332 matches
-
țară după cum am mai amintit) a fost dublat de manipulări pe paliere mai subtile. Foștii istorici de serviciu ai dictaturii acum au devenit apărătorii lui Antonescu și antimonarhiști declarați. Dacă numele adevăratului rege era acoperit cu cele mai imunde epitete, bastardul regal (folosesc acest termen în sensul regulilor Casei Regale, singurele aplicabile, și nu urmăresc nici un efect peiorativ) este rapid contactat (racolat?) și folosit activ în campania de erodare a credibilității Majestății Sale. Milițieni cu ceafa groasă, care abia descoperiseră libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la Monte Carlo, scârbită de o țară care nu o merită, ca să facă acolo gale cu alte neveste disperate și să caute, poate, cu mai mult noroc, vreun prinț care să o salveze. Că, spre deosebire de noi care acceptăm din partea oricărui bastard să se creadă "de România", acolo impostorii sunt scoși în șuturi afară. Răduleasco, rămâi acolo pentru că vreau să sper că ceea ce am văzut la televizor, din neatenție sadică, a fost un vis urât. Tu, în minijupă și contorsionându-te caraghios
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
demisia". Cum această declarație era făcută înainte de amorsarea scandalului de retrocedare frauduloasă a 43.000 de hectare de pădure prin intermediul domnului Paul Lambrino, prezumtiv aspirant la tron, presupusul agent al acestei combinații ar merita, totuși, câteva comentarii. Progenitură a unui bastard regal (m-au amuzat copios reproșurile primite de la diverși patrioți cu epoleți, obișnuiți, de regulă, cu sudalma groasă, dar extrem de pudibonzi la acest subiect, care îmi semnalau sensibilitatea chestiunii!), domnul Paul Philippe "de România" este, neîndoielnic, moștenitorul fratelui vitreg al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reuși niciodată să egaleze marele premii sudice din Capitală. În mod ciudat însă, scriitorii bucureșteni nu mai manifestă obișnuitul lor dispreț față de foști provinciali adoptați de București și bucureștenizați. Nu există, din punctul acesta de vedere, vreun vizibil complex al bastardului, care să fie pus pe tapet. Faptul este cu atât mai ciudat cu cât respectivii foști provinciali nu renunță neapărat la aerul lor pitoresc non-bucureștean, ci în anumite cazuri chiar îl cultivă cu obstinație. Nesimțirii native a scriitorului bucureștean îi
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
cei care au murit, la 21 decembrie 1989, pe baricada de la Universitate, susținând că manifestanții din Piața Universității sunt niște contrarevoluționari, Ion Iliescu și echipa sa instalată la Putere vădeau dorința de a-i prezenta pe manifestanții anticomuniști drept niște „bastarzi”, proiectându-i în sfera infracțională. Cu alt prilej, Ion Iliescu avea să declare despre „golani” că stau „ca neghiobii în stradă”, sugerând că ar fi cazul să se încheie cu respectiva „comună primitivă”. Președintele era extrem de iritat de contestarea sa
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
revista În mână, a citit și pe prima pagina a tăiat cu un creion roșu numele povestirii, scriind peste el un titlu nou: Cronica unui culac. Pe aceeași pagină, a scris cu litere mari, rebotezându-l pe autor cu numele Sfoloci/Bastard (jigodie). De aici au Început toate necazurile cele mari. Criticii de serviciu au sărit și l-au ras definitiv, iar cei mai apropiați s-au abținut să-l apere pe față. A fost exclus din funcție și i s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
și azi de fanatici care proclamă judecata & grația unui Dumnezeu falsificat, în numele căruia comit crime inimaginabile. Atunci s-a născut rock-and-roll-ul. Privit cu suspiciune, ostracizat în biserici, blamat în congrese de partid, izgonit din showbiz & din programele educaționale, metis, senzual & bolovănos, bastardul blues-ului și-al folclorului săracilor avea vigoare, inteligență, generozitate & deschidere ca să schimbe lumea. Nu-i sunt fan absolut, cu afirmații categorice. Au fost și alți factori ce-au urnit blocurile, în anii ’60. Se poate spune, la peste jumătate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ninge la Cherapunji, sir Edmund Hillary în Marea Everest de pe Marte, Bostonul iluminat la opaiț, Fidel Castro și un veac de singurătate, Madona fără cercel, Garcia Marquez și Vladimir Ilici la cina cea de taină, un Remember Mateiu Caragiale sau bastardul, B.B. într-un ciorap găurit, cap de bour cu bizon, biberonul lui Napoleon, virginitate în devenire, memoriile unui gunoier. De un timp în țară bântuiau tot felul de zvonuri. Alias n-a aplecat urechile la acele vorbe, continua să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
care a luat-o, după părerea mea, pe căi greșite, dar care nu merită mai puțin pentru asta recunoștința veșnică a Parisului și a Romei. Fratele lui nu este un om de aceeași valoare; este un caracter greu de definit: bastard al Bourbonilor, între papagal și om, nu se vede bine dacă este un bărbat încă tânăr sau o femeie tomnatică. Nu e om prost, deși are stofă de așa ceva, nici o pasăre, deși are cioc de pasăre; nu este un om
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu o prințesă rusoaică, Anna de Kiev, care a introdus în familia capețiană prenumele grec de Filip; cel de-al treilea a fost *excomunicat de trei ori pentru că a vrut să se căsătorească cu amanta lui și să-și legitimeze bastarzii. Aceștia nu sînt decît figuri palide în comparație cu marii prinți ai secolului al XI-lea: un Wilhelm "cel Mare", duce de Aquitania (către 990-1030), care era cît pe ce să devină împărat; un Wilhelm "Cuceritorul", duce de Normandia (1035-1087), care în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
literar(e) al(e): 1. unui scriitor: la M. Eminescu: lacul, teiul, codrul, plopul, floarea albastră, izvorul, marea, luna, luceafărul, soarele, stelele, visul, somnul, îngerul, demonul, dorul, etc. 2. unei opere literare: la F. M. Dostoevski, în „Frații Karamazov”, motivul dublului, bastardului etc. Alte motive; de urmărit: 1. circulația unui motiv în literatura română și cea universală; 2. modul deosebit în care este abordat și dezvoltat motivul; 3. în ce măsură servește tema operei; 4. contribuția motivului la sublinierea mesajului operei; 5. contribuția scriitorului
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
pe care vasalii îl datorau în Evul Mediu suzeranului lor): contingentele pe care aceștia le furnizau au devenit insuficiente. Prin înființarea unei fiscalități regulate și prin dări excepționale, regii pot de acum să întrețină trupe care devin permanente: nobili săraci, bastarzi ai marilor familii și aventurieri de tot felul, recrutează contingente de nenorociți și se fac mercenari în slujba suveranilor. Acești soldați de meserie dispun de un armament mai eficace decît cel din trecut. Primele piese de artilerie, care fac mai
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
schimbă vremurile! Acum "bicicloanțele" trebuie să fie simple, fără zorzoane și scli-piciuri (dacă nu luăm în considerare bicicletele pentru băieți, care seamănă mai degrabă cu niște motociclete de curse). Ca urmare mi-am luat o bicicletă neagră marca Stanley. (Un bastard în familie, care preferase în trecut marca Crescent). Șa de plastic, cadru gri-verziu. Preț 225,00. (Am încercat s-o iau cu 200, dar n-am scos-o decât la 210 plus pompă gratuită.) Am făcut o prostie, am sărit
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
De fapt, Voronin merge pe mâna Rusiei, el fiind un simplu pion într-un joc geo-politic de anvergură globală. Ce se ascunde, oare, în spatele acestui "plan secret"? De ce Rusia este gata să-și sacrifice copilul legitim și iubit, Smirnov, în favoarea "bastardului" Voronin, care a jucat, deseori, la două sau chiar la mai multe capete? Explicația o găsim, așa cum spuneam, în jocul geo-politic global. Într-un asemenea joc, sentimentele, rudenia, declarațiile de dragoste și altele asemenea care țin de morala comună n-
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și critic literar. A debutat în 1950 cu monografia Sartre. A publicat în România monografia Dimitrie Anghel, eseurile Structuri literare (1970), romanul Somnambulii soarelui (1981). Fost secretar al Uniunii Scriitorilor, a obținut în 1979 Premiul Academiei Române pentru culegerea de nuvele Bastarzii. Stabilită în Franța din 1983, autoarea publică romane (Sezon mort în 1990 și O afecțiune de lungă durată în 2006), nuvele ( Trandafirii păcii în 1989 și Fantome în mormânt în 1994). Realizează traduceri de referință din franceză în română (Teatru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu foi pătate de cerneală, dicționare cu file smulse, compasuri dezarticulate, caiete din care rămăseseră câteva pagini nescrise, cutii de bomboane începute, pe scurt, tot ceea ce viața privilegiată a copiilor legitimi lăsa îndărătul ei... Cu diploma de bac în buzunar, bastardul se apucă numaidecât să-și caute o slujbă, hotărât să termine cu această existență căreia de mult îi ghicise originile și consecințele, cu atât mai mult cu cât, foarte curând, începuse să semene ciudat cu vizitatorul mamei lui. Și, cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
decide să acționeze. Or, el vrea să aștepte, să nu se precipite, să mai reflecteze, căci, fără să-i mărturisească, a hotărât deja să amâne problemele personale pentru după. Ea se enervează: "Să aștepți ce? Să-și aducă pe lume bastardul? Ori îți iei catrafusele în clipa asta, ori o rupi definitiv cu târfa ta!" Înghesuit între nevastă-sa și Iulian, care îl amenință cu represalii, mai ales că timpul trece, iar Nebunul ar fi în stare să-și pună în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tatoneze perimetrul unui întuneric premonitoriu. Încă în volumul de studii Structuri libere, din 1970, un eseu întoarce pe toate fețele asalturile morții asupra lui Blecher. Apoi, își inaugura intrarea în cohorta prozatorilor cu o excelentă nuvelă (Călăuza pierdută din volumul Bastarzii, 1979), unde apărea în prim-plan moartea tatălui ei. Episodul acesta, de altminteri, va reveni, pe căi ocolite, și în Visătoare. Cel puțin în acest roman postum, sentimentul fatalității ia naștere tocmai din alternanțele abil distribuite între lumini și umbre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Matei în introducere, cu de trei ori câte paisprezece generații începând cu Abraham? Pentru că paisprezece este cifra simbolică a lui David și pentru a îndepărta bănuiala că individul venind dintr-o Galilee rău famată "acolo sus" ar fi fost un bastard. "Patronul nostru este de neam bun, din acest punct de vedere n-aveți a vă teme de nimic." Adică: tot ce vi se spune este în regulă, s-a petrecut conform programului. Cușer. Desigur, din punct de vedere tactic, trebuia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la Moscova Ivan cel Tânăr, soțul domniței Elena, fiica lui Ștefan cel Mare. O dispariție ce avea să ducă la sfârșitul tragic al domniței. La 6 aprilie 1490 înceta din viață, la Viena, Matei Corvin. Lăsa în urma sa un fiu, bastard, pe care competitorii la tronul Ungariei l-au înlăturat. Cei trei competitori, care și-au disputat tronul Ungariei, erau: Ioan Albert, fiul regelui Cazimir și urmașul său la tronul Poloniei, Vladislav, regele Boemiei, fiul cel mare al lui Cazimir, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prezența în hotarele Moldovei a două mari regate conduse de doi frați Jagielloni. La Linz, în Austria, unde se alfa Maximilian, au venit soli de la Vladislav al Boemiei, din Franța, din Spania, din Transilvania, printre care se afla și Ioan, bastardul lui Matei Corvin. Cronicarul Jean Molinet scrie că, atunci când Maximilian se afla la Alba regală, acesta i-a trimis scrisori lui Ștefan, în care-i dezvăluia intențiile sale. La primirea lor, Ștefan „a intrat în biserica cea mare, a pus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
descoperită În Cinquecento la Roma. El Încarnează un principiu de ordine al lumii elenice. Tot ce e urît pentru gîndirea greacă e pentru el monstruos. Tot ce e irațional e demn de dispreț. Tot ce e accidental trebuie suprimat. Acest bastard divin are ferocitatea purității. El e la fel de intolerant ca și Platon În Republica sa. Curăță acropolele de monștri pentru a putea fi clădite pe ele templele grecești. Și oricît ni s-ar părea de ciudat, Între acest gladiator primitiv și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
literar, la chiar apariția ei în ianuarie 1945. Cornel Regman identifică un stil, „o desinvoltură persiflantă”, un fel monden de a fi al membrilor „dinastiei” Caragiale, pe care-l apropie dandysmului în care deslușește și un reflex patologic în latura bastardului Mateiu. „E o poză acesta, un soiu de „dandysm” al Caragialeștilor, sau mai degrabă un maniacalism care poate fi întâlnit în forme felurite chiar la scriitorul mare de mai târziu, cât și - într’o mixtură mai complicată - la fiul acestuia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care fugea din el este din start demnă de dispreț, de vreme ce viețuiește În afara unei administrații naționale; și de aceea era privit cu dezaprobarea absurdă cu care anumite grupuri religioase privesc un copil născut În afara căsătoriei. Nu toți consimțeam să fim bastarzi și fantome. Tare plăcute sunt amintirile păstrate cu drag de unii emigranți ruși despre modul În care i-au insultat sau păcălit pe diverși Înalți funcționari din diverse ministere, Préfectures și Polizeipraesidiums! La Berlin și la Paris, cele două capitale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spre Voichița. Se răsucește pe călcâie, brutal, și fuge. Alexandre!! Săndrele!! îl cheamă cu glas de clopoțel Voichița. Ce vrea mucosul acesta?! se stropșește Alexandru. Nu vezi?! E topit după tine! Ce vorbești? Suntem buni prieteni... Am auzit că-i bastardul lui Vodă. Și ce dacă? E... e un băiat drăguț... și... și-i un viteaz. Calcă pe urmele lui taică-su. Să-și șteargă întâi mucii, spune el cu răutate. Și ... și cum îți spuneam, Mangopul e un tărâm... Voichița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]