1,019 matches
-
de evanescență: "fără să vrea buna mea soție mă ține/ legat cu lanțuri./ bunii mei fii și ei/ mă țin legat cu lanțuri. altfel/ m-aș risipi precum cenușa sub adierea serii,/ precum mirosul teiului de alături" (Fotografie de grup). Bardul știe să tacă, să plutească, să se facă invizibil, adăpostind "cuvintele care așteaptă în creierul meu să le rostesc" (în fiecare zi mă încăpățînez). Gestația lirică a unui afectiv cerebral. Antologia O sută de poeme, ilustrată cu o impresionantă vervă
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
care vorbește pe înțelesul tuturor este prin definiție un democrat". Dar aci, se cuvine a remarca noi, demersul eseistului devine unul generaționist. Pentru a scoate în relief tranzitivitatea poeziei optzeciste, d-sa supune unei severe priviri șaizecismul, în speță pe barzii odinioară răsfățați ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să se manifeste complet". Mulți dintre ei sînt blagieni, arghezieni sau barbieni, redescoperind totodată
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
caritate și iubire, poetul se află deseori pe această cale indirectă a măreției cosmice care e cultura detaliului, abordarea universului mic, "al boabei și al fărâmei", misterios străbătut de curenții divini ai totalității. în opoziție cu poza romantic demonică a bardului exultînd de propria-i sumbră strălucire sub chipul inadaptării, al rupturii cu lumea, există un lirism al "nivelării cu lumea", cum se exprimă un eseist francez, al legăturii cu toate cele ce sînt pe un principiu similar cu principiul vaselor
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
Duduleanu din Gaițele. Fiindcă am pomenit de afinități: ele Încep, cum am mai spus, cu Alecsandri (Chiriachița e chiar...Chirița! Iar Decebal, spunea M.Ghițulescu, e un Guliță din Muntenia; iar numele latine Traian, Decebal, Dacia - se trag din Haimanaua bardului de la Mircești). Mai găsim asemănări cu temele și personajele pieselor lui M.Sebastian, Al.Kirițescu, M.Ștefănescu, V.Eftimiu, Gh. Ciprian. Tudor Mușatescu rămîne modern, actual, plăcut la lectură și agreabil de urmărit pe scenă. A creat roluri nemuritoare și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în aceste iluzii mi se pare chiar foarte poetic, să știi! Mai bine le-ai lăsa pe toate baltă și te-ai apuca de scris versuri, zău așa! Firea ta îmi pare că nu-i foarte diferită de cea a barzilor romantici! Cred c-ai mișca serios pe foarte multă lume cu sentimentalismul tău!, și zicând acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori!, protestă, aproape blajin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
frumoasă, deșteaptă, la curent cu teatrul românesc contemporan, deci i se poate permite orice... Tot Cristina Modreanu reabilitează, Într-un articol, ideea de...plecăciune ! Termenul mi-e drag, deoarece am montat des, Chirița lui Bazil Alecsandri. Dar nu la eroina bardului se gîndește agreabila cronicăreasă, ci la un lucru mai delicat, care ține de grati tudinea artistului - fie el român, englez, francez sau ame rican. Dar, să-i dau cuvîntul :” O plecăciune nu se face nu mai din umilință, ea poate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai putea acredita pe Arghezi ca pe un poet religios? Răspunsurile oferite pînă acum de comentatori sînt diverse, conturînd în ansamblul lor o soluție dilematică. Nicolae Balotă consideră sintagma "poet religios" drept caducă, I. Negoițescu înclină spre a contesta religiozitatea bardului, ca și Nicolae Manolescu, pentru care problema acestuia n-ar viza "incertitudinea existenței", ci "certitudinea inexistenței divine". în schimb Marin Beșteliu care a publicat o carte pe această temă îl vede pe Arghezi drept un veritabil poet religios. în ordine
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
rapid și populația a crescut considerabil. A fost perioada de aur și pentru poezie. Pe vremea aceea, orice persoană instruită putea scrie poezie sau proză. Cei mai faimoși poeți ai epocii sunt considerați Li Bai și Du Fu, poemele acestor barzi fiind populare și astăzi. În acea epocă, orașele s-au extins, apărând cartiere rezidențiale de locuințe. În secolul al VII-lea, capitala Chang'an (Tchang-an) ajunge unul dintre cele mai mari și mai cosmopolite orașe din lume. Negustorii veneau aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
evoluția poeziei, Costin Grigoraș dezvoltă o retorică emfatică, în versuri cu ritm sacadat și rime previzibile (sau imprevizibile, dar forțate). Și o face cu multă convingere, tocmai pentru că nu are conștiința istoricității stilurilor. Iată-l luându-și o poză de bard și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
statuia episcopului și stafia prințesei ceremonia la fața locului. Poetul o cunoscuse pe Júlia la un bal la Carei, lăsîn du-se cu cerit de inteligența, de cultura și de suplețea ei. Nu era o femeie frumoasă, dar, pentru tînărul bard romantic, preț mai Înalt a avut vioiciunea ei de spirit. Și-au jurat dra goste veșnică, legîndu-se ca, dacă unul din ei va pieri, supra vie țui torul să nu se recăsăto rească niciodată. Auzind acestea, des tinul a decis
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
autentice. Oficial Însă, el a fost declarat mort, erou al revoluției. Vă duva lui, poate din cauza șocului, poate din pricina chipului ei nu prea arătos, cînd i s-a ivit proxima șansă de măritiș, a uitat de toate jurămintele față de tînărul bard idealist. Erau alte vremuri, se impunea restaurația de după războiul revo luționar. S-a afirmat În curînd În societatea budapestană 150 O vară ce nu mai apune purtînd pantaloni, lansînd șarje feministe și fiind una dintre primele femei ale Ungariei care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în aceste iluzii mi se pare chiar foarte poetic, să știi! Mai bine le-ai lăsa pe toate baltă și te-ai apuca de scris versuri, zău așa! Firea ta îmi pare că nu-i foarte diferită de cea a barzilor romantici! Cred c-ai mișca serios pe foarte multă lume 134 Rareș Tiron cu sentimentalismul tău!, și zicând acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și cu față oacheșă oacheșă, de ziceai că-i un spiriduș din „O mie și una de nopți”, care m-a învățat să înalț zmeie de hârtie pe tăpșanul din marginea satului, precum îl învățase cândva Vasile Porojan pe viitorul bard de la Mircești. Și vorba unui mare scriitor ardelean: oameni erau cu toții, ba încă oameni de toată mâna. Când bunica lui Ildikó făcea gulaș, ne chema pe toți copiii, mamă, ce mai mâncam, fără să ne simțim discriminați; când buna mea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vorba de un fir de oțel. Veșnicele atacuri ale incapabililor. Mezinul compunea poezii. Numai sonete. Pe la cinci ani, avea publicată o plachetă. Criticii erau derutați și insinuau că versurile erau gândite de către altcineva. Pentru a se lămuri definitiv lucrurile, micul bard a fost încuiat într-o cameră, urmând a improviza pe trei teme date. Mezinul s-a speriat și a început să plângă, dar când i s-a spus că dacă termină repede, va ieși la joacă, s-a învoit. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
înjură ca un birjar. S-a îngrășat așa de tare, încât, pentru a-și menaja forțele, va trebui să folosească un scaun de invalid. Mezinul debitează toată ziua cuvinte neînțelese, explicând, în răstimpuri, că sunt contraversuri. Poezii de-a-ndoaselea. Ifose de bard dezabuzat. Am notat mii de expresii, nimic inteligibil. De-a lungul, de-a latul, de la coadă, oricum ai citi. Normal: numai consoane. Te poți asfixia. Ca să pară și mai interesant, ține un jurnal secret. Stă cu cheile la brâu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și omul e cu totul altă poveste / decît toate mitologiile omului. Între istorie și poveste / eu o aleg pe aceasta din urmă". E o încrîncenare senină, o convulsie ce se dizolvă în liniște. Zarathustra pare a cuvînta astfel prin grija bardului maramureșean. Prin această rupere decisă a eului (nu doar poetic) de masa timpului geologic și a celui social-politic, se ivește însă primejdia unei limitări a primului, a sărăcirii sale măcar aparente, deși dispune de un „sîmbure de magmă". În consecință
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
sigur că vei adormi fericită, cu mine alături și mai știu că mă voi revărsa toată noaptea pentru tine. LEGENDE Trecând de Beinn Dorain și Rannoch Moor și Altnafeadh, în jos spre Glencoe, abia puteam zări legendele gravate - Finn și bardul clanului, Ossian, al muntelui de veacuri, în nișa lui rotundă de pe Stob Dearg sau Buachaill Etive Mor, ghiceai și ciute ori potârnichi scoțiene, ori cairns, mormanele de pietre, clădite ca însemn, de pildă-al locului unde-l lăsară de izbeliște
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
jupînii, cuhniile, s-au milostivit, // aroganța milei, zece ochi, / șase urechi, treizeci de măsele, / o jumătate pietroasă de inimă, / restul ce cade din sacul / tras peste napul copoiului hămesit, // bravo, frate, ai hăpăit / blidul cu linte, / zeama cromatică" (Zeama cromatică). Bardul face figura unui Stan Pățitul care s-a decis a călca pe tărîmul imaginarului. De obîrșie rurală, Ion Davideanu se ferește însă a evoca memoria satului într-un ton jălalnic, leneș elegiac, ci o pune la contribuție în duhul poeticii d-
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
helicopter și trăgînd cu pușca-mitralieră într-o turmă de capre negre. Ne-ar fi reținut în fine atenția o vastă compoziție în mozaic - Ceaușescu țintind un stol de rațe sălbatice ce-și urmează nepăsătoare zborul, salutate cu patos de vocea bardului oficial: "Priviți aceste rațe! Și moarte ele zboară!/ Le ține sus în aer iubirea lor de țară!" Dar toate amintitele opere au rămas nerealizate, deși ar fi putut decora cu fast marile săli ale Casei Poporului. Păcat! Dintre toate fiarele
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
decât lemn pe lemn / lovit de uscăciune ca un semn // că duminica de iulie e moale / Tatăl ară în stele mama seamănă-n vale" (Priveliște la Agapia ). Înfățișînd o mixtură de "milă și tumbe amnezie / pe dinăuntru rug și erezie", bardul are nu o dată un aer afectat cu voioșie, de militar în termen bine dispus ce-și fredonează disponibilitatea: Creierul spălat regulamentar și inert / se obține cu săpunul cazon / Fluierăm cu arcada spartă / trufia marelui nostru pluton // Târâm și târâm gamela
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
pătrunzător, această meserie a urîtului sugerat, iată coșmarul... Înțepături, presimțiri care colorează viața, ca în această frumoasă închinare iluziei, tot atît de fără corp și cînd e sprijinită de te miri ce hocus-pocus al instrumentelor: "O lupă înălțată de un bard/ și ale cărei mici imagini ard;/ O prismă care descompune zarea/ și'n bande colorate o desprinde;/ Mordantul care ia încet culoarea/ pe care stofa nu o poate prinde.../ Și fără ea, e viața liniștită,/ dar sarbădă ca bara înegrită
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
fumegă după cortină / recviemul topit" (Asalt II). Se conturează astfel un vizionarism materialist. S-a vorbit în legătură cu producția în cauză despre "scenarii arhetipale" și "iluminări", despre o "apostrofă profetică a escatonului" etc., ceea ce nu înseamnă că materia cu care operează bardul nu e precumpănitor una a percepției senzoriale, cu o densă textură trupească. "Viziunea spiritualistă" e o perspectivă dedusă ori adăugită, nu un factor inițial. Apropiat de Caraion cu a sa lamentație întunecată, de ins robit fără izbăvire lumii fizice sau
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În care trăiesc fantomaticele stări ale acestei lacrimi. / Pe acolo coboară cu piciorul ce tremură / Aceea altădată androgină universului și mie" (Să nu aud nici foșnirea cărnii...). Condiția în care nădăjduiește a se recunoaște bardul, în dificultatea încercărilor inițiatice pe care le străbate, e cea angelică: "Ascultă Doamne, zi tristă ce port, / În carne e gi-sant, sufletul mort. / Spre neagra-mi viață de mă-ntorc, trecută, / Văd plîngînd chei de tăinuite porți, / Am venit lumii
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
nu se mai topeau cu lunile, erau acoperite/suflate în "epoca de aur" cu alb sintetic, când urma să treacă pe acolo "conducătorul iubit"...). "Am supraviețuit dezastrului". Care rămânea calea de urmat pentru cel obsedat ar putea să ajungă "vreun bard județean" preocupat doar de intrigile care împiedică/ apariția nemaipomenitei sale cărți", întrebându-se mereu la ce bun poemul, "tinichea legată de coada speranței"? Exista o cale - și ea s-a dovedit foarte rodnică pentru mulți poeți: excavarea trecutului "mort" pentru
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
vezi mișunînd prin cele hrube și unghere / iar atunci strig / ieși / și promit că nu voi mai folosi decît cuvinte ridicate la / putere dacă tot ne-a fost scris să trăim sub radical" (Hrube și unghere). Avînd atari propensiuni fruste, bardul se dovedește consecvent și prin "idilele" sale zgrunțuroase precum niște suprafețe de șmirghel. De notat din nou o particularitate transilvană adusă în pagină cu o grație gravă: preocuparea livrescă. Nălucirea venustății e împletită cu deprinderile cărturarului. Asemenea unui magnet, ea
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]