1,330 matches
-
și împușcându-se în cap cu o pușcă. Fiind foarte afectat de moartea lui Dead, Necrobutcher părăsește formația. Mayhem rămăsese cu doar doi membri, Euronymous și Hellhammer. În locul lui Dead a venit Occultus, care a preluat de asemenea și chitara bas, dar acesta a părăsit repede formația. În 1993 se alătură formației Attila Csihar de la Tormentor ca solist vocal, Count Grishnackh de la Burzum la chitară bas și Blackthorn de la Thorns ca al doilea chitarist (de asemenea, acesta a finalizat versurile începute
De Mysteriis Dom Sathanas () [Corola-website/Science/323861_a_325190]
-
și Hellhammer. În locul lui Dead a venit Occultus, care a preluat de asemenea și chitara bas, dar acesta a părăsit repede formația. În 1993 se alătură formației Attila Csihar de la Tormentor ca solist vocal, Count Grishnackh de la Burzum la chitară bas și Blackthorn de la Thorns ca al doilea chitarist (de asemenea, acesta a finalizat versurile începute de Dead). În această componență Mayhem înregistrează albumul. În 10 august 1993 Count Grishnackh îl ucide pe Euronymous. Grishnackh împreună cu Blackthorn au mers acasă la
De Mysteriis Dom Sathanas () [Corola-website/Science/323861_a_325190]
-
de debut "". Lansarea a fost amânată de către părinții lui Euronymous care acum deveniseră proprietarii Deathlike Silence. Aceștia erau nemulțumiți de prezența ucigașului fiului lor pe album. Hellhammer i-a asigurat pe părinții lui Euronymous că va reînregistra el personal chitara bas, dar nu a făcut asta (pentru simplul motiv că nu știa să cânte la chitară), așa că varianta finală a albumului a rămas cu Grishnackh la chitară bas. Titlul "De Mysteriis Dom Sathanas" provine de la cartea cu același nume, carte a
De Mysteriis Dom Sathanas () [Corola-website/Science/323861_a_325190]
-
i-a asigurat pe părinții lui Euronymous că va reînregistra el personal chitara bas, dar nu a făcut asta (pentru simplul motiv că nu știa să cânte la chitară), așa că varianta finală a albumului a rămas cu Grishnackh la chitară bas. Titlul "De Mysteriis Dom Sathanas" provine de la cartea cu același nume, carte a cărei existență e îndoielnică. Dead a menționat această carte în câteva interviuri, în unul dintre ele spunând: "Titlul ["De Mysteriis Dom Sathanas"] provine de la o carte cu
De Mysteriis Dom Sathanas () [Corola-website/Science/323861_a_325190]
-
alte genuri cum ar fi punk rock și rock psihedelic. În performanțele live muzica lor incorporează elemente de jam band datorită naturii improvizate a multe din interpretările lor. În prezent trupa constă din membrii fondatori Anthony Kiedis (voce) și Flea (bas), bateristul de durată Chad Smith; și chitaristul Josh Klinghoffer care s-a alăturat la sfârșit de 2009, înlocuindu-l pe John Frusciante. sunt una dintre trupele cu cele mai mari vânzări din toate timpurile cu peste 80 de milioane de
Red Hot Chili Peppers () [Corola-website/Science/308147_a_309476]
-
s bihorene”, „Mărie, dragă Mărie”, „Eu doinesc, codrul răsună”, „Bate vântul printre duzi”, „De dor, mândră, și de drag” etc. A lansat un album cu vechi melodii populare interpretate în trio, împreună cu marii interpreți de operă tenorul Ion Cojar, și basul Teodor Coresi. A murit subit, prea devreme, în 12 noiembrie 2006, de infarct. Ultima apariție pe scenă, live, a fost la Festivalul Cântecului și Dansului Popular Românesc Mamaia 2006. "Eu doinesc, codru’ răsună/ Mândra patru boi adună/ Eu doinesc, pădurea
Dumitru Sopon () [Corola-website/Science/309489_a_310818]
-
Hopkins și Keith Moon, și după două meloddi vocale care au devenit hit-uri în Marea Britanie ("Hi Ho Silver Lining" și "Tallyman"), Beck formează "The Jeff Beck Group", el cântând la chitară solo, Rod Stewart ca vocalist, Ronnie Wood la bas, Nicky Hopkins la pian și Micky Waller la tobe. Formația a scos două albume, "Truth" (1968) și "Beck-Ola" (1969). După destrămarea formației, Beck a continuat colaborarea cu Rod Stewart, cu basistul Tim Bogert și cu toboșarul Carmine Appice, care ambii
Jeff Beck () [Corola-website/Science/316140_a_317469]
-
Sonata pentru vioară este o compoziție instrumentală pentru vioară solo acompaniată de un instrument cu claviaturi iar în perioada barocă de un instrument bas ce dubla linia bas a claviaturii. Sonata pentru vioară a evoluat de la o formă barocă simplă fără niciun format fix la o formă clasică standardizată și complexă. Începând cu perioada romantică unii compozitori au depășit barierele atât ale formei clasice
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
Sonata pentru vioară este o compoziție instrumentală pentru vioară solo acompaniată de un instrument cu claviaturi iar în perioada barocă de un instrument bas ce dubla linia bas a claviaturii. Sonata pentru vioară a evoluat de la o formă barocă simplă fără niciun format fix la o formă clasică standardizată și complexă. Începând cu perioada romantică unii compozitori au depășit barierele atât ale formei clasice cât și în ceea ce privește utilizarea
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
o formă barocă simplă fără niciun format fix la o formă clasică standardizată și complexă. Începând cu perioada romantică unii compozitori au depășit barierele atât ale formei clasice cât și în ceea ce privește utilizarea instrumentelor. În primele sonate pentru vioară un instrument bas și clavecinul interpretau o linie bas simplă (continuo), clavecinul dublând linia bas și acorduri simple în vreme ce vioara interpreta independent. Muzica avea un caracter contrapunctual fără nicio formă fixă. Telemann a compus numeroase sonate pentru vioară, la fel și Bach. Mai
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
format fix la o formă clasică standardizată și complexă. Începând cu perioada romantică unii compozitori au depășit barierele atât ale formei clasice cât și în ceea ce privește utilizarea instrumentelor. În primele sonate pentru vioară un instrument bas și clavecinul interpretau o linie bas simplă (continuo), clavecinul dublând linia bas și acorduri simple în vreme ce vioara interpreta independent. Muzica avea un caracter contrapunctual fără nicio formă fixă. Telemann a compus numeroase sonate pentru vioară, la fel și Bach. Mai târziu Bach a compus sonate pentru
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
standardizată și complexă. Începând cu perioada romantică unii compozitori au depășit barierele atât ale formei clasice cât și în ceea ce privește utilizarea instrumentelor. În primele sonate pentru vioară un instrument bas și clavecinul interpretau o linie bas simplă (continuo), clavecinul dublând linia bas și acorduri simple în vreme ce vioara interpreta independent. Muzica avea un caracter contrapunctual fără nicio formă fixă. Telemann a compus numeroase sonate pentru vioară, la fel și Bach. Mai târziu Bach a compus sonate pentru vioară cu un clavecin obbligato care
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
un caracter contrapunctual fără nicio formă fixă. Telemann a compus numeroase sonate pentru vioară, la fel și Bach. Mai târziu Bach a compus sonate pentru vioară cu un clavecin obbligato care elibera instrumentul de a interpreta doar un simplu acompaniament bas. Haydn a compus peste o sută de sonate trio (care sunt practic sonate pentru vioară obbligato) iar clavecinul a fost înlocuit cu pianul. Aceste lucrări erau sonate simple în două părți, abia cele târzii începând să utilizeze forma de sonată
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
violoncelului. Cel mai adesea, la contrabas se cântă cu mâna stângă pe tastieră, iar mâna dreaptă trage arcușul peste corzi sau le ciupește cu degetele (tehnică numită "pizzicato"). Folclorul românesc, unde instrumentul a pătruns târziu, recunoaște următoarele denumiri pentru contrabas: bas (vezi articol), broancă, gordună mare („gordună” fără altă specificație, se va numi violoncelul) sau rareori gordun. Printre strămoșii contrabasului sunt cel puțin cinci feluri de instrumente. Între ele trebuie amintită în primul rând "viola-contrabas" ("violone"), reprezentanta basului profund în familia
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
denumiri pentru contrabas: bas (vezi articol), broancă, gordună mare („gordună” fără altă specificație, se va numi violoncelul) sau rareori gordun. Printre strămoșii contrabasului sunt cel puțin cinci feluri de instrumente. Între ele trebuie amintită în primul rând "viola-contrabas" ("violone"), reprezentanta basului profund în familia violei da gamba („familia violelor”). Acordajul ei, corespunde în notație cu cel al violei de gamba, însă sună cu o octava mai jos. Registrul grav era reprezentat și de lira cu cea mai mare dimensiune, numită "archiviola
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
sub coarda cea mai gravă (Mi), adică Do. Este utilă pentru piesele care cer note foarte grave, obținute altfel prin reacordarea ("scordatura") unui contrabas cu patru corzi. Pentru acordajul la patru corzi, un paralelism de remarcat este cel cu chitara bas. Totuși, când se folosesc cinci corzi, a cincea va fi, în cazul chitarei bas, Si și nu Do (deci, cu un semiton mai jos). În interpretările „tradiționale” de muzică barocă sau clasică, contrabasul dublează adesea partea violoncelului; studiile recente dovedesc
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
note foarte grave, obținute altfel prin reacordarea ("scordatura") unui contrabas cu patru corzi. Pentru acordajul la patru corzi, un paralelism de remarcat este cel cu chitara bas. Totuși, când se folosesc cinci corzi, a cincea va fi, în cazul chitarei bas, Si și nu Do (deci, cu un semiton mai jos). În interpretările „tradiționale” de muzică barocă sau clasică, contrabasul dublează adesea partea violoncelului; studiile recente dovedesc, totuși, că practica dublajului la octavă era în epocă, nu de puține ori, improbabilă
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
că practica dublajului la octavă era în epocă, nu de puține ori, improbabilă (este confirmată doar parțial, în școlile italiană și germană târzie). Strămoșii contrabasului în baroc (mai ales "violone", cu mai multe corzi) punctau fundamentalele și pasajele grave în basul continuu și câteodată se folosea o aceeași știmă pentru mai multe instrumente, în limita disponibilităților: contrabas ("violone"), clavecin, lăută, teorbă ș.a. În barocul târziu au apărut partituri bine delimitate pentru instrumentul grav cu coarde. În clasicism, perioada uniformizării unor orchestre
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
pildă, expresionismul) încearcă să îi acorde, măcar local, o importanță la fel de mare ca cea a instrumentelor cu sonorități mai accesibile (una dintre tehnicile care justifică acest fapt este "Klangfarbenmelodie"). Un nou rol de mare însemnătate va primi contrabasul (poreclit și „bas”, mai ales în acest caz) o dată cu înlocuirea tubei de către el în formațiile timpurii de jazz (stil New Orleans). În calitate de membru indispensabil al secției ritmice, stilul de a cânta la contrabas a lansat, începând cu finele anilor douăzeci, două modalități diferite
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
ale muzicii de consum după Al Doilea Război Mondial, contrabasul însoțește pentru câțiva ani și formațiile de muzică ușoară, de jazz comercial sau de rock (Elvis Presley în primii ani, de pildă). În cele mai multe cazuri, va fi înlocuit de chitara bas în anii șaizeci, rămânând un caz rarisim pe scenele de pop sau rock. Contrabasul ajunge un „număr” de amuzament pentru basiști (chitară bas) precum Paul McCartney (Beatles), John Deacon (Queen), Sting (The Police), Mark Hoppus (blink-182) ș.a. Totuși, există o
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
de rock (Elvis Presley în primii ani, de pildă). În cele mai multe cazuri, va fi înlocuit de chitara bas în anii șaizeci, rămânând un caz rarisim pe scenele de pop sau rock. Contrabasul ajunge un „număr” de amuzament pentru basiști (chitară bas) precum Paul McCartney (Beatles), John Deacon (Queen), Sting (The Police), Mark Hoppus (blink-182) ș.a. Totuși, există o tendință de a se reveni la contrabas în ultimii ani; un număr de formații experimentează cu contrabas în locul chitarei bas. În jazz, instrumentul
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
pentru basiști (chitară bas) precum Paul McCartney (Beatles), John Deacon (Queen), Sting (The Police), Mark Hoppus (blink-182) ș.a. Totuși, există o tendință de a se reveni la contrabas în ultimii ani; un număr de formații experimentează cu contrabas în locul chitarei bas. În jazz, instrumentul a pierdut teren în anii șaptezeci (stilul "fusion", combinație de jazz cu alte stiluri muzicale, mai ales rock) în favoarea chitarei bas (Weather Report îl schimbă pe contrabasistul Miroslav Vitouš pentru basistul Jaco Pastorius). Totuși, ambele instrumente sunt
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
se reveni la contrabas în ultimii ani; un număr de formații experimentează cu contrabas în locul chitarei bas. În jazz, instrumentul a pierdut teren în anii șaptezeci (stilul "fusion", combinație de jazz cu alte stiluri muzicale, mai ales rock) în favoarea chitarei bas (Weather Report îl schimbă pe contrabasistul Miroslav Vitouš pentru basistul Jaco Pastorius). Totuși, ambele instrumente sunt recunoscute azi în lumea jazz-ului, însă fiecare cu o stilistică separată și un repertoriu distinct.
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
și pe cele de suflat cu rol solistic. În Concertul nr. 5 în Re major flautul, împreună cu vioara, alcătuiesc grupul solistic. Concertino-ul primului concert conține și el instrumente de suflat: oboi, fagot, corn. Fundamentul armonic este realizat de un bas și cu "basso continuo". Și în Concertul nr. 6, scris fără violine, diferențierea dintre "concertino" și "ripieni" este foarte puțin conturată. În creația sa, orchestra capătă o expresivitate proprie. Atât în Concertele brandenburgice, cât și în cele patru Suite (intitulate
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
acestuia, vocea cântăreței fiind dinamică. În cântec se folosește doar câte un acord pe spații mari, acesta fiind utilizat pe tot parcursul acestuia. Se remarcă utilizarea proeminentă a sintetizatorului, la fel ca pe majoritatea albumului, precum și o sonoritate sintetică. Chitara bas este un laitmotiv. La secțiunea de mijloc, vocea Madonnei precum și nivelul de disonanță sunt evident marcate de introducerea acordurilor de sol major, mărind ambiguitățile emoționale. Versurile descriu sentimentul „de nou” oferit de o relație reușită, prezentând promisiunile romantice făcute unul
Like a Virgin (cântec) () [Corola-website/Science/311579_a_312908]