360 matches
-
eforturi). Memoria secolului XX rezumată și consemnată pe o foaie de hârtie nu mai mare ca o batistă, de două sau trei generații de supraviețuitori. Aici, fiecare om e un roman. Iar uneori chiar un fragment de epopee. Cu un bemol, totuși: acest avantaj antropologic, specific european, și mai degrabă de origine așkenazi, chiar dacă există și "romane" sefarade, va înceta curând a mai fi operant, odată cu moartea ultimilor supraviețuitori. Mâine, acest argument va fi mai convențional. 2. O proporție nemaiîntâlnită de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Lupu, este considerat că prin interpretările sale ar fi adus cel mai aproape muzica de vorbire. În a doua seară, tot la Sala Palatului, pianiștii Daniel Barenboim și Radu Lupu susțin împreună Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi bemol major K365 de W. A. Mozart. Consemnăm telegrafic și inițiativa apariției unei secțiuni interesante, intitulate “Bucureștiul Creativ”, ce va da o notă aparte de noutate. Nu putem însă încheia succinta informare fără să menționăm prezențele ieșene din programul publicat, cum
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a lui Daniel Barenboim de a apărea pe aceeași scenă împreună cu vechiul său prieten Radu Lupu, după cum se vede, este convingerea că amândoi au depline compatibilități profesionale. Această constatare se susține prin Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi bemol Major K 365, interpretat împreună. Dirijorul și pianistul Daniel Barenboim și pianistul Radu Lupu Frățietatea profesională a rezultat din dialogul purtat pe clapele pianelor cu replici glumețe sonore. Dacă doar ascultai, puteai să crezi că interpretează un singur artist. Același
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
într-un concert memorabil, conduși cu multă siguranță și sincere trăiri de tânărul dirijor. Siguranța atacului, calitatea sunetului, omogenitatea și echilibrul sonor între partidele instrumentale au impresionat plăcut. Celelalte numere din program, cum ar fi Concertul nr. 1 în Mi bemol Major pentru pian și orchestră S.124 de Franz Liszt,a avut ca solist pe Ben Schoeman, înzestrat cu multă siguranță și dezinvoltură, s-a încadrat nivelului calitativ ridicat solicitat de dirijor. Pentru final, o foarte bună impresie a făcut
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Lupu va avea loc în memoria Mihaelei Ursuleasa. Așadar motiv de emoții în plus, atât pentru interpret, dar și pentru melomani. Între Sonata pentru pian nr. 20 în La Major, D 959 și Sonata pentru pian nr. 21 în Si bemol Major D 960 de Franz Schubert din program, fiecare cu o durată de aproximativ 40 de minute, a fost o pauză de o jumătate de oră. Cum oare aș putea să traduc trăirile unui asemenea bătrânel fenomenal cum este Radu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
urmat Sonata nr. 2 în sol diez minor op. 19 și Studiile op. 8, nr. 2 în fa diez minor, nr. 4 în Si Major, nr. 5 în Mi Major, nr. 9 în sol diez minor, nr. 11 în si bemol minor și nr. 12 în Re diez minor, care te-au transpus parcă într-o lume de vis. La fel de plăcută s-a dovedit a fi, după numai două zile, reîntâlnirea aceluiași îndrăgit pianist, și tot la Ateneul Român, într-un
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
dispărut cu totul din viața mea, Otto e la socrii mei, cu Corina și Răzvan mă văd foarte rar, iar cu Teo deloc. Svetlana a rămas, prin forța împrejurărilor, lîngă mine. Iar eu m-am lăsat de fumat. Un mic bemol Desigur, lucrurile sînt departe de a fi idilice, tot așa cum sînt departe de a fi colorate exclusiv în negru. Pentru a contrabalansa efuziunile și declarațiile amo roase din finalul textului de mai nainte, iată un altul, despre aceeași chestiune, scris
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
face pe astronomul, Că nu știi tu Cine a făcut ,,cloșca cu pui și Orionul”! Și nu mai strica ,,adunările de sărbătoare”, Tu esti neșcolit în muzică și cântare! Vezi-ți de miei și de iezi, nu te amesteca printre bemoli și diezi, Sunt alții mult mai știutori, Că nu se cântă la palate ca în coliba de păstori. Stai acolo la marginea satului și lasă pe dregători Să aibă grijă de ,,otava împăratului”! Și nu mai spune povestea cu ,,cumpăna
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nici igienizare. Asta fiindcă - i-am spus în glumă, citînd o vorbă din darea de seamă - cineva „nu-și exercită atribuțiile în sensul scopului”! *L-am revăzut pe Arthur Rubinstein cîntînd, împreună cu orchestra din Paris, Concertul nr. 5 în mi bemol „Imperialul” de Ludwig van Beethoven. Mască de evreu bătrîn, solemn, sever cu sine și cu cei din jur. Uneori, rămînea cu gura ușor întredeschisă, dar se redresa imediat. Nu știu ce-am urmărit mai mult: sunetele sau mîinile sale care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici logica propriului comportament. Deși este un adept al plasării începuturilor fanteziei în literatura română la finele secolului al XVII-lea începutul celui de al XVIII-lea (titlurile invocate fiind Viiața lumii și Istoria ieroglifică), Al. Duțu simte nevoia unui bemol: " Desigur că folosirea termenului de "beletristic" ar putea părea exagerată, cu atât mai mult cu cât intenția creării unor valori estetice poate fi pusă sub semnul întrebării. Cert este, însă, că umaniștii au conștiința că preocupările lor sunt deosebite, așa cum
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
într-o epocă pe care am trăit-o cu toții, a făcut viața mult mai liberă decât ar fi fost posibil de imaginat în exterior. A.V. Cu ani în urmă, am ascultat la radio înregistrarea Concertului nr. 1 în si bemol minor pentru pian și orchestră de Ceaikovski, realizată în prezența publicului. Nu am auzit la început anunțul care preciza numele interpretului, și am rămas stupefiat de rapiditatea pasajelor de virtuozitate tehnic-instrumentală. Abia la final, când am aflat cine era interpretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
V. Ce v-ar fi plăcut să realizați în viață, și din diverse motive, nu s-a putut? I.H. -... N-am reușit să devin un tenor de operă..., pentru că n-am putut să cânt de cât până la notele sol, la bemol și nu mai mult (zâmbește larg). Tare mult aș fi dorit asta în perioada tinereții, a fost dorința mea maximă când eram la Timișoara, dar și la Viena, să devin într-adevăr, tenor. Însă am fost foarte fericit, și poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
îl așteptăm, din 16 mai, se va specifica foarte clar, fără echivoc - și subliniez acest lucru -, faptul că cele două țări sunt pregătite să adere la Uniunea Europeană în ianuarie 2007. Aceasta e concluzia politică. Ei însă îi poate urma un bemol tehnic. Alice Iacobescu: Un „dacă”? Mihai-Răzvan Ungureanu: Un „dacă” inevitabil: dacă își vor face, dacă vor continua ritmul reformelor - în cazul nostru -, dacă vor ajunge la anumite tipuri de performanță administrativă - în cazul Bulgariei. Ceea ce, evident, s-ar mai putea
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
dacă vor continua ritmul reformelor - în cazul nostru -, dacă vor ajunge la anumite tipuri de performanță administrativă - în cazul Bulgariei. Ceea ce, evident, s-ar mai putea încă o dată verifica pe parcursul lui 2006, poate în toamna târzie a acestui an. Însă bemolul tehnic de care pomeneam ar fi post-ianuarie 2007, când, fie într-un caz, fie în celălalt, fie în amândouă cazurile - România și Bulgaria -, ar mai fi nevoie de activarea unui mecanism de monitorizare pe anumite chestiuni foarte precise, care să
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
cititori, scrierea intră imediat în atenția unor critici importanți ai vremii, de la promptul P. Constantinescu, care îl pune în linie de înrudire directă cu Delavrancea, la mai puțin precipitații E. Lovinescu și G. Călinescu, unde erudiția exigentă plasează cîte un bemol în fața notei de entuziasm, pînă la Perpessicius, aflat în deplină rezonanță cu prozatorul - poet de comună vibrație „rococo”. Dar adevăratul big-bang al universului scăldat în curcubeie și zarzări înfloriți ai vîrstei infantile se produce în 1925, prin apariția Hotarului nestatornic
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
ele, și se prezintă ocazional în concerte. La vârsta de 15 ani a scris prima sa simfonie recunoscută, pentru orchestră simfonică mare, opus 11 în "do minor" 1824. La vârsta de 16 ani a scris Octetul pentru coarde în Mi bemol major, prima lucrare în care și-a dovedit pe deplin genialitatea, lucrare care, împreună cu Uvertura "Visul unei nopți de vară", scrisă cu un an mai târziu, sunt cele mai bine cunoscute lucrări din tinerețe. În 1842 a compus Muzica de
Felix Mendelssohn Bartholdy () [Corola-website/Science/300090_a_301419]
-
mare. De asemenea, mama asistă la educația sa. Datorită talentului său muzical ușor de remarcat, reputația lui Chopin îi aduce aprecierea de „al doilea Mozart”. La vârsta de șapte ani era deja autorul a două poloneze (Sol minor și Si bemol major), prima dintre acestea fiind publicată în atelierul părintelui Cybulski, directorul unei Școli de Organiști și unul dintre puținii editori de muzică din Polonia. Articole despre copilul minune apar în presa din Varșovia, iar „micul Chopin” devine o atracție în cadrul
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
că am avut ultimul răsuflu, iar al treilea mi-a spus că eram deja mort”. Chopin petrece verile din perioada 1839 - 1843 la proprietatea scriitoarei din Nohant. Reprezintă o perioadă liniștită și productivă pentru compozitor. Aici compune Poloneza în La bemol major, Op. 53 „"Eroica"”, una dintre capodoperele sale. La întoarcerea la Paris (1839), îl întâlnește pe pianistul și compozitorul Ignaz Moscheles. În 1845 se naște o problemă serioasă în relația dintre Chopin și Sand, odată cu deteriorarea suplimentară a sănătății lui
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
care sărbătorea fericita reîntoarcere pe scenă a faimoasei cântărețe Nancy Storace. Aceasta cantată s-a pierdut, deși a fost tipărită de Joseph von Kurzböck în 1785. "Davidde penitente" K.469 (1785) a lui Mozart, concertul său pentru pian în Mi bemol major K.482 (1785), cvintetul pentru clarinet K.581 (1789), și marea simfonie în Sol minor K.550, au fost prezentate la sugestia lui Salieri care chiar a dirijat una dintre reprezentații în 1791. În ultima sa scrisoare care a
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
raportul frecvențelor depinde numai de intervalul dintre două tonuri, nu și de o anumită frecvență (sau înălțime), a tonurilor individuale. De exemplu, are o frecvență de 440 Hz și are o frecvență de 466 Hz. Intervalul între "La" și "Si bemol" este un semiton, cum este și cea "Si bemol" și "Si" (frecvența 493 Hz). În consecință, rapoartele frecvențelor sunt aceleași: Prin urmare, logaritmii pot fi folosiți pentru a descrie intervale: un interval este măsurat în semitonuri luând logaritmul în al
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
nu și de o anumită frecvență (sau înălțime), a tonurilor individuale. De exemplu, are o frecvență de 440 Hz și are o frecvență de 466 Hz. Intervalul între "La" și "Si bemol" este un semiton, cum este și cea "Si bemol" și "Si" (frecvența 493 Hz). În consecință, rapoartele frecvențelor sunt aceleași: Prin urmare, logaritmii pot fi folosiți pentru a descrie intervale: un interval este măsurat în semitonuri luând logaritmul în al raportului frecvențelor, în timp ce logaritmul în al raportului frecvențelor exprimă
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
de Hugo Riemann (1849-1919). O triadă majoră este formată dintr-o terță mare urmată de o terță mică (de exemplu, Do, Mi, Sol). Într-o triada minoră, o terță mică este urmată de o terță mare (de exemplu, Do, Mi Bemol, Sol). În analiza funcțională, un accent deosebit este pus pe înțelegerea armoniei în game majore și minore într-un sistem simetric (prin simetric se înțelege inversarea relațiilor dintre note; pentru detalii vedeți mai jos). Treptele ii, iii și vi sunt
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
notația este și ea simetrică: T devine t, Tp devine tP, etc.). De exemplu, acordul T=(Do,Mi,Sol)= (terța mare și cvinta perfectă peste nota de referință la baza=Do) în gama Do major este inversat la (Do, Mi bemol,Sol)=(terța mare și cvinta perfectă "sub" nota de referință care este acum la vârf=Sol). Prin urmare, dacă în gama Do major T=(Do,Mi,Sol) și Tp=(La,Do, Mi) diferă cu o singură notă cu un ton
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
vârf=Sol). Prin urmare, dacă în gama Do major T=(Do,Mi,Sol) și Tp=(La,Do, Mi) diferă cu o singură notă cu un ton peste cvinta deasupra bazei (La relativ la Sol), în gama Do minor t=(Do,Mi Bemol,Sol) și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub Do este Si Bemol), sau tP=(Si Bemol,Mi Bemol,Sol)=triada majoră
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Do minor t=(Do,Mi Bemol,Sol) și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub Do este Si Bemol), sau tP=(Si Bemol,Mi Bemol,Sol)=triada majoră Mi Bemol. În plus, un nou tip de acord este definit, numit „acord de contrast” (ger. "Gegenklang") sau "Leittonwechselklang" (Leitton (sensibila) + Wechsel (schimb) + klang (sunet), aproximativ „acord de schimb cu sensibila”) pentru treptele T, D
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]