445 matches
-
acesta a fost o refugiere rapidă. Luând act de dezintegrare a aripei dreapta în cele din urmă el a căutat bannere cu caracterul personal a lui Saladin, dar nu a găsit decât șaptesprezece membri ai gărzii de corp și un baterist singuratic cu ei. Fiind conștienți de faptul că o urmărire ar fi fost un mai mare pericol atunci în lupta cu musulmanii mai instruiți, Richarda oprit urmărirea de după aproximativ 1 milă (1,6 km) a fost acoperită. Unitățile din aripa
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
și s-a alăturat formației Panic pentru scurt timp. Mustaine are origini germane, irlandeze și franceze, din partea tatălui și evreiești din partea mamei sale. În 1981 Mustaine a părăsit formația Panic pentru a se alătura formației Metallica ca și chitarist solo. Bateristul Metallica, Lars Ulrich a postat un anunț într-un ziar local The Recycler pentru a găsi un chitarist solo. Mustaine își aduce aminte prima lui întâlnire cu James Hetfield și Lars Ulrich: ""Eram convins că ar trebui să fiu în
Dave Mustaine () [Corola-website/Science/311277_a_312606]
-
real câștig. Cum? A fost imediat cooptat Mihai "Bubu" Cernea - un tobar senzațional (apreciat și de Mike Portnoy de la "Dream Theater", cănd trupa americană a "performat" în România - în 2002), cel mai bun din sfera vârstei sale, fiu al cunoscutului baterist al formațiilor "Mondial", "Sfinx" și "Sfinx Experience", Mișu Cernea și al talentatei soliste Crina Mardare. Alături de "Bubu", în echipa X-plod a venit Mihai Cerbu - un bassist de excepție, ale cărui rădăcini se află în chitară clasică, pe care o studia
X-plod () [Corola-website/Science/311269_a_312598]
-
muzică etno”, sugerând existența sa ca gen muzical distinct. Sunetul este radical modernizat: schimbarea instrumentelor acustice în altele electroacustice (chitară electroacustică) sau chiar electrice (chitară bas electrică în locul contrabasului), împrumutul de sonorități din muzica pop (efecte sonore specifice, tobele electronice, bateristul electronic, numeroase sintetizatoare), înlocuirea solistului cu un grup de soliști, folosirea unei secții ritmice mult mai pronunțate și a unui tempo mai mișcat. De multe ori, versurile sunt creații contemporane, dar sunt și reluate piese de renume din muzica populară
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
a cărei stil conține elemente de heavy metal, black metal melodic și power metal. Au fost influențați de formația Children of Bodom. Formația a debutat la începutul anului 1996 sub numele "Requiem" și se compunea din chitaristul Petri Lindroos și bateristul Toni Hallio, acompaniați de alți doi muzicieni. Printre problemele inerente oricărui început figura lipsa unui spațiu pentru repetiții, dar la sfârșitul anului 1997, chitaristul Alexander Kuoppala (ex-Children of Bodom) reușește să obțină o sală excelentă la Lepakko. Formația își schimbă
Norther () [Corola-website/Science/312364_a_313693]
-
înregistrări de amator, dat fiind că singura profesională pe suport audio a formației figurează pe discul "Club A", 1981 - piesa „Focuri vii”). Nu este cunoscută nicio înregistrare a piesei. La începutul anilor 1970, reprezenta un moment emblematic în cadrul concertelor Sfinx: bateristul Toroimac susținea un îndelungat solo de pian, suplinind necunoașterea instrumentului prin simțul ritmic. În 1971, piesa este interpretată la a doua ediție a Festivalului Club A. Pianistul de jazz Richard Oschanitzky, membru al juriului, îl roagă pe Dan Aldea să
Indicele cântecelor needitate ale formației Sfinx () [Corola-website/Science/312879_a_314208]
-
pian, suplinind necunoașterea instrumentului prin simțul ritmic. În 1971, piesa este interpretată la a doua ediție a Festivalului Club A. Pianistul de jazz Richard Oschanitzky, membru al juriului, îl roagă pe Dan Aldea să renunțe la soloul de pian al bateristului, motivând că un astfel de moment este umilitor pentru toți pianiștii prezenți la concert. Înregistrarea piesei a fost surprinsă într-un interviu al actorului Emil Hossu cu formația. Ivanițchi a fost membru al Sfinx pentru scurt timp (la finele lui
Indicele cântecelor needitate ale formației Sfinx () [Corola-website/Science/312879_a_314208]
-
a debutat pe primul loc într-un proiect numit "Billboard 200". Basistul trupei (Paul Gray) a fost găsit mort într-o cameră de hotel pe 25 mai 2010. Planurile unei trupe au început încă din anul 1992, cu miezul bandei: bateristul Shawn Crahan, solistul Anders Colsefini și bassistul Paul Gray, beneficiând de ajutorul chitariștilor Donnie Steele și Quan Nong. În septembrie 1995, trupa The Pale Ones a fost creată, fiind alcătuită din Crahan la baterie, Gray la bas, Colsefini la voce
Slipknot () [Corola-website/Science/312939_a_314268]
-
an, trupa a lansat a doua producție vizuală, prin lansarea DVD-ului Disasterpieces. 2002 a semnificat, de-asemenea, prima tentativă serioasă a membrilor trupei cu proiecte individuale în afara Slipknot-ului. Solistul principal, Taylor, alături de chitaristul Root au revenit la Stone Sour, bateristul Jordison are, de-asemenea, un proiect la formația Murderdolls, ocupând rolul de chitarist. Slipknot plănuiseră să înregistreze un al treilea album la sfârșitul anului 2002, dar trupa a avut niște probleme. În acel timp au apărut niște zvonuri în care
Slipknot () [Corola-website/Science/312939_a_314268]
-
Andy Brings. În 1992 aceștia scot albumul Tapping the Vein, în stilul thrash/death, ultimul cu Witchhunter la tobe. Witchhunter este dat afară din pricina alcoolismului și drogurilor(din această cauză rămânând fără 2 chitariști). În 1992 Atomic Steiff devine noul baterist Sodom. În 1994 aceștia scot albumul Get what you deserve. Acest album era în genul thrash/crossover, stil pe care vor rămâne până în 1998. În 1995 Andy Brings părăsește Sodom, și e înlocuit de Strahli, cu care scot Masquerade in
Sodom () [Corola-website/Science/312974_a_314303]
-
este o formație rock canadiană, formată în Norwood, Ontario, Canada, în 1992, sub numele Groundswell. După ce s-au despărțit în 1995, formația s-a reformat în 1997, sub numele ei curent, cu membrii: Adam Gontier - chitarist și solist, Neil Sanderson - baterist și ajutor vocal, și basistul Brad Walst. În 2003, Barry Stock s-a alăturat formației ca și chitarist principal. După semnarea contractului cu Jive Records, a lansat 3 albume în studio, Three Days Grace, în 2003, One-X în 2006, și
Three Days Grace () [Corola-website/Science/310876_a_312205]
-
de platină, dublu-platină, și platină, respectiv. În 2007, formația a fost declarată “cel mai bun artist rock al anului” de către Billboard. Predecesorul Three Days Grace, Groundswell formată în 1992, în Norwood, Ontario, având ca și membri pe solistul Adam Gontier, bateristul Neil Sanderson, basistul Brad Walst, și chitariștii Phil Crowe și Joe Grant. Toți aceștia frecventau liceul când au înființat formația. În 1997, după ce au fost despărțiți timp de doi ani, trupa s-a reformat în Toronto, ca un trio (Gontier
Three Days Grace () [Corola-website/Science/310876_a_312205]
-
Astarte a fost inițial înființată sub numele de Lloth, în septembrie 1995, la Atena, Attica. Componența inițială le cuprindea pe Maria „Tristessa” Kolokouri (bas, chitară, claviaturi), care ulterior va prelua și părțile vocale, Nemesis (chitară) și Kinthia (voce, chitară). Psychoslaughter, bateristul trupei grecești Invocation, a fost cooptat pentru sesiunea de înregistrări a primului lor demo, "Dancing in the Dark Lakes of Evil", lansat sub titulatura Lloth în 1997. Curând după aceea, trupa și-a schimbat numele în Astarte, după zeița semitică
Astarte (formație) () [Corola-website/Science/309522_a_310851]
-
America de Sud, iar în noiembrie din nou în Europa. În decembrie 2011 a fost lansat albumul Under the Sign of Hell 2011, o reînregistrare a albumului cu același nume din 1997. Componența formației pe aceste două albume este aproape aceeași, doar bateriștii fiind diferiți; pe albumul original e Grim, iar pe cel reînregistrat e Tomas Asklund. În 2012 Infernus a publicat un comunicat prin care anunță faptul că l-a concediat pe Pest din formație, motivul fiind lipsa de implicare a acestuia
Gorgoroth () [Corola-website/Science/309511_a_310840]
-
a apucat de jazz și apoi de hip-hop. În clasa a 7-a, l-a întâlnit pe chitaristul Brad Delson, cu care a început să scrie și să înregistreze cântece în dormitorul lui. La sfarsitul liceului, li s-a alăturat bateristul Rob Bourdon și au format formația Xero, cu mari vise în industria muzicii. După liceu, Mike s-a dus la liceul de Arte și Design, unde l-a întâlnit pe DJ-ul Joe Hahn, care împreună cu Dave Pheonix s-a
Mike Shinoda () [Corola-website/Science/309565_a_310894]
-
ambele compuse de Edmond Deda. Primul recital de jazz al Aurei Urziceanu are loc la Student Club. În primăvara lui 1966, cântăreața este distribuită în spectacolul "Jazz-jazz-jazz", prezentat la Teatrul Evreiesc de Stat, alături de pianistul János Kőrössy, contrabasistul Johnny Răducanu, bateristul Miki Mănăilă și balerinele Miriam Răducanu și Cecilia Hoppe. Se face remarcată în jazz cu o adaptare a Rapsodiei române nr. 1 de George Enescu. Interpreta susține turnee în compania celor mai prestigioase orchestre românești de jazz și de muzică
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
mai cânta alături de alte nume importante ale muzicii de jazz, precum cântăreața Ella Fitzgerald, pianiștii Bill Evans, Ahmad Jamal și Hank Jones, șeful de orchestră Quincy Jones, trompetiștii Dizzy Gillespie și Thad Jones, saxofonistul Paul Desmond, chitaristul Joe Pass și bateristul Mel Lewis. Efectuează turnee și în Australia, Brazilia, Bulgaria, Franța, Germania, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii etc. Face parte din juriile unor concursuri internaționale desfășurate la New York și Toronto (Canada). Aura Urziceanu însoțește în 1966 o orchestră
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
, cunoscut și sub numele Serghei Malagamba (n. 6 februarie 1913, Chișinău - d. 15 aprilie 1978, București) a fost un compozitor, aranjor muzical, dirijor și baterist român. Malagamba a studiat muzica la Conservatorul „Unirea” din Chișinău între anii 1931-1933. După o perioadă de întrerupere, a continuat studiile superioare muzicale în 1950 la Conservatorul din București (în cadrul unor cursuri inițiate de Uniunea Compozitorilor). Aici a studiat o
Sergiu Malagamba () [Corola-website/Science/309576_a_310905]
-
din București (în cadrul unor cursuri inițiate de Uniunea Compozitorilor). Aici a studiat o perioadă violoncelul, dar s-a simțit mai ales atras de baterie, instrument la care a excelat, remarcându-se printr-o tehnică de virtuoz. Malagamba a debutat ca baterist în anul 1937, participând în diferite formații de muzică de dans. În 1940 a dirijat primul său concert de muzică ușoară. Înainte de a se consacra compoziției și baghetei dirijorale, a fost considerat cel mai bun baterist din România, faima lui
Sergiu Malagamba () [Corola-website/Science/309576_a_310905]
-
Malagamba a debutat ca baterist în anul 1937, participând în diferite formații de muzică de dans. În 1940 a dirijat primul său concert de muzică ușoară. Înainte de a se consacra compoziției și baghetei dirijorale, a fost considerat cel mai bun baterist din România, faima lui depășind hotarele. Există păreri care susțin că Malagamba ar fi fost printre pionierii jazz-ului românesc. Malagamba s-a concentrat după război și asupra altor activități (compoziție, dirijat, aranjament muzical), fără însă a abandona bateria. În
Sergiu Malagamba () [Corola-website/Science/309576_a_310905]
-
fi fost printre pionierii jazz-ului românesc. Malagamba s-a concentrat după război și asupra altor activități (compoziție, dirijat, aranjament muzical), fără însă a abandona bateria. În anii șaizeci, a instruit noi toboșari, viitori exponenți ai muzicii rock (între ei, bateristul Ștefan Mihăescu de la formația Sideral). Între anii 1949-1954, a condus un număr de concerte de muzică ușoară la Sala Dalles. Din 1959, a participat ca dirijor al Teatrului satiric-muzical „Constantin Tănase”, cu care a condus un turneu de succes la
Sergiu Malagamba () [Corola-website/Science/309576_a_310905]
-
este înlocuit cu Sorin Romanescu. În același an participă la Zilele Culturii Românești de la Wuppertal, Germania, la inițiativa lui Mircea Florian; trio-ul András - Romanescu - Iordache rămâne în Germania pentru un turneu de jazz. În 1995 este cooptat un nou baterist, Lucian Maxim (percuționist în Orchestra Radio), iar în luna mai este realizat primul CD, intitulat "Țara te vrea prost"; cel de al doilea, "Aurolac", este înregistrat cu Radu Rîmniceanu la bas. În 1997 cânta mult în țară (Timișoara, Craiova, Cluj
Sarmalele Reci () [Corola-website/Science/309695_a_311024]
-
rock "Top T" de la Buzău și Cluj Napoca; sunt invitați la Gala Tele 7abc, la Festivalul de la Györ, Ungaria. Deschiderea și pregătirea muzicală le permite abordarea unor genuri complexe: jazz-rock (progresiv), latino, de asemenea punk și hard rock. Din septembrie 1997, baterist este Vadim Tichișan, iar la bas, Adrian Borțun (ex Timpuri Noi). În 1998, concertează la Clubul Universității și la clubul The Hope and Anchor din Londra, Marea Britanie. Formula 1999: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu (chitară), Vadim Tichișan (tobe), Iulian
Sarmalele Reci () [Corola-website/Science/309695_a_311024]
-
înființare, organizează la Club A un mega-concert aniversar. Componența trupei în 2000-2001: András, Viciu, Andi Savastre (bas), Adi Tetrade (tobe). Cîntecele "Telefonul nu mai sună", "Maniac" și "Șpriț de vară" devin hituri. Ionel Tănase îl înlocuiește pe Adi Tetrade ca baterist. Până la sfârșitul anului 2001 au susținut 654 de concerte. Piesa " Dacă n-ai fi tu" de pe albumul "Maniac" beneficiază de un videoclip reușit. Grupul continuă sa primească invitații și peste hotare. În martie 2002 au susținut un concert la Chișinău
Sarmalele Reci () [Corola-website/Science/309695_a_311024]
-
era un scriitor șomer căruia îi plăcea formația New York Dolls și care a cântat pentru scurt timp cu "The Nosebleeds", o formație punk. Johnny Marr (de fapt John Maher, dar și-a schimbat numele pentru a nu fi confundat cu bateristul formației "Buzzcocks"), scrisese deja multe melodii, si era foarte bun la chitară (un "Rickenbacker"). Mike Joyce a fost acceptat după o scurtă audiție. Prietenul lui Marr, Andy Rourke, a fost cooptat la baș. Primul lor single a fost „Hand în
The Smiths () [Corola-website/Science/309748_a_311077]