353 matches
-
un vultur./ Vultur, care și sfîșia și rupea cărnurile cele mai dureroase de pe trecători". Treceri de la formulări de genul N-am la cine să îl dăruiesc pe organism" și povești mundane despre sanatoriul și vindecarea Brunhildei la formulări amintind de bestiariile medievale reflectă în alt plan trecerile de la obiectele și gesturile lumii moderne, apăsat despiritualizată (repere reale: parcul Cișmigiu, teatrul Bulandra, scene de amor în care tandrețea se împletește cu dezgustul și jignirea) la simboluri și sensuri creștine (Dumnezeu, Iahve, mărturisiri
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
pe nas, cum dârdâi vlăguit și mă ascund. dar asta nu pentru că nu vă seamăn, ci pentru că eu numai așa mă pot ruga." (p.5) Ceea ce are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal. Întregul volum de versuri valorifică bestiarul ființelor "livide" și "colaterale". Oamenii stenici, infectați de morbul succesului nu-l interesează pe autor, în schimb, exemplarele decadente, cu fața schimonosită și chinuite îl fascinează. (Tocmai de aceea portretele șarjate ale unor ființe mult mai luminoase nu-i reușesc
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
Aceasta este ordinea brebaniană consacrată, nici o femeie nu are dreptul la prim-plan. Ele au de obicei istorii de "victimă", sînt toate niște biete Justine rătăcite prin orgiile masculine complicate, intelectualo-erotice. De-a lungul timpului Breban a întocmit un adevărat bestiar: există bărbați de tip tigru, armăsar, iar femeile pot fi iepe de rasă, oi, căprioare și multe altele. Imaginația nu depășește hotarele acestei ferme a animalelor... Iată un citat reprezentativ despre o "căpioară tremurînd de candoare" prinsă în plasele donjuanului
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
definiția lui Musil: "eul e un delir al mai multor euri". Dovada peremptorie a acestui "delir" nu poate fi decât recursul permanent la fantastic, despre care vorbeam mai sus. Fie că e vorba de rezervația creaturilor fabuloase, cu sursa în bestiarul mitologic sau direct în imaginația prodigioasă a autoarei: Aspida, Licornul, Vasiliscul, Vampirul, Vârcolacul, Iormorogul, Cotoroanțele, Centaurul, Hipogriful etc., etc.; fie că e vorba de anomalia din Triogamia (pp. 70-100), scrisă sub forma unei serii de scenete, prin care ne aflăm
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
și asiatice, a florei specifice diferitelor continente. Este curioasă, la acest adept al scriiturii înflorite, aplecarea spre natura din jur, ca și cunoașterea obiceiurilor animalelor, a vieții zoologice reale, a ciclurilor naturale. Să presupunem că unele sugestii îi veneau din bestiariile medievale (deci pe cale cultă), însă mare parte a cunoștințelor lui Cantemir par a fi rodul observației directe. Doar astfel a putut el imagina animalele fabuloase, uneori în registrul bufon (Struțocămila), alteori în cel grotesc sau neliniștitor, doar astfel a avut
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
său ireductibil. Ar fi suficient să evocăm numeroasele tentative de a descoperi probabile surse ale acestei scrieri, de a descifra eventualele influențe exercitate asupra ei. S-au amintit, în legătură cu Cantemir, mistici ortodocși greci, scrieri alegorice și secrete din literatura bizantină, bestiarii medievale creștine, urme de literatură persană, arabă ori turcă. Fraza ciudată a Istoriei ieroglifice a fost dedusă pe rînd din influența limbii turce sau a limbii persane. Cînd au trebuit însă pronunțate numele unor autori, asemenea contribuții sursologice au devenit
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Lenin, care propovăduia „sexul liber”), baroneasa Elsa von Freytag-Loringhoven, o întrupare desăvârșită a decadenței, legendară pentru „prodigioasa energie sexuală și artistică”, apoi André Breton, Hugo Ball, Lenin, Henri Michaux, Richard Huelsenbeck, Tristan Tzara, dar și noțiuni precum audiență, box, cafenea, bestiar comunist, creativitate, evrei, nonsens, bani etc. beneficiază de un tratament privilegiat. Verva inepuizabilă a autorului, plăcerea de a trata subiectul, resursele nelimitate de umor sunt susținute de-o indiscutabilă erudiție, născută din pasiunea de-o viață a lui Andrei Codrescu
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
portretistice anonime în pitoresc. O parte a acestor Memorii e închinată întâlnirilor neprevăzute ale unui critic cu diferite forme ale vieții artistice, în care talentul, ambiția, iluzia, exaltarea și chiar demența se îmbină în compoziții câteodată unice". Rezultă un veritabil bestiar scriitoricesc, o galerie de personaje (ilustre ori anonime) ce palpită sub ochiul necruțător al observatorului. Efectul plastic este, cel mai adesea, obținut fie prin ambiția fără margini a grafomanului de a fi omologat critic, fie prin vanitatea nemăsurată a scriitorului
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
o periculoasă vechime. Sunt, simbolic, ancestrale. Și, în termeni de eficiență, decisive. Ele hotărăsc în virtutea unor legități care scapă înțelegerii viața și moartea. În sensul acesta, cele două bucăți formează, împreună, o sintaxă. Lada din Comisionarul, care emană senzații de bestiar medieval și cutia Bătrânului par să aibă, de fapt, același conținut, privit însă din unghiuri diferite. Fantasticul, la Andrei Oișteanu, e altceva decât o însușire ornamentală. Are eșafodaj științific. (Căci științele oculte presupun la rându-le felurite savanterii). Dacă până la
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
lucrare, mă gândeam la „complexitatea simplă” despre care vorbea criticul George Călinescu. Deoarece, sub aparența simplității, în interpretarea pianistică am perceput o infinitate de nuanțe și de semnificații adânci. În încheierea programului, Diana Moș și Valentina Sandu-Dediu au interpretat Un bestiar mitologic pentru vioară și pian de Dan Dediu, lucrare de ample dimensiuni, destinată interpreților o experiență camerală îndelungată și un nivel instrumental și artistic foarte înalt. Diana Moș, apreciată îndeosebi pentru performanțele în muzica modernă și contemporană, a oferit măsura
Recital-eveniment la Ateneul Rom?n by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
Născut în 1910, în orașul Bălți din Basarabia, pe atunci o gubernie a Imperiului rus, dintr-o familie a micii burghezii evreiești (numele său real: Lev Oigenstein), era inițial rusofon, citind Pușkin, Tolstoi, poate și Dostoievski, "cu toate că personajul nostru aparține bestiarului acestui scriitor". Un moment amuzant: "La un moment dat, semiironic, Răutu spunea că pe el îl cheamă de fapt Lev Nikolaevici, ca și pe Tolstoi". Venit la București, a studiat fără tragere de inimă vreo doi ani matematica și alți
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
Toto Istrati, intitulate chiar Vârsta de Aur sau Dulceața vieții, unde lumea aristocrației este amestec de carnaval, cabaret și bordel: un univers hibrid, amestec de epicurianism și de kitsch. În Cronica de familie, scriitorul contemplă fascinat setul său de Caprichos. Bestiarul Cronicii de familie iese din faldurile subconștientului creatorului ei. Autorul degustă cu voluptate reveria feminității maligne (este, de altfel, singurul roman în care o face). Monstruozitatea caracterială și morală este extremă. Îndrăgostit de creaturile sale, de instinctul lor vital devorator
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
în acest sens fiind derulate stagii de pregătire în colaborare cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș“ din Timișoara. M. D. P. Noaptea Europeană a Liliecilor l Premieră în Parcul Rozelor De la legende și superstiții întunecate care au umplut bestiarele a nenumărate popoare, până la horror-urile „vampirești“ ori aventuroasele producții hollywoodiene cu Batman, liliecii au stârnit fiori multor oameni. Mult mai puțini sunt însă aceia care se gândesc la situația reală în care se află micuțele mamifere; tocmai de aceea
Agenda2004-37-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282870_a_284199]
-
de oameni care ard gazul, taie frunza la câini, tot felul de șmecherași și de pisi, pe care nu îi interesează ...sunt însă și oameni inteligenți care nu vin la vot pentru că nu găsesc niciun fel de reper în acest bestiar, capitală a infernului, în viața politică", a precizat CTP, amintind că el a luat decizia de a vota, atunci când PDL și Traian Băsescu au hotărât boicotul referendumului. "Eu nu văd niciun politician creditabil din punct de vedere politic, moral și
CTP: CCR poate fi izvor de drept, poate ține seama de boicotul PDL () [Corola-journal/Journalistic/22252_a_23577]
-
și Milorad Pavi? - ca să-i enumerăm pe cei deja instalați de câteva decenii bune în spațiul nostru cultural, prin traduceri vechi și noi. În 2009, la Editura Polirom au apărut trei cărți ale lui Julio Cortázar: două volume de povestiri - Bestiar și Cât de mult o iubim noi pe Glenda (traduse de Tudora Șandru Mehedinți și Lavinia Similaru) și romanul Cartea lui Manuel, în traducerea Laviniei Similaru. Ni se semnalează astfel un proiect urmărit consecvent de editare a scriitorului argentinian, început
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
spun fără fără nici o vanitate, îl îmbogățește pe cititor, așa cum experiența sa personală îl îmbogățește pe scriitor." Alegerea celor două volume de povestiri mi se pare interesantă pentru că ele se plasează în prima și ultima etapă a creației lui Cortázar: Bestiar (compus din opt povestiri) a apărut în 1951, iar Cât de mult o iubim pe Glenda, apărut în 1980, e penultimul volum de proză scurtă și cuprinde 11 povestiri și un Prolog (Instrucțiuni pentru a-l citi pe Cortázar) - un
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
de proză scurtă și cuprinde 11 povestiri și un Prolog (Instrucțiuni pentru a-l citi pe Cortázar) - un text excepțional de Fernando Iwasaki, scris la Sevilla în 2007, ce se poate citi ca o ficțiune critică. Cele opt povestiri din Bestiar indică deja originalitatea prozei fantastice a autorului. Ele au devenit între timp material de analiză naratologică, exemple pentru mecanisme și teme ale fantasticului. Chiar dacă arsenalul genului este cel cunoscut, maestrul studiat fiind E.A. Poe pe care l-a tradus, aproape de
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
și dorința de regresiune în animalitate, având un stimul erotic. În povestirea lui Cortázar, presiunea thanatică întunecă atmosfera, impregnând-o cu un aer de fatalitate, o apăsare care guvernează existențele tuturor. Două povestiri, Scrisoare către o domnișoară din Paris și Bestiar probează măiestria lui Cortázar de a aluneca spre terifiant, printr-un efect de acumulare (iepurașii pe care îi tot varsă din propriul trup naratorul, aflat în casa unei prietene din Buenos Aires) și altul de sugestie vietăților ce împânzesc viața unei
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
cu impact puternic asupra cititorului. Alte texte (Povești pe care mi le spun eu singur sau Inelul lui Moebius) demonstrează o artă rară de a explora limitele realității, puterea spiritului de a stăpâni sau oferi alternative unei realități insuportabile. Dacă Bestiar îl cucerește pe cititorul care îl descoperă acum pe Cortázar și îl recucerește pe cunoscător, Cât de mult o iubim pe Glenda are darul de a incita pe oricare dintre ei. A citi, a înțelege, a interpreta devin provocări ce
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
de așteptare a unui cabinet medical din Queens intitulat pompos First American Medical Diagnostic Center. Cei trei doctori români care oferă consultații aici sunt în întârziere, ca mai întotdeauna, prilej pentru cineva cu cât-de-cât spirit de observație să examineze acest bestiar amestecat - de la cele două damicele care "deservesc" centrul, până la câteva babe americane sadea, spanioli care non habla l'ingles!, dar mai cu seamă un tip turbulent, care poartă un chipiu respingător mirosind a gunoi, un individ de o agresivitate paroxistică
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
să fie mereu pe picior de război (deținerea exclusivă a informației ca premisă a puterii discreționare). Versatil, proteic până la perversiune, sardanapalic rob al multor păcate (nu întâmplător coperta I reproduce tabloul lui Delacroix "Moartea lui Sardanapal"), Plagamat, exponent al unui bestiar de sorginte totalitară, este aliatul firesc al fundamentalismului paramilitar. Colaborase în anii '70 cu celebrul terorist Mendoza, alias Carlos Șacalul, mai nou fiind procurator de arme, alimente, copii și animatoare către rețele de combatanți islamici, conduse de der Amin, alias
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
să se ducă la răstimpuri și să scrie la o masă într-un colț, așa cum făcea Jean-Paul Sartre la treizeci de metri de acolo, într-un caiet de școală și cu un stilou cu cerneală veritabilă, care păta degetele. Citisem Bestiar, cel dintâi volum de povestiri al lui, într-un hotel ieftin din Barranquilla, unde dormeam pentru un peso și jumătate printre jucători de pelotă fără o lescaie și târfe fericite, și încă de la prima pagină mi-am dat seama că
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
lui Mihai Loghin devine nu doar propriul dosar penal, ci și în romanul lui Popa, ce radiografiază inclusiv semnele sfârșitului, ca orice "postmodernist din lipsă de alte noutăți literare". Nu lipsesec accentele satirice, burlești sau parodice, palinodia și suspansul, dovadă bestiarul aferent din politică, poliție, justiție, medicină, schimbarea depoziției pe ultima sută de metri, climatul picaresc etc. Scena reconstituirii crimei cu ajutorul manechinului gonflabil este una dintre cele mai reușite probe de umor negru oferite de romancier. Suntem martori ai unor evenimente
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
desprinsă din cele 1001 de nopți ale Șeherazadei, iar căutarea Graalului ne trimite cu gîndul la regele Arthur, la Merlin și la legendele cavalerilor Mesei Rotunde. Povestea lui Baudolino abundă, de asemenea, în descrieri de ființe fabuloase, coborîte parcă din bestiariile medievale (vasiliscul, cinocefalii, păsările roq, Fenixul, blemii, ypatiile, aspidele ș.a.m.d.) și de locuri ciudate (pădurile Abhaziei, Sambatyonul, regatul Pndapetzim, insula lui Aloadin), evenimentele sînt și ele ieșite din comun (evadarea cu ajutorul uriașelor păsări roq, "vehicule" ce rezolvă problema
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
dintîi care revine, prin discursul - mereu performativ - al celorlalți). Toți - fii ai unor personaje demult moarte și/sau demult mitice. Care-i sufocă, de departe, prin statura lor impunătoare sau considerată astfel. Vicontele de Bragelonne e, în același timp, un bestiar și un labirint. Poate și fiindcă mamele lipsesc. Iar personajele le caută, cu înfrigurare, dar zadarnic. Nu doar Raoul nu are mamă. Și pe acest criteriu, al absenței mamei, e posibilă substituirea, într-o carceră de la Bastilia, dintre un episodic
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]