3,169 matches
-
un soi de calvar de familie. Societatea vremii descoperise metoda lui Kneipp, și se grăbea spre Pesta ori Viena. Deseori cu interese ascunse, ca în Lună de miere, unde martorul fără voie al unei idile pe ascuns intervine mult mai benign decât, de pildă, călătorul din Bubico. Ne-am putea întreba de ce nu se îndură „să se și răzbune pe o tânără ușuratică, turburându-i mai mult decât o clipă luna de miere”. Un răspuns ar fi că totul e, oricum, o
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
unui faimos actor italian, pentru a aluneca de acolo în cele ale unui anonim, dar atrăgător bandit. Pentru un plus de culoare locală, dacă mai era nevoie, în acest talmeș balmeș este aruncat și italianul clasei de mijloc, Leopoldo (Roberto Benigni), transformat peste noapte, fără nicio explicație, într-o vedetă. Două dintre aceste cupluri ies din sfera jocului pentru a construi ideologia spectacolului ludic-malițios al lui Woody Allen. Faptul ca regizorul își joacă comedia nu doar pe situațiile desprinse parcă din
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
pe turnanta unor idei poate chiar prea vizibil plasate și ambele acuză neverosmilul, parcă pentru a sublinia natura unei reflecții care se vrea serioasă sub acoperirea comicului. Leopoldo se trezește peste noapte transformat în vedetă, funcționarul interpretat șarjat de Roberto Benigni are tot ce poate fi mai reprezentativ și în același timp mai anonim. Ceea ce explorează regizorul este mecanismul unei popularități mediatice care proiectează omul fără însușiri într-o personalitate închipuită, „famous for being famous”. Aici avem o tratare în afara specificului
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
și iraționalitatea mentalității de turmă. Pentru America, poliomielita sau, cum i se spunea pe atunci, paralizia infantilă, a fost o urgie produsă, în mod paradoxal, de ameliorarea condițiilor sanitare. Până în secolul al XX-lea a fost o boală contagioasă relativ benignă, cu foarte rare cazuri de afectare a sistemului nervos. Se transmite prin fecale. Odată ce oamenii au început să se spele mai mult, să aibă closete mai igienice, incidența ei a scăzut considerabil, dar și mai mult a scăzut rezistența organismului
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
de porniri violente, devine cu fiecare pagină tot mai obsedat de sex, suferă de gelozie, paranoia și crede mereu că destinul îi joacă renghiuri și că de fapt merită mai mult de la lume și de la viață. Este genul de tiran benign care exercită o fascinație puternică și atrage simpatii, un personaj din pricina căruia te poți pomeni că suferi de sindromul Stockholm. Una dintre performanțele remarcabile ale autoarei este o găselniță naratorială inedită. Pentru a rămâne creditabilă atunci când deapănă biografia tatălui său
Mimoun și fiica sa by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5674_a_6999]
-
bizuită pe o abordare concretă, aproape taxonomică, a realului, în diversitatea lui de spețe. Paradigmele marilor izbînzi nu zădărnicesc, ci, dimpotrivă, concentrează, la răsuflarea lor de foc, problemele. Zbaterile de aripi care ne pot încrucișa astăzi privirile rostesc, dincolo de ciripitul benign, un recurs la expresie; pasărea semneaza, în propunerile pe care le face Olga Morărescu-Mărginean, zborul ei vrea să vînture ideal și semințe pentru un timp viitor. Cum, în Jurnalul lui ocult Strindberg se oprea îngîndurat să consemneze o pană albastră
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
sunt paradoxurile („malformațiile”) cotidianului comunist, reținute în egală măsură în cărțile de ficțiune și în eseuri, atât de omogene ca scriitură, încât s-ar putea confunda. Spiritul lui Norman Manea e de regăsit în identificarea absurdului totalitarist în detalii nesemnificative (benigne), de la gustul pierdut al unui biscuit din altă epocă până la publicarea bruscă a unei cărți mult timp interzise. Semn, poate, că arbitrariul Puterii e arma sa cea mai insidioasă. Chiar evenimentele cât se poate de concrete din biografia scriitorului, transpuse
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
condus de un singur lider, Lutvija Belmondo Mirga, povestașul țiganiadei întinsă pe patru generații. Lumea țigănească așa cum ne-o prezintă Naberšnik trăiește într-o dimensiune parcă atemporală a pitorescului-idilic. Destrămarea utopiei și a armoniei generată de un comerț ilicit și benign cu Occidentul coincide cu destrămarea Iugoslaviei și recrudescența naționalismului într-o formă radicală care afectează până la dizolvare comunitatea țigănească. Transformarea țiganilor în membri de partid este un maxim al comicului bulimic al melodramei, unde personajele nu îmbătrânesc nici sub machiaj
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
lui Aracis, Cenefis și Cenecesis”. Demonii din ultimul vers nu sunt, aviz celor ce nu știu, aceia heliadești (Belzebuth, Astaroh, Temnuț, Hamos, Asmode, Dagon ș.cl.), ci acronimele unor tot atât de terifiante instituții. Li se adaugă, odată cu volumul de astăzi, un partener benign: Confucius (mai exact, Institutul Confucius, funcționând, din primăvara lui 2012 pe lângă Universitatea Transilvania din Brașov). Complicațiile par, de astă dată, mai mici, chiar dacă menținerea relațiilor presupune eforturi semnificative, inclusiv o călătorie de 12 zile (din care două reprezintă numai drumul
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
negativismul” și „empirismul târâtor”, „spiritul modern” cultivat de revista „Steaua”, pe L. Raicu, pentru că insista „asupra sentimentului de concret în literatură, neglijând aproape complect factorul ideologic”, pe Radu Cosașu pentru „neorealismul ostentativ”, pe Nichita Stănescu pentru îndrăzneli imagistice în fond benigne. Dezavuați erau de Crohmălniceanu și revizioniștii din exterior, Jan Kott, Milan Kundera, Marek Hlasko, Georg Lukacs, la fel „dramaturgii absurdului” Bekett și Ionesco. Broșura demascatoare a lui Ov. S. Crohmălniceanu, evident comandată, marchează o tentativă târzie de revenire la realismul
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
întâmplă în Șoapte și strigăte, Balada unui meșter zidar și a muierii lui mult smerite, rescriere, într-o cheie personală, a legendei despre Meșterul Manole, cu excese baroce materie prețioasă, cu discrete anacronisme pline de pitoresc, cu accente de parodie benignă, ce-i conferă poemului ceva din aerul naiv al unei icoane pe sticlă. Dar Mioara Cremene nu are doar nostalgia trecutului, o are de asemenea pe aceea a literaturii române, astfel încât volumul cuprinde și interesante transpuneri în limba franceză a
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
din identificarea sa cu elita din care făcea parte, pentru care primejdia o constituia intrusul, omul ignorant din mulțime, apt să devină un factor politic demn de luat în seamă și, tocmai de aceea, distructiv! La Franklin se înregistra doar benigna uimire în fața fragilității lucrurilor - istoria depinde de atât de puțin! Optimismul iluminist al omului creator de evenimente e înlocuit, la Adams, cu anxietatea observațiilor: ieftinirea e simptomatică, totul, inclusiv energia, se ieftinește, adică și substanța vieții. Adams deplânge pierderea aristocrației
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
boema poate fi privită ca antecamera ratării, ea poate fi deopotrivă considerată un indiciu preliminar al destinului creator. Ceea ce înseamnă că la boemă nu sfîrșești decît dacă ești slab, în schimb prin ea treci ca printr-un purgatoriu cu efecte benigne. Nici unui artist nu-i strică un episod de abulie socială, cu condiția să fie caduc. Cînd episodul însă devine cronic, rezultatul a fi depravarea. În al doilea rînd, sunt trei condiții fără de care boema nu poate apărea. Prima e existența
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
în pagini de catastif. Criteriul din care Andrei Oișteanu își face o busolă menită a-l orienta în luxurianța temelor e distincția dintre ordine și dezordine, haosul fiind latura malignă a lumii, în vreme ce cosmosul (numele grecesc pentru ordine) e partea benignă. Dihotomia e evidentă, la fel ca viziunea maniheistă pe care o însuflețește, binele fiind totuna cu ordinea, în vreme ce răului îi revine chipul ingrat al haosului. Odată acceptată perechea celor două principii, din a căror competiție se nasc aberațiile lumii, autorul
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
în ultimă instanță, exista evidența inexpresivă a scrisorilor însele: un amănunt care dădea jocului pe care-l făcea doamna S. tocmai acea măsură ridicolă și patetică... mi amintesc că, pentru a se răzbuna - "nu atît pentru insistențele ei, la rigoare benigne, cît pentru tot acel fastidios drum în derivă", avea să mărturisească Varnali -, el alese un prilej onomastic. De ziua numelui său, doamna S. invitase același cerc infim de intimi. Privilegiul de a fi posesorul scrisorilor mătușii sale îi acordase peste
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
zgârcește nici el: vezi (în grosplan) cum plexul personajului se deschide pentru ca în el să intre diverse casete, care mai de care mai asemănătoare unor organisme vii, prin care este programat cam ca un VCR, numai că, în loc să devină un benign aparat de uz casnic, se metamorfozează de fapt într-o mașină de ucis lipsită de instinctul de autoconservare. Imagistica trupească de care vorbeam se manifestă în ambele sensuri: protagonistul devine VCR, iar televizorul se antropomorfizează, cei doi sfârșind printr-o
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
remarcabilul critic de poezie, a trasat aceeași paralelă cu ,miliardarul de imagini"; s-a vorbit, concomitent sau în succesiune, despre postmodernism, postavangardism, barochism: alte și alte -isme sub care nărăvașul poet să poată fi așezat fără probleme. O mică și benignă cherelă critică, din care autorul de față, obiectul ei, nu poate ieși decât în câștig... Să deschidem însă volumul, cu un titlu stănescian, Orologiul cu statui și să citim două-trei fragmente, dintre cele mai semnificative: ,când seara se lasă cu
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
și din punctul nostru de vedere: ,Elanuri de cugetare inspirată și sensibilă", ,luciditatea în fața realităților politice și sociale, curajos exprimată - căci au fost ani cînd a șușoti pentru sine prin sertare era un act de curaj", o ,retractilitate" ce amplifică benign ,impresia (...) de rezervă și enigmă", în acest registru, autorul clujean fiind ,necontenit interesant și bogat". Ceea ce nu e decît un exemplu, remarcabil, de obiectivitate.
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
la mijloc, între binețele cîtorva cunoscuți, un protocol en ronde, care pune, dincolo de fermecătoarea neorînduială, subiectele în șir. Cum se cîștigă ,privilegiul" unei șuete rutinate, care să curgă, pe oricare temă, de la sine e o șaradă la care doar indiscreția (benignă) ar fi vreo cale spre răspuns. Mai ales cînd discuția nu-i de aflat trăgînd, pe cît se poate, cu urechea, ci, mult mai simplu, deschizînd o carte: Rădăcinile libertății, dialogul lui Michel Camus cu Basarab Nicolescu, carte apărută în
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
au întotdeauna prețul într-o jertfă. Pasărea tăiată, boul jupuit sau mielul sacrificat atîrnînd de grindă sînt tot atîtea grozăvii pe care întîi ochiul și apoi cuvîntul refuză să le atenueze în vreun fel. Maturizarea nu se clădește pe neliniști benigne, ci pe ideea de ,vină" absolută, de la păcatul originar : ,mîncam dintr-un fruct foarte dulce și foarte frumos colorat / pe care șarpele mi-l întinsese mie", prin ratarea ingenuă a erosului : ,mîncam (...) fără să știu cum se cheamă și cum
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
Horia Gârbea scurte portrete de poeți, prozatori, dramaturgi ,în ascensiune". Precumpănesc, parcă, primii, în contextele mai largi ale promoțiilor sau ale generațiilor, ale căror ,ideologii" dau, de cîte ori se poate, linia cronicilor. Horia Gîrbea ,critică" de plăcere, cu ironie benignă, reluînd, dacă are ocazia, părerile confraților. Arte parțiale e, altfel spus, o carte despre afinitățile cu scriitorii, patruzeci și cinci la număr, și cu acei comentatori care, la rîndu-le, îi preferă. Atent la stil și la ,potrivirile", mai vizibile sau
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
până ce s-au topit în el. În urma lor rămâne doar un zâmbet stupid-enigmatic, precum cel al pisicii lui Lewis Carroll. Costache Olăreanu reușește să evite acest risc, folosind două instrumente diferite. Unul are, mai degrabă, consacrarea unei arme: ironia (când benignă, îngăduitoare, moale, când acidă și greu de suportat) la adresa literaturii grele și a scriitorilor ,de mare tonaj". Obsedantele probleme ale romanului politic, transfigurările și arhetipurile, barocul, călcătura grea a romancierului abisal sunt prinse în câte un fragment malițios și savuros
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
de către doi indivizi. Capote se apropie (Harper Lee vorbește de îndrăgostire) de unul dintre criminali, Perry Smith (Clifton Collins Jr.), ca apoi să se îndepărteze, pe măsură ce nu își capătă finalul cărții. Miza întregului film e parcursul de la egocentrismul scriitorului, privit benign de apropiații săi, la duplicitate, apoi la auto-ura care îl va distruge, în paralel cu evoluția de la milă la exploatare și la situația paradoxală de a aștepta cu înfrigurare decesul unei persoane de care protagonistul este atașat. Din nefericire, mie
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
a Gulagului, un Gulag de hârtie, dominat de dorința sălbatica de a controla scena culturală. Corectitudinea politică face ravagii în mediile universitare și intelectuale, adică tocmai acolo unde libertatea de gândire ar trebui să fie mai mare. În varianta ei benignă (dar de care apostolii ideologici nu vor să audă), corectitudinea politică nu impresionează pe nimeni. Proasta creștere, mârlănia, nesocotiorea părerii adversarului, abuzul nezăgăzuit rămân imune și la lege, nu doar la textele ideologiei P.C. Când reușește să-și atingă ținta
Gulagul de hârtie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10797_a_12122]
-
tânăra generație de poeți. În definitiv, nici Nichita Stănescu n-a strălucit la capitolul reflecțiilor asupra creației artistice și a limbajului. El a făcut însă mare poezie, a creat un limbaj, astfel că ,rătăcirile" lui de autodidact sunt până la urmă benigne. Această compensare nu poate fi nicidecum observată la Răzvan Țupa. Corpuri românești, departe de a face uitate curiozitățile inițiale, le certifică și augmentează prin zeci și zeci de noi exemple - nenumărate mostre de ,gândire poetică" rebutată ideatic și expresiv. Tipicul
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]