245 matches
-
o suprafață de 0,48 km², din care aproximativ 0,38 km² sunt dedicate zonelor verzi. Călugării benedictini au trăit pe această insulă începând cel puțin din secolul al VIII-lea și pentru aproape cinci sute de ani. Prima clădire benedictina a fost construită între 764 și 804 de călugării refugiați acolo după ce au fost alungați de franci din Mănăstirea Sânto Stefano din Altino. Călugării benedictini s-au mutat apoi la Abația Sant'Ilario din apropiere de Malcontenta lăsând astfel pe
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
Stefano din Altino. Călugării benedictini s-au mutat apoi la Abația Sant'Ilario din apropiere de Malcontenta lăsând astfel pe insula un ospiciu pentru frații mai în vârstă. Reînvierea vieții monahale a avut loc în anul 1109 odată cu sosirea călugăritelor benedictine care au rămas acolo până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Călugăritele proveneau de la mânăstirile Sfinților Leon și Basso de pe insulă Malamocco, care fuseseră distruse de un cutremur. În 1615, din cauza degradării clădirilor și a condițiilor neigienice de pe insulă, călugăritele au
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
clădirilor și a condițiilor neigienice de pe insulă, călugăritele au fost transferate în orașul Veneția, iar spațiile mânăstirești au fost folosite ca depozite pentru cereale, iar în 1630 ca spațiu pentru victimele ciumei. În 1647, insula a fost folosită de călugăritele benedictine, dominicane și franciscane care au fugit de invazia turcă din insula Cretă și au rămas acolo până în 1716, cănd mănăstirea a fost închisă. La începutul secolului al XVIII-lea, Senatul Republicii Venețiene a desemnat ca loc pentru un nou spital
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
(„Du-te înapoi, Satan” sau „Dă-te înapoi, Satan”) este o formulă catolică medievală de exorcism, înregistrată într-un manuscris din 1415 găsit în Mănăstirea Benedictină Metten în Bavaria iar originea sa este în mod tradițional asociată cu benedictinii. În tradiția catolică actuală, formula (uneori redusă doar la "Vade retro"), este folosită pentru a respinge orice posibil lucru sau întâmplare rea. Inițialele acestei formule (VRSNSMV SMQLIVB
Vade retro satana () [Corola-website/Science/331139_a_332468]
-
exactă a pasajului nu este clară. Pasajul a intrat în atenția generală în 1647, când femeile care au fost persecutate pentru vrăjitorie au declarat că au fost în imposibilitatea de a face rău acolo unde exista o cruce, astfel Mănăstirea Benedictină Sf. Mihail din Metten a fost îndeosebi scutită de influența lor. O căutare a mănăstirii a arătat că erau pictate cruci pe pereți cu inițialele formulei. Sensul acestor literele a rămas un mister pentru un timp, până când s-au găsit
Vade retro satana () [Corola-website/Science/331139_a_332468]
-
sau Vértesszentkereszt (în ) este o veche mănăstire, rând pe rând, benedictină, cisterciană, din nou benedictină și, în sfârșit, dominicană. A fost fondată în secolul al XII-lea și situată în Ungaria. În 1543 a fost parțial distrusă de otomani. Data primei fondări nu este cunoscută precis, însă prezența călugărilor benedictini este
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
sau Vértesszentkereszt (în ) este o veche mănăstire, rând pe rând, benedictină, cisterciană, din nou benedictină și, în sfârșit, dominicană. A fost fondată în secolul al XII-lea și situată în Ungaria. În 1543 a fost parțial distrusă de otomani. Data primei fondări nu este cunoscută precis, însă prezența călugărilor benedictini este atestată în 1146.sub
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
simbol al celor șapte izvoare ale Heptapegonului (Ein Sheva, Tabgha). În afara bisericii se afla o cristelniță în formă de cruce, adusă de la o biserica de lângă Hebron, datând, după estimări, din secolul al V-lea. În apropiere se află o mănăstire benedictină germană cu camere pentru pelerini. Biserica are un plan bazilical, cu o navă centrală și nave colaterale cu transept și cu o absidă în fund. Sub altar se află piatra - găsită în timpul unor excavații - care este venerată ca aceea pe
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Abația benedictină Juvigny, astăzi dispărută, se situa într-o buclă a râului La Loison, la marginile pădurii Woëvre, la granițele Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și ale Regatului Franței, între orașele Montmédy, Stenay și Damvillers, pe teritoriul actualei comune Juvigny-sur-Loison. Potrivit
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
ambiție, preferând să ducă o viață de plăcere. La 16 iunie 1837, la neapole, Leopold s-a căsătorit cu Prințesa Maria de Savoia, a doua fiică a Prințului Joseph Maria de Savoia, Conte de Villafranca și a soției acestuia, Pauline Benedictine de Quélen de Vauguyon. Au fost nepotriviți și căsătoria lor a fost nefericită. El a fost un agnostic și liberal. Ea a fost un fanatic religios conservator, care nu avea nimic în comun cu el. Au reușit să aibă un
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
Wessex, Emma de Normandia și Matilda, au finanțat o serie de lucrări din diferite medii, Adelize a sponsorizat în special cărți scrise în limba franceză. Când Henric a murit la 1 decembrie 1135, Adeliza s-a retras temporar la mănăstirea benedictină Wilton în apropiere de Salisbury. A fost prezentă la prima comemorare a decesului soțului ei și a fondat un spital pentru leproși. În 1138, la trei ani după decesul lui Henric I, Adeliza s-a căsătorit cu William d'Aubigny
Adeliza de Louvain () [Corola-website/Science/333162_a_334491]
-
Biserică Sfântă Cruce (), cunoscută ca Le Zitelle, este o biserică romano-catolică din orașul italian Veneția, situată pe insula Giudecca. Ea a făcut parte dintr-o mănăstire benedictina. Locul pe care se află mănăstirea era în trecut unul mlăștinos și nepotrivit pentru o așezare umană. Cele mai vechi referințe datează din secolul al XIV-lea. În 1328, Consiliul Mare a acordat aceste locuri la diferite persoane pentru a
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
reușit totuși să se îmbogățească prin diverse donații. În 1435, Papa Eugen al IV-lea, patrician venețian, a acordat o indulgenta plenară pentru oricine contribuia la depășirea penuriei, iar câțiva ani mai târziu a fost trecută în jurisdicția mănăstirii abația benedictina Sân Giorgio di Fossano cu dependentele sale, inclusiv Biserică Sân Cipriano din Sarzano (Rovigo). Maicile erau cunoscute mai ales pentru virtutea și moralitatea lor, atât de mult încât în 1434 episcopul de Castello Sân Lorenzo Giustiniani a transferat trei dintre
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
Bazilica Sfântul Gheorghe Mare, mai cunoscută ca Bazilica San Giorgio Maggiore (în ), este o bazilică minoră benedictină din secolul al XVI-lea situată pe insula San Giorgio Maggiore din Veneția. Edificiul a fost proiectat de arhitectul Andrea Palladio și construit între anii 1566 și 1610 în stil renascentist clasic. Marmura ei albă strălucește deasupra apei albastre a
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
(în ) a fost o mănăstire benedictina în Veneția, Italia, situată pe insula Sân Giorgio Maggiore. Ea se află alături de Biserică Sân Giorgio Maggiore și a servit anterior că o comunitate monahala, iar în prezent servește că sediu al Fundației Cini. Mănăstirea a fost înființată în anul
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
(în ) este o mănăstire benedictină din Ungaria, fondată în anul 1055 de regele Andrei I al Ungariei. Patronii ei spirituali sunt Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Aignan de Orléans. Ea se află pe promontoriul Tihany de pe malul nordic al lacului Balaton, la 8 km sud-vest
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
Ungariei. Patronii ei spirituali sunt Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Aignan de Orléans. Ea se află pe promontoriul Tihany de pe malul nordic al lacului Balaton, la 8 km sud-vest de orașul Balatonfüred. Abația funcționează ca un priorat autonom în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Abația benedictină de la Tihany a fost fondată în anul 1055 de către regele Andrei I al Ungariei (1046-1060), ca o necropolă regală pentru el și familia sa. Ea a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria și Sfântului episcop Aignan de Orléans
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
spirituali sunt Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Aignan de Orléans. Ea se află pe promontoriul Tihany de pe malul nordic al lacului Balaton, la 8 km sud-vest de orașul Balatonfüred. Abația funcționează ca un priorat autonom în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Abația benedictină de la Tihany a fost fondată în anul 1055 de către regele Andrei I al Ungariei (1046-1060), ca o necropolă regală pentru el și familia sa. Ea a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria și Sfântului episcop Aignan de Orléans. Regele Andrei a
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
În perioada 1992-1996 a fost realizată o restaurare interioară a frescelor și altarelor. În 1996 au fost începute lucrările de renovare completă a complexului abațial. Abația Tihany funcționează de la 31 mai 2012 ca un priorat autonom (prioratus conventualis) în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Superiorul mănăstirii este priorul Richárd Korzenszky. Cei nouă călugării care locuiesc în mănăstire oferă asistență religioasă pentru locuitorii din Tihany și din mai multe așezări din apropiere, primesc turiști și oaspeți și organizează programe culturale. Începând de la 1 septembrie
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
a susținut moralul omenilor prin predicile sale încurajândui să lupte, contribuind astfel la victoria decisivă din acelaș an a trupelor imperiale germane asupra maghiarilor în Bătălia de la Lechfeld. Tot el a construit bisericile Sf. Afra și Sf. Ioan și mănăstirea benedictină de maici Sf. Ștefan și s-a ocupat și cu organizarea a trei pelerinaje la Roma. Între secolele XI-XII episcopia a suferit din cauza luptei dintre papalitate și împărat pentru numirea episcopilor în diecezele germane. În această perioadă au apărut conflicte
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]