470 matches
-
Septembrie mușcă Fructul rotund. Iubirea hrănește Întemeierea de trupuri. Năframa sângelui meu, Întinsă peste muguri în Mai, A ruginit. Amurgul e rană, Din care picură zmeura fricii. * * * Înfășurat în manta-mi... Așezat pe labele mele de fildeș, Îmblânzitorii ochi pândesc beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi fi la glezna stâncilor, Afumegând sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
fatî bîtrânî, timpul Poemul fulgeră, aerul electrizat, umed, poemul se descompune în elemente, atinge suflarea atomului cu gură de iască, îmi sărută buzele cu iz de căpșună fragedă, se gudură pe lângă mine, se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
acum înainte să-l ferească Dumnezeu pe neamț. Rupeți rîndurile..." Chiar dacă nu-l prindea, o asemenea purtare era prea obișnuită și prea pe placul soldaților ca ei să se mire. Lui însă, lui îi venea să-și bage unghia în beregată de furie. Se duse direct la colonel. Destins, acesta își bea ceaiul de plante care-i curăța rinichii. Ascultîndu-l, mustața blajină i se zburli. Dar îi căzu înapoi la loc, treptat, fir cu fir. Deși nu era cu nimic vinovat
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
simplu ce problemă mare este să pui capăt unui sistem de promovări plătite în armată - și Medlon dădu din umeri. Personal n-am nici o legătură cu acest sistem. Nu-l pot modifica, după cum nu pot nici să-mi tai singur beregata. Cine i se împotrivește se autodistruge. După un moment de șovăială, pe față i se ivi un zâmbet batjocoritor. - Prietene, sper că ai primit o lecție folositoare în ceea ce privește economia politică a promovării personale. Să auzim de bine, sfârși el tranșant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de stele, ca un havuz plin de nuferi albi. Privirile lor iscau cercuri concentrice în apa întunecată a cerului. "Cât de rar privesc în sus" își reproșă Bătrânul. "Asemenea porcului care râmă toată viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu gustul mărului pe cerul gurii, cu ochii deja înțepeniți, cu ultima privire vede mirat și umilit stelele..." Se culcaseră pe spate, cu mâinile sub cap, lipiți unul de altul, simțindu-se legați de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pună În gardă cum scrie la carte; dar nu-i mai puțin adevărat că niciodată nu străpunsese pe nimeni care să nu fi fost Întors către el și cu spada scoasă din teacă, exceptând vreo santinelă olandeză sau alta, cu beregata tăiată noaptea. Numai că așa stăteau lucrurile la război; cum s-a Întâmplat și cu niște germani răsculați de la Maastricht și cu restul dușmanilor trimiși pe lumea ailaltă În timpul campaniilor. Nu că asta ar fi fost mare lucru pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și ai părintelui Bocanegra puteau veni să-l caute În bârlogul lui de pe Strada Archebuzei, unde la ora aceea eu dormeam adânc și neștiutor. Dar mie nimeni n-avea de ce să-mi facă rău; pe când lui Îi putea reteza cineva beregata Înainte de-a apuca să ducă mâna la spadă. Exista o posibilitate de a găsi un adăpost În noaptea aceea și sprijin pentru ce avea să urmeze; totodată, de a-i ajuta pe englezi, aflând cu aceeași ocazie mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de fățărnicie? Dacă e atât de rău, dacă nu mai suportă, de ce înghit ca narcotizați papara dezgustătoare oferită de-un regim de papagali, prăduitori și hiene politice? Chiar nu are populația nici o vină că pesedeii ne-au pus ghearele în beregată și mușcă sălbatic din noi?Ne ferim să dăm vina pe electorat pentru că, vezi Doamne, nu te pui cu poporul suveran și înțelept, care știe el ce e bine pentru țară. Dar ce se întâmplă când o bună parte din
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
cu discuțiile la care asista în tutungerie, cu mama lui sau prin oraș. Aceasta deși vedea bine că toți ceilalți merg la tîrguit, își rezolvă problemele, se curtează, se iubesc, se despart, se trag pe sfoară, își taie unul altuia beregata, mor...". Spre deosebire de alienații unui Moravia, de pildă, pentru care propria condiție este motiv de meditație lucidă, în termeni aproape teoretici, Zoffi este doar un pacient ce nu poate să-și definească starea, în ciuda temelor abordate obsesiv: conștiința omului de ființă
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
gândesc la termenul *geusiae, cuvânt celtic pătruns în latină, care s-a transmis în fr. gosier „gâtlej“. mărul lui Adam Nu numai în română, ci și în alte limbi romanice se fac adesea confuzii între gâtlej, mărul lui Adam, uvulă, beregată, după cum rezultă din atlasele lingvistice romanice. Pe de altă parte, termenii mărul lui Adam și nodul gâtului, de origine metaforică în română, au corespondente și în alte limbi romanice. Metafora mărul lui Adam are la bază legenda biblică după care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
am însurat, continuă omul, eram ignorant.Nu-l citisem pe Newton, nu-l citisem pe Pavlov, așa că am dat-o pe curvă afară... scuze pentru limbaj, dar vroiam să spun, nevastă-mea. Acum aș vrea să-mi fi tăiat eu beregata. Fă-mi o plăcere, prietene. Ia-ți o vacanță. Bea ceva. Lanark se uită la sticla cafenie care i se întindea, apoi o luă și sorbi cu poftă. Gustul era groaznic. I-o dădu înapoi, încercînd să spună mulțumesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
morții era aceea? Căci statuile urlau mut, înnebunite de groază sau de o sfâșiere cumplită a măruntaielor. Li se zăreau cerul gurii și măselele până-n fundul gâtului, iar acolo, dincolo de omușor, culoarea devenea roșiatică (poate și din reflectarea amurgului), ca și când beregata și înghițitoarea ar fi fost de carne, de parcă în cumplita coajă de bronz ar fi fost închise trupuri omenești încă vii, cu organele moi palpitând și sângele zvâcnind prin furtunurile venelor și mintea lor simțind în toți neuronii acea agonie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai recunoscu în haina de piele neagră și șapca de stofă bună pe care le purta cu destulă naturalețe. Era nea Zambilă din cătunul Iliasca, al cărui tată, jumate țigan, jumate sârb, dăduse odată foc satului și apoi își retezase beregata cu o seceră. Băură un păhăruț împreună, o secărică din cea care se făcea tot mai rară, înlocuită mai peste tot de țuica "Doi ochi albaștri", și nea Zambilă - care acum era tovarășul Ciocan de la raion, îi oferi o slujbă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fețe de acromegalici, de ciclopi, de scalpați, de satiri, de omizi, de cranii și de cameleoni; spaime înmărmuritoare, când simți că se apropie cineva de tine din toate părțile deodată; voci care-ți poruncesc, spunîndu-ți pe nume, să-ți retezi beregata... Și, la sfârșitul sfârșitului, groapa fără fund a cârtiței, orbirea adîncă..." Maseurul îmi împingea tot mai mult capul în pântecul lui pufos, de parcă ar fi vrut să mă încorporeze cumva acolo, într-un imposibil uter oval. Toată fața îmi ardea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mută de câteva ori mai la dreapta sau mai la stânga, căci țărani voinici, în cojoace și cu căciuli de oaie, i se așezau mereu în față. Tot pieptul îi zvâcnea atât de puternic, de parcă nu numai inima, ci și plămânii, beregata, măduva din canalul vertebrelor și ganglionii nervoși i-ar fi pulsat fierbinte, sincron, sufocant. Tânăra femeie în fulgarin cărămiziu, cu buboiul holbat sub cocul prins cu agrafe ieftine, stătea liniștită la vreo trei rânduri de scaune negre mai în față
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se lărgea tot mai mult, pe măsura îngroșării corpului lunecos, iar ochii îi deveniseră sticloși și tulburi, de parcă femeia însăși s-ar fi preschimbat în ofiuridă. Înghițirea cilindrului musculos și viu dură minute bune, până când șarpele dispăru în întregime pe beregata și în stomacul femeii celei fardate din greu. Ea își reluă atunci dansul legănat, din buric, întorcîndu-se uneori ca să-și miște bucile albe sub nasul celor din primele rânduri, până ce-și recapătă privirea parșivă de muiere. Rămase apoi din nou
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de urechi sfârtecate. Neamurile se-mbrînciră și se-mbulziră, zbierând, până când un mare amfiteatru, plin de trupuri căzute, spintecate până la os de vâna de bou, se arcui în jurul Stăpânului, departe însă de acesta. Tăcerea era acum deplină, nici măcar răniții, unii cu beregata tăiată, alții cu ochii crăpați, neîndrăznind să mai geamă. Înspăimântător, în această tăcere, era zgomotul blacheurilor de oțel ale cizmelor pe dalele hialine. Cât despre tăcerea cascadei din centrul lumilor, ea era o liniște mistică, negativă, alături de care lipsa oricărui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să câștigi de fiecare dată. Noi mai avem și noroc, și ghinion, uneori pierdem, alteori câștigăm. Nu însă și când jucăm cu tine. Stin sări în picioare și, înainte ca vreunul dintre ceilalți să poată interveni, își înfipse mâinile în beregata lui Jeremiah și îl trânti cu spatele de trunchiul unui copac. ― Ascultă, scârnăvie, șuieră Stin printre dinți. Nimeni nu e vinovat pentru norocul meu, iar eu cu atât mai puțin. Dacă vrei, ne putem lupta, te poți întrece cu mine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fusese doar o armă de asalt comandată de cineva care se afla în apropiere. Ba chiar foarte aproape! Alergând pe cât de repede putea, Rim se aruncă asupra celor trei oameni pitiți în spatele unui tufiș. Lama de accun tăie adânc în beregata unuia dintre ei, iar degetele sale se înfipseră în ochii celui de al doilea atacator. Înainte să-și dea seama ce se întîmplă, al treilea bărbat zăcea la pământ privindu-și îngrozit genunchii sfărâmați de loviturile lui Rim. ― De ce m-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
țin la distanță. Nu mă siliți să folosesc forța! Nici nu terminase bine de rostit aceste cuvinte, că una dintre fete se ghemui fulgerător iar cealaltă sări pe ea ca de pe o trambulină și lovi puternic cu vârful piciorului în beregata soldatului. Uimit la culme, acesta nici nu apucă să mai spună ceva, că se și prăbuși la pământ, o dată cu atacatoarea sa. Crey apăsă butonul roșu care îi punea în alertă maximă pe toți soldații săi, dar ca și cum clicul acela l-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
intenția tânărului. - Nu-mi place felul în care gândești. Asta ar fi o înșelătorie. Xtyn se mișcă în felul acela care scăpa ochilor omenești și ajunse instantaneu în fața lui Arrus, privindu-i sălbatic în ochi și cu mâna înfiptă în beregata lui. - Nu, frate! Înșelătorie e felul în care am trăit noi până acum. Știi că nemernicul acela de Preot a pătruns adânc în mintea mea în timpul luptei? Știi că în ultimele sale clipe de viață și-a proiectat spre mine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gâtul lui Xtin, dar cuțitele se opriră în aer și se înfipseră apoi în pământ, dominate de imensa putere mentală a lui Xtyn. - Nu se poate! bolborosi Essen. Nu se poate... Cu un zâmbet disprețuitor, Preotul îl lovi scurt în beregată. Vocea străinului se frânse. Fără a privi înapoi, tânărul merse spre obiectul pe care Essen îl plătise cu prețul vieții. - Ce-i asta? întrebă Insa. - Nu știu, dar mama probabil că a păstrat bucata asta de metal lucitor cu mare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
planurile la bun sfârșit. Nimeni, în tot regatul, nu se pricepe mai bine ca noi să fabrice religii. Sunteți siguri că nu doriți să ne încredințați nouă zeții? Brațul lui Vassur zvâcni scurt și se opri la un milimetru de beregata Abatelui: - Singurul motiv pentru care te las în viață este faptul că Regele nostru și-a exprimat speranța că vei repune șandramaua asta pe picioare și ne vei putea ajuta dacă dăm greș. Dar nu înainte ca noi să ne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dreagă, mai ales de scursorile alea bătrîne, vechi activiști ai Comitetului Central, grupul la care mai tîrziu au fost tentați să se lipească atît Cap de Piatră, proaspăt întors de la Timișoara, cît și Copoiul. Cu toții stăteau să-i sară la beregată. Vă spun cu mîna pe inimă, dom’ Roja, că morții de pe raza Baricadei n-au depășit o duzină. Acolo nu era voie să se moară, nu s-a tras nici măcar un cartuș în direcția noastră. Păi acolo erau persoane prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]