolescu, Ioana Em. Petrescu, Mircea Coloșenco ori Nicolae Manolescu. Dând dovadă de erudiție și de o arie largă de documentare, autorul lămurește, în acest istoric al exegezei barbiene, o serie de concepte-cheie absolut necesare pentru înțelegerea operei lui Ion Barbu (cum ar fi ermetism, canonism, textualism și lista poate continua), fără a aluneca însă pe panta didacticistă, ci cu scopul de a scoate la iveală controversele numeroase și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aluneca însă pe panta didacticistă, ci cu scopul de a scoate la iveală controversele numeroase și îndelungate stârnite în jurul poetului comparat în mod eronat cu nume din poezia franceză și germană. E drept că, și pentru criticul hușean, receptarea liricii barbiene devine de neconceput în lipsa raportării acesteia la nume precum Mallarmé, Rimbaud sau Rilke, dar numai în măsura în care aceste apropieri sunt menite a scoate în evidență unicitatea poetului român care, departe de a fi un epigon al acestora, devine un vizionar al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Rilke, dar numai în măsura în care aceste apropieri sunt menite a scoate în evidență unicitatea poetului român care, departe de a fi un epigon al acestora, devine un vizionar al expresiei și al ideii poetice. Fluctuațiile înregistrate de interpretările date de exegeza barbiană între ermetismul filologic de natură mallarmeană și ermetismul canonic în care poetul însuși se autoinclude, între modelul matematic și cel poetic (oscilație născută de altfel, din bine cunoscuta afirmație a poetului conform căreia există "un punct luminos unde poezia se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
francez cu care este în mod eronat comparat, un împătimit al ritmului perceput ca esență a existenței și prin urmare a poeziei acest "joc secund mai pur" (unul dintre capitolele studiului oferă o interesantă analiză a structurilor ritmice în lirica barbiană) și al dogmei înțeleasă în sensul pozitiv de reunire a contrariilor, ca fiind "cea mai înaltă formă de Poezie". Fiecăror acestor aspecte, criticul Theodor Codreanu le rezervă câte un capitol amplu documentat și mai ales argumentat prin metoda transdisciplinarității. Ideile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lirică". Dar, așa cum argumentează autorul acestui volum, poetul nu s-a lăsat sedus doar de perfecțiunea și bogăția sensurilor versului eminescian, ci și de romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, ale cărui ecouri se regăsesc în imaginea oului dogmatic barbian, dar și în pitorescul balcanic și în structura pentadică a ciclului Isarlîk. Însă, așa cum există o serie de afinități între concepția despre poezie a lui Barbu și cea a lui Eminescu, tot așa, rigurozitatea poetului matematician contravine poeziei elegiace bacoviene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care, pe de o parte, împrăștie și duce la pierzanie, cu referiri la nefericitul gest orfic de a privi îndărăt, iar pe de altă parte, la puterea narcisiacă de a capta totul într-o singură imagine, ceea ce face ca poezia barbiană să fie "un joc al privirilor dintre Narcis și Orfeu" în care se zămislește misterul ermetismului poetului. Dar criticul nu se arată preocupat de creație doar în sensul de doctrină poetică, ci abordează și latura ontologică a acesteia, prin aducerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care se zămislește misterul ermetismului poetului. Dar criticul nu se arată preocupat de creație doar în sensul de doctrină poetică, ci abordează și latura ontologică a acesteia, prin aducerea în prim plan a unei suprateme căreia i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului pentru paradisul pierdut care poate fi recuperat doar printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în care criticul Theodor Codreanu recunoaște anagrama numelui primei iubiri a acestuia Helga -, increatul barbian poate fi înțeles și ca expresie a iubirii primordiale care stă la baza originii lumii: iubirea divină. Chiar și ideologia politică barbiană ține tot de increat, afirmă criticul, căci mișcarea legionară cu care poetul întreținea afinități de ordin sentimental, era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apelativ cu rezonanță mitică în care criticul Theodor Codreanu recunoaște anagrama numelui primei iubiri a acestuia Helga -, increatul barbian poate fi înțeles și ca expresie a iubirii primordiale care stă la baza originii lumii: iubirea divină. Chiar și ideologia politică barbiană ține tot de increat, afirmă criticul, căci mișcarea legionară cu care poetul întreținea afinități de ordin sentimental, era percepută de către acesta ca o întoarcere la puritatea socială și politică. Fără a avea pretenția de a fi lămurit controversele de interpretare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]