339 matches
-
în perioada nazistă, se transformase într-un ascet. Un sfânt stâlpnic se făcea auzit. El chema la înnoirea națiunii. Din ruine trebuia să se nască, după voința lui severă, o Germanie socială și democrată. Fiecare cuvânt era o lovitură de baros pe fier. Împotriva voinței mele - căci, de fapt, strigătele mă făceau să iau distanță - tovarășul Schumacher m-a convins. De ce anume? Cu ce urmări? A trebuit să treacă mulți ani până când băiatul de la cuple de odinioară, după încercări de salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi se pare potrivit. Ce ziceți de „sculă“? Ăsta e un termen foarte la modă zilele astea. Eiiiiii, nu știu ce să zic. Mi se pare că sună puțin cam prea funcțional. Deși, pe de altă parte, de ce nu ar suna așa? Baros? Nu, nu-mi place nici termenul ăsta. Nu știu de ce, dar mi se pare că sună a vedete rock îmbătrânite, care vorbesc cu accent londonez, poartă blugi prespălați oribili și păr lung încărunțit. Și mai rău e atunci când bărbatul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înainte de a prelua ea conducerea. A descoperit cu uimire că acesta aproape că nu avea nici un fel de experiență personală în uciderea animalelor: o dată l-a găsit plângând fără jenă în timp ce se căznea să lichideze o vacă bolnavă de mastită. Barosul care trebuia să lovească mijlocul craniului se abătuse mult de la țintă și strivise ochiul animalului. În timp ce acesta se zvârcolea de durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
animalului. În timp ce acesta se zvârcolea de durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat nările vietății care urla și a omorât-o cu o singură lovitură zdravănă de baros. „Bărbații ăștia!“ bombănise ea cu dispreț, după care intrase în casă să se schimbe pentru a se bucura de un gin cu apă tonică înainte de masă. Într-o seară, când aveam aproape douăzeci și patru de ani, m-am dus să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sunt conduse la abator de ademenitorul - le traâtre - care cunoaște drumul și știe că lui îi va fi cruțată viața: les autres suivent comme des hommes... Muncitori fluierând, râzând și glumind cu le simple bonne humeur des tuerus, lovind cu baroasele, cuțitele, securile și satârele sans colère, sans haine... fără furie, fără ură. N-am putut uita acest film și în săptămânile următoare, în momentele de plictiseală din biblioteca universității, răsfoiam cataloage de cărți și reviste despre filme ca să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de atac ale Liberatoarelor. Se aude șuieratul unei bombe căzând, o explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
halucinant. Începând din spatele urechii nu mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește precum un baros nările lui von Streinitz. Îngrețoșat, acesta întoarce discret capul, răsuflarea îngreunată căutând aerul mai puțin viciat al holului. Fir-ar să fie! Rezistent ticălosul. Dar i-am venit de hac. Interesant câte poate să facă un fir electric pus acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poate declanșa oricând un atac prin surprindere. Înghite puțină zăpadă, într-o zadarnică încercare de a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră scurt și câteva gloanțe trasoare își desenează liniile peste ei. Zgomotul îi lovește ca un baros în nervii încordați. Ce naiba se află aici, în clădirea asta, încât nemții să se înverșuneze împotriva lor atât de tare? Ar fi vrut să-l întrebe asta pe von Streinitz, dar acesta murise. Un proiectil căzuse exact în groapa unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vorbește despre propensiunea omului de jos, care vrea să ajungă sus călcând peste cadavre. Prietenia pentru el nici nu există, dar o mimează, știe că e o forță și o folosește cu perfidie fără cel mai mic scrupul, lovind cu barosul în fisura pe care un prieten imprudent i-o desvăluie, viața sa intimă. Există pentru el ceva sacru? Cultura e un scop, nu expresia a tot ceea ce avem mai bun în noi. Iată ce scrie un asemenea individ, continuă Petrică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zile: găurile lăsate în bătaie de joc după montarea de cabluri, conducte sau fire electrice cereau să fie umplute cu nisip sau piatră cubică. Unde întorceai privirea, de la Aviatorilor la Unirii, descopereai echipe de muncitori bubuind în asfalt cu niște baroase triunghiulare de lemn: se „tasa carosabilul“. Găurile adânci erau peticite cu un amestec de bitum și pietriș, în care lipsa primului trebuia compensată printr-un preaplin de nisip și pietricele: se „punea mixtura caldă de la stația de-asfalt“. În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
industriali; vârfurile țepușelor, îndoite cu ciocanul în unghi de 45 de grade, să poți pune piciorul; tabla de susținere, scurtată din clește sau făcută franjuri cu freza. Cât despre zid, el fusese spart de-a dreptul, cu lovituri năpraznice de baros: a doua zi, se căsca o gaură de dimensiunea unui copil, prin care muncitorii săreau în stradă, pe traseul prestabilit. Conducerea reacționase prompt, gaura fusese cârpită cu bare groase de fier-beton, ca la Jilava. În noaptea următoare, muncitorii se înarmaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
afecțiune gastrică, puteți dirija qi-ul către acea zonă pentru a o vindeca. Dacă dirijați qi-ul către cap, puteți să țineți pe capul gol un pietroi de 500 de livre și chiar să-i lăsați pe alții să-l spargă cu barosul pe capul dumneavoastră. Dacă dirijați qi-ul către degete, puteți sta cu capul În jos sprijindu-vă doar pe două degete, așa cum făcea profesorul meu Wan Laisheng. Dacă dirijați qi-ul către abdomen, puteți suporta o lovitură cu forța de 1 000 de
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
această forță este minunată și supranaturală, iată unele isprăvi de care sunt capabili marii maeștri de qigong și de arte marțiale chinezești: spargerea unui teanc de cărămizi sau de olane cu o singură lovitură cu muchia palmei, spargerea cu un baros a unor plăci de ciment așezate pe pieptul cuiva, eliberarea din cătușe de oțel sau dintr-o frânghie Înfășurată strâns pe trup, suportarea unei lovituri cu sabia sau cu sulița fără să fie răniți, mersul sau culcarea pe o scândură
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
așa, direct, fără ocolișuri, asta chiar nu mă așteptam. Cum, unde, cînd, nea Herman? Pe front. Nicușor îmi spunea cum să îndrept avionul și el secera cu mitraliera. Bravo, nea Herman, omorați oameni care aveau copii, aveau părinți... Herman aruncă barosul în ușă cu o forță de Hercule! Barosul sparge ușa într-un zgomot teribil. Mă apucă de umeri și cu ochii ieșiți din cap mă zgîlțîie cu o furie dementă, țipînd la mine: Era război, înțelegi? Era război! Ei trăgeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așteptam. Cum, unde, cînd, nea Herman? Pe front. Nicușor îmi spunea cum să îndrept avionul și el secera cu mitraliera. Bravo, nea Herman, omorați oameni care aveau copii, aveau părinți... Herman aruncă barosul în ușă cu o forță de Hercule! Barosul sparge ușa într-un zgomot teribil. Mă apucă de umeri și cu ochii ieșiți din cap mă zgîlțîie cu o furie dementă, țipînd la mine: Era război, înțelegi? Era război! Ei trăgeau în ai noștri și aceștia mureau ca muștele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bronz, trăsături din figura înaintașului, aflat cândva pe alt soclu! Fiindcă la "Eternitatea", cimitir mult schimbat în bine datorită grijii și eforturilor Primăriei, încă... se fură. Până și de la modestul mormânt al părinților mei a fost decupată, cu dalta și barosul (nu aude nimeni?) o porțiune de marmură, care, probabil, va fi ajuns în alt cimitir ieșean. Nu voi uita niciodată scena la care am fost martor când însoțeam un grup de scriitori basarabeni (Valeriu Matei, Arcadie Suceveanu, Nina Josu), pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a intrat la Facultatea de Medicină Generală. Câteva luni după aceea, cât am mai zăbovit pe-acolo, am continuat totuși să-l văd cățărându-se și târându-se printre tronsoanele construcțiilor metalice cu polizorul pneumatic În brațe și bătând cu barosul de zece kilograme până-i sărea fesul din cap. Au trecut niște ani. Acum ar trebui să fie medic sau să mai aibă puțin. E vorbăreț și vesel și, deși nebărbierit, cămașa și canadiana asta din tercot verde de pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
statele de plată, care erau maistrul Victor Gomoiu, nevastă-sa și fii-su, iar din afara familiei Îl aveau doar pe Andrei, Încadrat ca sudor, dar nescutit să pună osul la tuburi. Mai făcea și pe paznicul vechiul meu tovarăș de baros aspirant la tot felul de licențe. El și Laur Înnoptau acolo, Însă doar În Andrei Își punea moșu’ nădejdea, el răspundea de tot ce mișcă din gestiunea Unității pe timpul nopții. Față de atâtea funcții și atâta bătaie de cap, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scriindu-mi zile și nopți În șir romanele vieții, și fără Îndoială că și directorul Restoiu o știe. Pe de altă parte, datorită vorbelor lui rezistă el aici În cazemata asta, așa cum eu am rezistat de-a lungul timpului cu barosul de zece kile, cu târnăcopul și lopata și ciocanul de bătut tuburi, măcar că noi nu suntem de felul nostru neam de tubari și salahori. Până la urmă e bine că-s viu, deși rezistența prin vorbe o fi altceva. Aia e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mâini că-i degeraseră. Ori vrei să te-ntorci În hale ca să-ți sufle viscolu’ În gaura curului de prin toate cotloanele, sfinte Dumnezeule, să mănânci la praf d-ăla de șpan și să bei motorină și să bați la baros până dai În chelălăială, și hai odată, trage de lanț, trage tare că-și dă el drumu’, l-am uns, căca-m-aș În pizda lu’ dada Leontina, că nu se mai duc ăștia la nuntă să scăpăm de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pipăia la gât. E bun de doctor ăsta, da, moșu' a murit. Fusese parcă operat fără să simtă și vindecat definitiv de durerea lui de șale și de orice fel de durere, Împlinindu-se Întrucâtva dorința vechiului meu tovarăș de baros, care se uita ca și mine năuc În toate părțile. — Ce dracu’ facem cu mortăciunea asta? În ce mă privea, găseam că-i foarte, foarte târziu ca să ne mai frământe. Câmpul de luptă de-afară era devastat de tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Împlinise și dădea să facă fălci figura aia blonzie și mocofănoasă, de tractorist. Avea cearcăne și-o barbă de două săptămâni și mă uitam la el ca și cum Îl vedeam pentru prima oară. Măcar că-i tot ăla, vechiul meu tovarăș de baros, de tuburi și grilaje și camioane, abia acum știu cu adevărat cu cine am de-a face și Încotro m-a dus boala lui de cap pentru care nu s-a Învrednicit barem să-și procure o diplomă d-aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la altul ca niște dobitoci ce suntem. Da’ poate or fi prin oraș și hai să-i căutăm, atâta mai putea să dea din părințelul Andrei, vechiul meu tovarăș de baros, de grilaje și de tuburi și Buceaguri fărâmate, că-n ce mă privea nu l-aș fi bănuit până Într-atât de neghiob pe Laur ca să mai ardă gazul de pomană pe aici cu douăzeci de mii În buzunar. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
acum Îmi dau seama că pe mine nu m-a chemat nimeni să mă alătur. Poate că asta așteptam, În vreme ce ei hăituiau prin Întunericul demisolurilor și hangarelor poporul dintr-un singur ins pe care-l formez, spre uneltele mele specifice: barosul, lopata, târnăcopul, ciocanul de bătut tuburi, coșul cu floricele de porumb, găleata cu nămol de la Techirghiol... Cam asta-i tot ce mi se poate oferi, și nu-i puțin lucru că primesc totul cu brațele deschise, pe deplin conștient de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încetez nici În mormânt să-i arăt cu degetul! Drept pentru care, această Uniune mi-a dat alaltăieri un premiu În contul primului meu roman. Dintotdeauna am primit cu brațele și sufletul deschise tot ce vine de la jegurile astea comuniste, barosul și lopata și ciocanul de bătut tuburi și alte unelte de acest fel, așa că n-am vrut să fac excepție nici de astă dată. Ei s-au ostenit probabil să-mi citească romanul și au găsit de cuviință să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]