610 matches
-
puritatea și noblețea. Ața roșie, care va fi legată de către fiul ei, simbolizează dorința lui de a nu se despărți de ea. Prințul Kung leagă ața de primul nasture de la roba mamei sale. Un eunuc îi dă o pereche de bețișoare, care prind între ele un ghemotoc de bumbac ud: prințul Kung șterge cu delicatețe pleoapele mamei sale. Oaspeții aduc înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
albastru ca oceanul. Din locul în care mă aflu, pot să trag cu ochiul în palatele complet mobilate. Învelitorile scaunului sunt vopsite cu linii și modele care imită broderia. Pe o masă plină cu flori din hârtie sunt așezate frumos bețișoare din argint și cupe de vin din aur. Munții sunt acoperiți cu stânci, pâraie, magnolii și iarbă vălurită, toate făcute la scară. Ceea ce mă uimește și mai mult e că pe ramurile magnoliilor se odihnesc cicade, fluturi stau pe bujori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
La colțurile buzelor violet ale Majestății Sale se strânge salivă. Plânge fără lacrimi. De zile întregi tot țipă și urlă. În cele din urmă, glasul i s-a stins. Fiecare răsuflare este acum un chin. Degetele-i sunt ca niște bețișoare fragile, iar trupul lui nu e decât un schelet. A început călătoria transformării într-o palidă fantomă. Strămoșii săi nu i-au răspuns la rugăciuni, nici Cerul nu s-a îndurat de fiul său. Totuși, în neajutorarea sa, Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
proustian obscur) se spune că l-ar fi scos chiar și pe Eugen Lovinescu din zodia seninătății lui imperturbabile, și la o a treia ședință de cenaclu în care acela continua să descrie minuțios gândurile eroului care stătea cu un bețișor în mână și pândea un șoarece la un capăt de burlan, i s-ar fi adresat astfel cu zâmbetul lui încurajator și lipsit de maliție (redăm această scenă cu toată rezerva pe care o impune această amintire neverificată, celebrul critic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nenea ăla inginerul avea să umfle burta Cosânzenei. Marea umilință, Însă, abia urma. Cum aveam ureche muzicală destul de bună, educatoarea mă punea să ies În față și să-i dirijez pe ceilalți când cântau. Adică să țin ritmul cu un bețișor vopsit În alb. Și m-a pus să fac trebușoara asta chiar când era acolo maimuțoiul ei chelios și cu dungă la nădragi. Mă Înroșisem și mâna cu bățul alb bătea aerul aiurea, În contratimp. Noroc că nu ținea nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când ajunseseră din nou la școală. Directorul se ținuse de cuvânt și le Încredințase un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai devreme cu legătura de chei. Hotărâseră să facă experimentul, după ce trăseseră la sorți cu bețișoare, acasă la Baronu. Pe prispă ardea o singură amărăciune de bec chior ce lumina pereții pe care erau zugrăvite niște căprioare adăpându-se. Baronu se purta ca un mare găzdoi și dădea ordine: „Mamă, ia pune, fă, și mie niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fiecare fusese de acord să dea și să Încaseze câte două șuturi, pentru grabă și lipsă de organizare. Apoi șterseseră cum se pricepuseră mai bine microscopul și făcuseră din nou preparatul. Vieru, care În urma unei noi trageri la sorți cu bețișoare căpătase dreptul de a se chiombi cel dintâi pe ocular, se străduia să potrivească oglinda, după care izbucnise: „Ce pot să mă fac eu singur, numai cu doi boi lângă mine? N-avem lumină, ne trebuie cel puțin o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spate, auzise comenzile și mișcările celor din plutonul de execuție. Ectoraș se bănuise și el, cumva, răspunzător de sfârșitul inginerului, căci și el Îl urâse de moarte, mai ales după ce mezina Împăratului din basme Îl pusese să dirijeze cu un bețișor - În fața nesuferitului parfumat, cu Început de chelie, cu dungă la pantaloni și Îmbrăcat În cămașă albastră - corul de copii de grădiniță. Urechea muzicală a lui Ectoraș nu era tocmai un moft și, peste câțiva ani, pe când era În clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare grijă, asigurându-mă că fiecare este rumenită cum trebuie. El zace în pat, fumând cu ochii fixați în tavan. Cina e gata, îi strig. Se dă jos din pat și vine la masă. Îl servesc, îi pun în față bețișoarele, un șervet și un mic bol cu oțet. El împinge la o parte farfuriile și începe să vorbească cu o voce ciudată. Să tânjești după celebritate este dușmanul fericirii. Nu există ceva mai rău. Îți pierzi cele mai bune calități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
într-o cană cu ceai fierbinte, se simte pe ea însăși cum se umflă și se îngroașă cu fiecare clipă. Sunt un stâlp mitologic, născut să țin cerul sus, urlă el. Însă, fără tine, nu pot să fiu decât un bețișor. Jos! țipă Micul Dragon. Nu departe, se aude o explozie. Mao râde, cu pantalonii în vine. Oricine-ai fi, iar m-ai ratat! Japonezi sau Chiang Kai-shek! Miroși și tu distracția, nu? O, ce-mi mai place zguduitul pământului, Chiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca gheața la pieptul lui gol pe dinăuntru. La cină, mă scuz de la masă. Mao nu e atent. Mă duc în dormitorul lui, aprind lumina și îmi arunc pantofii din picioare. Mă întind în patul lui. Apoi se aude zgomotul bețișoarelor lui, când le pune jos. Sunetul chibritului cu care-și aprinde țigara. Nu îi plac brichetele moderne. Îi plac chibriturile mari, din lemn. Îi place să privească cum arde chibritul până când îi atinge degetele. Îi place să privească felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din biroul premierului Zhou. Mao e mai mult rușinat decât îngrijorat. Își amintește cât de hotărât era să-și transforme planul în realitate. A emis instrucțiuni: „În goană spre comunism” „Dărâmați structura familială” „Un castron de orez, o pereche de bețișoare, un set de pături - stilul comunismului” „Un hectar, zece mii de pfunzi de yame, două sute de mii de pfunzi de orez” „Împerecheați iepurele cu vaca, pentru ca iepurele să ajungă la fel de mare ca vaca” „Creșteți pui la fel de mari ca elefanții” „Cultivați fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vechime de o mie de ani, putrezește de la umezeala din aer. Are niște ochi triunghiulari și sprâncene stufoase. Încearcă să-și ascundă silueta lipsită de robustețe în uniforma militară. Însă îți dai seama de consituția-i bolnăvicioasă după gâtul cât un bețișor de bambus și capul lăsat într-o parte, de parcă ar fi prea greu pentru gâtul său. Și totuși, acum, ea e ispirată de Lin Biao. De felul lui de a-l cuceri pe Mao. Un mod atât de simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vasul său original de porțelan din dinastia Ming, cu 482 de ani în urmă. Apoi aprinde tămâie. Haideți să sărbătorim Festivalul Lunii. Cina este sofisticată, cu castraveți de mare și alte delicatese de pe uscat și din ocean. Mao își folosește bețișoarele ca să umple cu vârf farfuria lui Lin cu tendoane de tigru, împușcat acum o săptămână în Manciuria. Atmosfera e plăcută. Nu își dă seama că soțul ei joacă într-o operă live. Ea e într-o dispoziție sentimentală. Mao și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tot ascult propriul glas. Unde sunt lupii? În tăcere, ea își mănâncă ultima masă în calitate de Doamna Mao. Îi poruncește Micuței Luni să i se alăture. Însă tânăra nu e în stare să mânânce, oricât s-ar sili. Desface scoicile cu bețișoarele și pune carnea pe farfurioara lui Jiang Ching. Mulțumesc. Îți sunt recunoscătoare pentru loialitate și mi-aș dori ca tu să fi fost Nah. Neghiobie de mamă. Acum s-ar părea... că ea nu a fost chiar atât de lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu a fost chiar atât de lipsită de înțelepciune... Deșertul Ninxia în care a fugit... Tărâmul lipsit de constrângeri... Oricum, asta e ca să dau un final potrivit vieții mele. A sosit timpul să fiu o martiră, să îmi înfig un bețișor în gât - mă pregătesc. O actriță bună se poate descurca să joace orice scenă... Unde e Yu Hui-yong? Am nevoie să-mi aud operele. Yu e un laș înnăscut. Nu m-ar mira dacă ar ajunge să se sinucidă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vreun semn de afecțiune în buzunar și Hungry Hop aștepta la fereastra de la baie. Pe măsură ce zilele treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o periuță de dinți, un bețișor de urechi, o bucată de săpun, o rodie, niște fotografii și un prosop. Surorile și mătușile lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în ușa băii, strigând „Ce faci acolo?“, își dădură destul de rapid seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și an din viitor, vor primi acasă scrisorica de culoare violetă și vor lăsa locul liber, până ce un alt violonist, sau flautist, sau trompetist, va veni să se așeze pe același scaun, poate cu un alt șaman făcând gesturi cu bețișorul pentru a convoca sunetele la conspirația muzicală, viața e o orchestră care cântă continuu, acordată, dezacordată, un pachebot titanic care se scufundă mereu și mereu revine la suprafață, și atunci moartea se gândi că nu ar mai avea ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu degetele încercuite pe încheietura lui, iar el stă drept, cu picioarele încrucișate, brațele îi sunt acoperite de ace, parcă s-ar fi transformat într-un arici, iar pe creștet, în vârtejul din mijlocul căruia pornește părul, îi ardea un bețișor aromat, ca o rază de soare. Ea dă drumul mâinii lui și iese repede din cameră, făcându-mi semn să o urmez, iar eu mă supun furioasă, acesta este soțul meu, aceasta este casa mea, de când îmi spune ea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el spune simplu, mai bine. Ce ți-a făcut, întreb eu, iar el spune, nu știu exact, mi-a verificat pulsul în tot corpul, limba, mi-a pus ace și magneți în diverse locuri, apoi își atinge creștetul capului, iar bețișorul acela m-a liniștit foarte tare, și eu mă gândesc la toate încercările mele de a-l ajuta, încercări grăbite și înspăimântătoare, pline de compasiune, toate făcute în mod haotic și iată că vine femeia aceasta și aprinde un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care stătuse ea și mi se pare că ceva se schimbase în cameră, zidurile emană un miros ciudat, dulceag, acoperind mirosul neglijenței, chiar și trupul lui uscat emană un parfum surprinzător de plăcut, de parcă el însuși ar fi fost un bețișor parfumat, arzând în liniște. Trezește-mă și pe mine la răsărit, îl rog eu seara, dar pentru mai multă siguranță, pun și ceasul să sune, cum își întinsese ea mâna aceea fără ceas, ca și când eu aș fi cea primitivă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
împovărează cu alți copii, grei și nedoriți, și din nou mă apucă furia împotriva lui Udi, de câte ori mă înfurii împotriva naturii, mă înfurii și împotriva lui, cu entuziasmul său, apoi îmi amintesc enervată trupul său uscat acoperit de ace și bețișorul acela fumegând ridicându-se din vertexul său. Când intru în birou pentru a lua formularele, în ochii mei sar din nou cuvintele acelea ritmice, necircumcise, cuvinte îngrozitoare de renunțare, fraze seci, parcă ar fi vorba despre o cerere de eliberare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spital sau la policlinică, o privesc dezamăgită, avusesem atât de multă încredere în ea, fusesem sigură că o va atinge doar pe Noga cu degetele sale, iar ea se va însănătoși imediat, unde sunt puterile ei minunate, unde este fumul bețișoarelor parfumate, vorbele ei liniștitoare, fără ele nu este decât un om ca oricare altul, neînsemnată, tristă, fără scăpare. Îmi pare rău, șoptește ea, iese din cameră cu pași ușori, iar eu în urma ei, așteptându-mă încă la discursurile ei obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care o simt față de ea, așa cum ne temem să renunțăm la o haină călduroasă pe o vreme schimbătoare, îi privesc degetele osoase în timp ce își aprinde o țigară, ridurile de deasupra buzei sale de sus se înghesuie unul într-altul, încercuind bețișorul acela arzător, mișcările ei sunt încă studiate, ca și când zeci de bărbați ar pluti în jurul ei în fiecare secundă, în ciuda semnelor lăsate de bătrânețe, în ciuda mușcăturilor ulcerului, în rochia ei brodată și stilată, este încă impresionantă, cât de frumoasă fusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
supraveghere permanentă, așa că am stat mai tot timpul cu ea. Nu aveam când să învăț și mi-am întrerupt facultatea un an. Ca și când toate acestea n-ar fi fost de ajuns... Midori s-a oprit în mijlocul propoziției, și-a pus bețișoarele jos și a oftat. Cum naiba am ajuns să discutăm lucruri atât de îngrozitoare? — Toată povestea ta a pornit de la sutien, am zis. — Da, așa e. Te rog să mănânci toată porția aceea de dashimaki, a zis Midori, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]