440 matches
-
manierele de utilizare (apud Doyle și Smith, 2002): ► Modelul rolului trăsăturilor liderului în obținerea succesului în diferite acțiuni: vitalitate, competențe în realizarea sarcinilor, capacitatea de înțelegere, de a motiva grupul, curaj în depășirea riscurilor, capacitatea decizională, autocunoaștere, raționalitate, flexibilitate. ► Modelul behaviorist, comportamentalist care evidențiază ca stiluri: concentrat pe obiective și sarcini, concentrat pe grup, autoritar, directiv sau participativ. ► Modelul situațional (al contingenței) subliniază rolul interrelațiilor, al structurării sarcinilor, al raportării la puterea exercitată. ► Modelul liderului transformațional și tranzacțional, care să introducă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
le paradigme de la priorité des méthodes constructivistes d'apprentissage versus le paradigme du design instructionnel. e) La conception des activités éducatives (chapitre 6) doit franchir un obstacle largement accepté dans le passé le recours à la projection programmée, d'essence behavioriste, à savoir au design instructionnel. Le respect des paradigmes sus mentionnés dans la nouvelle conception des activités demande cependant un fléchissement de la projection, l'appel à des models alternatifs, ce qui détermine l'affirmation du paradigme de la priorité de la projection
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
procese mintale - senzații, sentimente, gânduri - drept condiții necesare și suficiente pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu, plauzibil că expresia „a ne aminti“ desemnează un anumit proces mintal. Și că acest lucru va putea fi contestat doar de behavioriștii declarați sau camuflați. Wittgenstein nu neagă însă, așa cum fac behavioriștii, că există un proces mintal al amintirii. Ceea ce contestă el este sugestia că semnificația expresiei „a ne aminti“ este dată prin asocierea ei cu un proces mintal, că imaginea unui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu, plauzibil că expresia „a ne aminti“ desemnează un anumit proces mintal. Și că acest lucru va putea fi contestat doar de behavioriștii declarați sau camuflați. Wittgenstein nu neagă însă, așa cum fac behavioriștii, că există un proces mintal al amintirii. Ceea ce contestă el este sugestia că semnificația expresiei „a ne aminti“ este dată prin asocierea ei cu un proces mintal, că imaginea unui proces lăuntric este cea care ne dă ideea corectă a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acest punct de vedere.47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a formulat o teorie a semnificației, propria sa teorie, care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
despre gramatica cuvintelor «temei» și «cauză»: în ce cazuri spunem noi că am dat un temei pentru a face un anumit lucru și în ce cazuri o cauză? Dacă se răspunde întrebării « De ce ți-ai mișcat brațul?» dând o explicație behavioristă, s-a specificat o cauză. Cauzele pot fi descoperite prin experiență. [Ă] Cuvântul «temei» nu este folosit în relație cu experimentarea.“85 Distincția dintre „temei“ și „cauză“ este, prin urmare, o distincție conceptuală, o distincție care nu va fi afectată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rezultă că anumite aspecte nu pot fi problematizate dacă vrem să pornim de undeva în chestiunea întemeierii adevărului și a asigurării certitudinii în cunoaștere. Aceasta înseamnă că, măcar în opera sa tîrzie, Wittgenstein nu a fost departe de unele idei behavioriste (proprii filozofiei comportamentului), deși intenția sa a fost să se delimiteze de ele. Nu se pune deci problema formulării unor întrebări sau răspunsuri în legătură cu validitatea acestor jocuri de limbaj; ele se sprijină pe experiența, acordul, obiceiurile și regulile unei comunități
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce antrenează imagini verbale (imagini ale cuvinte-lor) și structurează discursul interior. În articularea unei filozofii de factură lingvistică pentru a identifica sursele construcțiilor defectuoase din limbă, deoarece conceptele mentale pot fi analizate deopotrivă ca acte și ca rostiri manifeste, filozoful behaviorist englez Gilbert R y l e285 arată însă că atributele de contemplativ, reflexiv și deliberativ se aplică dispozițiilor de comportare inteligentă, care pot fi exprimate verbal sau nu. În mod obișnuit, limbii i se atribuie rolul de a exprima gîndurile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu va putea înlocui satisfăcător teoriile pe care le respingea. Plecînd de la un studiu al relațiilor oamenilor cu obiectele materiale, el emite o "teorie a schimbării sociale cumulative", pretinzînd că oferă o interpretare a istoriei civilizației materiale. Adoptînd o abordare behavioristă a analizei psihologice, el încearcă să deducă noțiunile fundamentale ale propriei teorii din instinctele oamenilor, așa cum se modifică ele sub influența condițiilor de mediu. Instinctele ar fi deci adevăratele determinante ale comportamentului economic. Dar lista instinctelor pe care ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
proasta coordonare a comportamentelor culturale cu evoluția investițiilor. Sunt invocate ca necesare măsuri fondate pe principii sociologice. Primii instituționaliști se opun vehement utilizării metodelor cantitative în cadrul științei economice. Tezele lor vizează crearea unei economii a bunăstării bazată pe o psihologie behavioristă "științifică" și pe norme obiective. Sunt analizate impactul tehnologiei asupra economiei, oscilațiile cererii, este propus un program de "gestiune socială" și o "administrație creatoare", bazată "pe o planifi care economică națională" și pe concentrarea cercetării economice asupra eficienței liberei întreprinderi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de economia neoclasică, dar comportamentaliștii actuali s-au detașat și sunt superiori prin analiza mai fină a proceselor psihice interne ale omului și a stărilor minții și conștiinței sale. Oricum, astăzi e mai corect să vorbim despre comportamentaliști decît despre behavioriști. Economia comportamentală, prin reprezentanții săi, propune așadar un studiu interdisciplinar bazat pe preluarea în economie a unor elemente din psihologie, filosofie, sociologie, politologie, antropologie, biologie și alte științe sau discipline. Scopul este îmbunătățirea comportamentului valorificabil în sens economic prin integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
un coautor al operei, publicitatea creativă face apel la un public mai activ, mai complice, educat în cultura mediatică. O întreagă zonă a publicității se joacă cu ea însăși așa cum se joacă cu produsul și cu consumatorul-actor. Stadiul „primitiv” sau behaviorist al publicității s-a epuizat: asistăm la desfășurarea momentului său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ordin didactic, a frustrației ca fenomen singular, independent de celelalte procese și funcții psihice, implică, un efort de abstractizare, deoarece este neglijat întregul în mod intenționat. În mod deosebit, trebuie înlăturat simplismul ipotezei S-R („Stimul-Reacție”), al punctului de vedere „behaviorist”, și a celui „biologist” în explicarea „frustrației”, care duce la simplificarea cercetării, la sărăcirea conținutului psihologic al acesteia; de exagerările asemeni, nu putem să nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
teoriilor, precum și deosebita importantă, ideologică, politică, a unor asemenea teorii. Iată de ce un examen atent al acestui fenomen merită osteneală din partea psihologiei noastre”. Diferitele modalități de interpretare si explicație a „frustrației” pot fi grupate în trei mari categorii: l) cele behavioriste, în cadrul cărora ne vom ocupa de orientările pozitiviste, adică acele interpretări care, ignorând principial conținutul interior al conduitei, restrâng schema, de explicație a frustrației la studiul manifestărilor exterioare ale conduitei respective, după schema „S-R”(stimul-reacție); 2) concepțiile biologiste, care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psiho-sociale a persnalității va contribui la întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul de vedere behaviorist „alterează problema frustrației”, făcând din ea o pseudo-problemă. Într-adevăr, stipularea tezei că fenomenele „conștiinței” nu pot fi accesibile cunoașterii științifice obiective reduce, în general
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul de vedere behaviorist „alterează problema frustrației”, făcând din ea o pseudo-problemă. Într-adevăr, stipularea tezei că fenomenele „conștiinței” nu pot fi accesibile cunoașterii științifice obiective reduce, în general, cercetarea psihologică la studiul comportamentului exterior
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul de vedere behaviorist „alterează problema frustrației”, făcând din ea o pseudo-problemă. Într-adevăr, stipularea tezei că fenomenele „conștiinței” nu pot fi accesibile cunoașterii științifice obiective reduce, în general, cercetarea psihologică la studiul comportamentului exterior. Înțelegerea fenomenului de frustrație este redusă, astfel, la analiza
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau mai puțin, trăsături de „distructivism”, „rigiditate” și „imaturitate” la reacțiile cele mai adecvate (realizate pe baza unor acte reflexive obiective), prin care subiectul dă dovadă de stăpânire de sine, de „amânare”, de capacitate de „raționalizare” etc. 3) Aceeași orientare behavioristă, de esență mecanicistă, dovedesc J. Dollard, L. Doob, N.F. Milier, C.H. Mowrer, R.R. Sears, atunci când demonstrează experimental relația necesară dintre „frustrație” și „agresiune”. Potrivit acestei concepții, ori de câte ori un obstacol obstrucționează realizarea unei dorințe, tendințe, trebuie să aibă loc un act
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și obiective cunoașteri de „sine” și de „altul”; este necesar, de exemplu, să scoatem la „lumina” conștiinței adevărata semnificație a tendințelor și a impulsurilor noastre, pentru a le putea controla și domina. 2. Interpretări „biologistice”. Ca o reacție împotriva concepțiilor „behavioriste tradiționale”, care minimalizau rolul proceselor și al determinărilor interne, unii psihologi au absolutizat, dimpotrivă, importanța factorilor interni subiectivi, în dezvoltarea psihicului uman, subliniind fie rolul impulsurilor, al tendințelor biologice, fie importanța unor procese și funcții psihice (ex. afective, cognitive, volitive
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lor, tind nu numai să îl servească, dar să îl și nege și, evident, să-l reprime. (Vezi, „Introducere în psihologia medicală”, 1973, Ed. științifică, p. 60). Alăturându-ne criticilor mențonate mai sus, subliniem și noi insuficiența modalităților de interpretare „behavioriste” și „biologiste”, care reduc semnificația „fenomenului de frustrație” la simplismul ipotezei „S-R” („Stimul-Reacție”), sau la înțelesul psihanalitic de „complex” - adică de factor inconștient, rezutat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” (Sine, Eu, Supra-Eu), sau dintre forțele pulsionale ostile (Libido și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin aptitudini sau capacități, care asigură succesul formelor de activitate social-utile. * * * Sintetizând, în finalul acestui capitol, considerațiile referitoare la felul în care diferiți psihologi privesc și interpretează fenomenul „conflictualității” și cel al „frustrației”,, reținem câteva direcții principale: Mai întâi linia „behavioristă”, fizicalistă, limitată la interpretări mecaniciste a relațiilor „stimul-reacție”; Interpretarea „biologistă”, care așază pe un prim plan motivația inconștientă, subestimând rolul „conștiinței” și al condițiilor social-istorice în edificarea „personalității”, în detreminarea fenomenelor psihice; Linia „psihologistă”, carae pune accentul mai mult pe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
teorii explicative, insistăm în capitolul următor al lucrării de față. Vasile Pavelcu, Examenul critic al noțiunii „complex al frustrației”..., p. 39. Frustration. The Development of a Scientific Concert, l965, New-York. Vezi John B. Watson, Psychology from the stand point of behaviorist, 1913, New-York. S.T. Rubinstein, Problema soznanîia v svete dialekticescogo materializma, în „Izvestia AN SSSR, seris Istorii i filozofii, nr. 3, 1945. Tratat de psihologie experimentală (în colab.), 1963, Editura Academiei, București, p. 13. Existență și conștiință, l960, Editura {tiințică, București
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Vest din Timișoara, HYPERLINK "mailto:mihai.hohn@email.ro" mihai.hohn@email.ro Comportamentul uman a făcut obiectul multor și variate cercetări încă din cele mai vechi timpuri, dar studiul lui sistematic a fost inițiat de Watson, odată cu dezvoltarea curentului behaviorist. În ultimii ani cercetările referitoare la comportament au fost reluate, dar din perspectiva persoanei, ca factor intermediar între stimul și răspuns (S - P - RA, vizând atât latura fiziologica (sistemul neuroendocrina și structurile mentale (structuri cognitiveă (Radu, 1991Ă. Trebuie accentuat că
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
influent psiholog al secolului XX într-o anchetă a American Psychological Association (Haggbloom, et. al., 2002). John Broadus Watson (psiholog) - Fondatorul behaviorismului metodologic. Articolul său clasic în istoria psihologiei, „Psychotherapy as the behavioris views it” (1913), a devenit manifestul mișcării behavioriste. A fost președintele American Psychological Association. Hans Eysenck (psiholog), Arnold Lazarus (psiholog), Joseph Wolpe (psihiatru) - primii care au aplicat sistematic principiile behavioriste la domeniul clinic și care au formulat și impus termenul de terapie comportamentală/behavior therapy. David Clark, Arthur
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
metodologic. Articolul său clasic în istoria psihologiei, „Psychotherapy as the behavioris views it” (1913), a devenit manifestul mișcării behavioriste. A fost președintele American Psychological Association. Hans Eysenck (psiholog), Arnold Lazarus (psiholog), Joseph Wolpe (psihiatru) - primii care au aplicat sistematic principiile behavioriste la domeniul clinic și care au formulat și impus termenul de terapie comportamentală/behavior therapy. David Clark, Arthur Freeman, Raymond DiGiuseppe, Windy Dryden, Steve Hayes, Robert Leahy, Marsha Linehan, Paul Salkovskis, Zindel Segal, Adrian Wells, Richard Wessler, Jeffrey Young (psihologi
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]