741 matches
-
Julia Várady (n. 1 septembrie 1941, Oradea) este o soprană română de etnie maghiară. În 1970 s-a stabilit în Republica Federală Germania, unde s-a căsătorit cu baritonul Dietrich Fischer-Dieskau. Julia Várady s-a născut la Oradea. La vârsta de 6 ani a început studiul viorii la conservatorul din Cluj. La paisprăzece ani a început să ia ore de canto cu Emilia Pop. A debutat ca mezzosoprană cântând
Julia Varady () [Corola-website/Science/312595_a_313924]
-
Zburător de Wagner. În 1978 a creat rolul Cordelia de la premiera operei Lear de Aribert Reimann la Bayerische Staatsoper din Munchen. S-a retras de pe scenă la vârsta de 55 de ani în 1996. În 1977 s-a măritat cu baritonul Dietrich Fischer-Dieskau. S-au cunoscut la Munchen în anul 1973 în timpul repetițiilor la Mantaua de Giacomo Puccini. Cuplul a cântat împreună pe scenă ori de câte ori a fost posibil atât în spectacole de operă cât și în concerte. Au efectuat multe înregistrări
Julia Varady () [Corola-website/Science/312595_a_313924]
-
și Natalia Mara. Bunicul lui după tată, Mihai Magiari, a fost bancher la Salonic și s-a ocupat cu import de produse de sticlă; a murit la o vârstă tânără. Ion și Natalia au avut cinci copii: pe Grigore Magiari, bariton, cântăreț de operă, co-fondator in anul cca 1946 împreună cu George Niculescu Basu, Jean Atanasiu și Vasile Rabega, a companiei de operă din Iași, implicat totodată în educatia muzicală liceală prin alcătuirea și editarea împreună cu Nicolae Lungu a manualelor școlare de
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
din soldați (ofițeri și subofițeri ai armatei) numele lor fiind cunoscute din 2 referate (3 octombrie și 5 decembrie,1940). Deasemenea, Arhiepiscopia publica în ziarele: Universul, Curentul, Timpul și România un anunț prin care angaja -„cu bună plată”- coriști: tenori, baritoni și bași pentru corul Catedralei, audierea făcându-se în zilele de 29 și 30 martie la Cancelaria Sfintei Arhiepiscopii. Se pare că activitatea preotului Runcu la corala bărbătească a catredalei nu va fi de durată; fiind și slujitor al altarului
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
iunie 1877 - 5 iulie 1953), născut ca Ruffo Titta Cafiero, a fost un mare cântăreț de operă italian care a avut o carieră internațională majoră. Cunoscut ca „Voce del leone” („vocea leului”), el a fost foarte admirat, chiar și de către baritonii rivali precum Giuseppe De Luca, care a spus despre Ruffo: „A lui nu era o voce, era un miracol” (deși cea de-a doua parte a concluziei lui De Luca este mai rar publicată „...pe care el [Ruffo] îl striga
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
mai rar publicată „...pe care el [Ruffo] îl striga departe...”), și Victor Maurel, interpretul lui Iago și Falstaff din operele lui Verdi. Maurel a spus că notele din registrul superior al lui Ruffo au fost cele mai glorioase sunete de bariton pe care le-a auzit vreodată (vezi Pleasants, citat mai jos). Într-adevăr, Walter Legge, proeminentul producător de discuri de muzică clasică, a mers atât de departe încât l-a numit pe Ruffo „un geniu”. Născut Ruffo Titta în Pisa
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
în 1922, ca Figaro din "Bărbierul din Sevilla", deoarece a fost înrolat în Armata Italiană în timpul Primului Război Mondial. El va realiza un total de 46 de spectacole la Met din 1922 până în 1929. Repertoriul lui Ruffo a inclus majoritatea rolurilor de bariton din opera franceză și italiană, printre care Rigoletto, Di Luna, Amonasro, Germont, Tonio, Figaro al lui Rossini, Valentin, Iago, Carlo (în "Ernani" și "La forza del destino"), Nabucco, Vasco, Don Giovanni, Barnaba, Scarpia, Marcello și Renato în "Un ballo in
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
lui Rossini, Valentin, Iago, Carlo (în "Ernani" și "La forza del destino"), Nabucco, Vasco, Don Giovanni, Barnaba, Scarpia, Marcello și Renato în "Un ballo in maschera". El a fost, de asemenea, renumit pentru interpretările sale ale mai multor părți de bariton în opere care sunt în mare măsură uitate astăzi precum rolurile titulare din "Hamlet" de Ambroise Thomas și "Cristoforo Colombo" de Franchetti, plus Cascart în "Zazà" de Leoncavallo și Neri în "La cena delle beffe" de Giordano. El s-a
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
de specialitate. Cele peste treizeci de prezențe pe scena New York City Opera, unde realizează nenumărate creații ce culminează cu rolul lui Tonio din opera „Paiațe” îl făceau pe cronicarul de la New York Times să-l proclame „...unul dintre cei mai buni baritoni”, iar în ianuarie 1969, după premiera mondială a operei Stiffelio, de G. Verdi, din a cărei distribuție face parte, în Gazeta di Parma putem citi aceste cuvinte: „Martinoiu a atins un nivel ce învecinează perfecțiunea...” Elogiile se adună mereu: „Superlative
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
în ianuarie 1969, după premiera mondială a operei Stiffelio, de G. Verdi, din a cărei distribuție face parte, în Gazeta di Parma putem citi aceste cuvinte: „Martinoiu a atins un nivel ce învecinează perfecțiunea...” Elogiile se adună mereu: „Superlative pentru baritonul român...”, „Cântul său este o mostră a bell-canto-ului”, „Martinoiu poate fi plasat, pe bună dreptate, în primele rânduri ale baritonilor...”, „Baritonul român este într-adevăr excepțional...” - iată câteva dintre aprecierile cuprinse în presa din Austria, Belgia, Franța, Germania, Ungaria, Italia
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
di Parma putem citi aceste cuvinte: „Martinoiu a atins un nivel ce învecinează perfecțiunea...” Elogiile se adună mereu: „Superlative pentru baritonul român...”, „Cântul său este o mostră a bell-canto-ului”, „Martinoiu poate fi plasat, pe bună dreptate, în primele rânduri ale baritonilor...”, „Baritonul român este într-adevăr excepțional...” - iată câteva dintre aprecierile cuprinse în presa din Austria, Belgia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Rusia, Cehia, Slovacia, Olanda, Turcia, S.U.A. Repertoriul, în întraga sa activitate pe scenele țării sau în străinătate, depășește 39
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
Parma putem citi aceste cuvinte: „Martinoiu a atins un nivel ce învecinează perfecțiunea...” Elogiile se adună mereu: „Superlative pentru baritonul român...”, „Cântul său este o mostră a bell-canto-ului”, „Martinoiu poate fi plasat, pe bună dreptate, în primele rânduri ale baritonilor...”, „Baritonul român este într-adevăr excepțional...” - iată câteva dintre aprecierile cuprinse în presa din Austria, Belgia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Rusia, Cehia, Slovacia, Olanda, Turcia, S.U.A. Repertoriul, în întraga sa activitate pe scenele țării sau în străinătate, depășește 39 roluri
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
adâncuri”), suita simfonică „Priveliști moldovenești” (suită în patru părți, care are la bază un motiv melodic din folclor: "Pe malul Tazlăului", "La joc", "Grâu sub soare", "Alai țigănesc"), poemul simfonic „Poveste indică”, „Burlesca” pentru orchestră, „Simfonia în do”, „Balada pentru bariton și orchestră”, lucrări de muzică de cameră (printre care „Cvartetul de coarde”) ș.a. Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai liedului în muzica românească. De remarcat faptul că și-a numit cele peste o sută de partituri de
Mihail Jora () [Corola-website/Science/307120_a_308449]
-
săi, nici unul nu se considera propriu-zis muzicant profesionist. Fanfara Ciocârlia este o formație cu nouă până la doisprezece membri, ale cărei rădăcini sunt reprezentate de fanfarele militare din Austria și Turcia. Printre instrumentele Fanfarei Ciocârlia se află trompete, cornul tenor și bariton, tuba, clarinete, saxofoane, toba mare și percuție. Versurile cântecelor sunt fie în romani, fie în română. Stilul lor muzical se trage în primul rând din tradiția muzicii tradiționale de dans românească sau romă, însă ei împrumută liber din stiluri muzicale
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
repertoriul este reprezentat în principal de operetă : "Vânzatorul de păsări", "Voievodul țiganilor", "Girofle-Girofla", "Fiica doamnei Angot", "Mam'zelle Nitouche", "Boccacio", s.a., având ca primadone pe Irina de Vladaia, Elisa Odesseanu, Josefina Găluscă, ca tenori pe Ion Băjenaru, Gheorghe Vasiliu, ca baritoni pe Nicolae Poenaru și ca soliști pe Farcășanu, Nicolau, Al. Nanu, Al. Nicu Răiculescu, Petrini, Ștefan Iulian-fiul, 26 coriste și coriști, orchestra sub conducerea maestrului Neuwirthe. Comici erau: Ion Tănăsescu, Ion Anesti și N. Popescu. În stagiunea 1894-1895 se angajează
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
Nanu, Al. Nicu Răiculescu, Petrini, Ștefan Iulian-fiul, 26 coriste și coriști, orchestra sub conducerea maestrului Neuwirthe. Comici erau: Ion Tănăsescu, Ion Anesti și N. Popescu. În stagiunea 1894-1895 se angajează la operetă și Al.C.Broscărescu - prim-tenor, C. Petrescu - bariton, Margareta Dumitrescu - primadonă, Caliopi Seinescu, Leontina Ioanid. Trupa de operetă din Craiova, în pofida succeselor obținute, se desființează din cauza problemelor financiare. În martie 1901 cântă aici trupa italiană a lui M. Laburn, cu operele "Faust", "Il Trovatore", "Aida", "Ballo in maschera
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
raional în 1965, obține statut oficial de oraș. Aici funcționau combinatul de conserve, fabricile de pâine și cărămidă, activau combinatul întreprinderilor comunale și combinatul de prestare a serviciilor, etc. Originari din Căușeni sunt: Boris Godin, unul dintre cei mai buni baritoni din Republica Moldova; Grigore Grigoriu, regretatul actor de teatru și cinema; Lev Berinski, poet de limba rusă și idiș, traducător din limba rusă în română; marele poet român Victor Tulbure; scenaristul Vladimir Berezinschi. Istoria orașului Căușeni este strîns legată de cea
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
Dmitri Aleksandrovich Hvorostovsky, (, ( n. 16 octombrie 1962 ) este un bariton de renume mondial din Rusia, Artist al Poporului în Rusia Hvorostovsky s-a născut în Krasnoyarsk în Siberia. El a studiat la Școala de Arte din Krasnoyarsk cu Yekatherina Yofel și a debutat la Operă Krasnoyarsk, în rolul lui Marullo
Dmitri Hvorostovski () [Corola-website/Science/330861_a_332190]
-
operă dar și ca artist de concert. El a intrat în topul celor 50 mai frumoși oameni din lume creat de revista "People", o rărițate pentru un muzician clasic. Vocea să înaltă, de volum mediu, are un timbru lichid specific baritonilor ruși. În ultimii ani repertoriul lui Hvorostovsky este compus aproape în întregime din operele lui Verdi cum ar fi "Un ballo în maschera", "Traviata" și "Simon Boccanegra"; el a apărut în "Rigoletto" și în "Îl trovatore" într-o producție de
Dmitri Hvorostovski () [Corola-website/Science/330861_a_332190]
-
conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei "Oedip" a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos și Oedip rege. Libretistul operei a
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
ani de așteptare, interpretei i s-a înmânat atestatul Oficiului de Spectacole și Turnee Artistice, care îi dădea posibilitatea de a susține recitaluri și spectacole pe scenele din țară; cel care și-a dat acceptul în acest sens a fost baritonul Nicolae Herlea. În toamna lui 1967, prim-ministrul Indiei, Indira Gandhi, a vizitat România și a avut ocazia să o vadă pe Naarghita în spectacol. Foarte plăcut impresionată, ea a cerut să o cunoască pe tânăra cântăreață și dansatoare. Într-
Naarghita () [Corola-website/Science/317043_a_318372]
-
regimentul Semyonovsky. După deportarea lui în Siberia din ordinul împărătesei Ana, ea și-a întors privirile către un vizitiu și chiar un chelner. În cele din urmă s-a consolat în brațele unui tânăr țăran ucrainean cu o voce de bariton care fusese adus la Sankt Petersburg de un nobil pentru corul bisericii. Numele lui era Alexis Razumovski. Mai târziu Razumovski va deveni cunoscut sub numele "Împăratul de noapte" iar Elisabeta îl va ridica la rangul de Prinț și mareșal. După
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
o melodie de joc cu accente energice, debordante (Allegro vivace), creată de Ligeti în spiritul jocurilor populare belințene prezente în Monografia lui Drăgoi. În cuprinsul Concertului a fost integrat un alt produs al perioadei clujene, Cântece poporane românești, pentru mezzosoprană, bariton și orchestră țigănească. Sonoritățile de sorginte folclorică sunt sublimate, în partea a III-a (Adagio ma non troppo), dar și în finalul ultimei secțiuni (Molto vivace), cu ecouri de bucium, redate de corni prin intervale de cvintă și octavă perfectă
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
(n. 1879, Chișinău - d. 30 noiembrie 1946, Chișinău) a fost un cântăreț de operă, bariton liric și profesor de canto basarabean, fiind unul din vestiții reprezentanți ai culturii muzicale moldovenești. Gavril Dmitrievici Afanasiu (numele la naștere Athanasiu, numele scenic Gabrieli) s-a născut în 1879 la Chișinău. A studiat muzica la seminarul din Chișinău cu
Gavril Afanasiu () [Corola-website/Science/334811_a_336140]
-
1879 la Chișinău. A studiat muzica la seminarul din Chișinău cu Berezovski, apoi în 1899-1901 la conservatorul din Peterburg, la clasa de canto a renumitului cântăreț și pedagog italian Antonio Cotogni, care a fost impresionat de vocea frumoasă a tânărului bariton. După terminarea studiilor la conservator în 1902, pleacă la Roma cu Antonio Cotogni, care era profesor la Academia muzicală Santa Cecilia din Roma, ca să se perfecționeze la acesta. Devenind cântăreț de valoare, Gavril Afanasiu a avut o carieră strălucită pe
Gavril Afanasiu () [Corola-website/Science/334811_a_336140]