339 matches
-
E Sfânta Noapte a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos! Ei știu că în alți ani, tatăl lor le tăia cel mai frumos brăduț din pădure, pe care-l așezau în mijlocul casei și-l împodobeau cu lumânărele, nuci aurite cu bronz, beteală și coșulețe cu dulciuri. Dar a fost sfâșiat în pădure de un urs și ei au rămas cu mama lor, care de supărare s-a îmbolnăvit. Și acum, se tem că o să-i părăsească și ea. O singură speranță au
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
căci nu poate duce singură cadourile. Copiii intrară în vilă și nu le venea să-și creadă ochilor. Era atâta bogație, căldură și frumusețe, iar în mijlocul imensului hol era instalat un brad uriaș încărcat cu sute de beculețe multicolore, globulețe, beteală, dulciuri și tot felul de jucării. Doamna luă din brațele copiilor, care priveau uluiți la minunatul brad, trenulețul și păpușile și le așeză sub crengile acestuia, pe covor. Ce frumos arătau acolo, dar ce tristețe pe bieții copii, văzând că
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
dispuse, zise: - Iată că vine Crăciunul! Și eu, cel mai chipeș dintre voi toți, voi fi luat și dus la târg unde mă va cumpăra cineva și mă va duce în casa lui, acolo, toată familia o să mă împodobească cu beteală, globulețe și beculețe multicolore, lumânări, artificii și dulciuri. Iar când se vor duce cu toții la culcare, va sosi bătrânul Moș Crăciun, care pe furiș, va așeza pe covor sub crengile mele cadouri pentru copiii cuminți. Când se vor trezi din
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
L-a invitat papa să se așeze pe locul de onoare, în jilțul de lângă foc, întors pe jumătate către bradul pe care-l împodobisem, zic eu, destul de reușit (cu mere galbene, cu lumânări roșii și-un înger în vârf, atât, beteală n-am pus) și, cum îi juca lumina flăcărilor pe față, iar eu eram așezată mai într-o parte, l-am putut privi în voie, deși e necuviincios să privești cu atâta insistență un musafir. Noroc că nu se uita
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ei, nu trecea săptămână să nu întrebe despre „bolnava noastră“ și să-i dea sfaturi medicale, fără să obosească să i le repete. Oare de ce făcea asta? Se pomeni cu un bulgăre de zăpadă în geam, își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița adormită în bucătărie, pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
urî privind-o. 126 {EminescuOpVI 127} MÎNDRO, MÎNDRO Mândro, mândro, vrei nu vrei Un inel și doi cercei, Dă-mi să-ți sărut ochii tăi; De vrei roche de mireasă Cingătoare de mătase, Părul să-ți încurc mă lasă; De beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o gură, numai una! Iar de vrei un bărbățel Să-l iubești, să crezi în el, Nu-l căta - că iacătă-l! O INIMĂ CE SUSPINĂ O inimă ce suspină
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lui îl ajutară să-și reamintească. Cumpărători grăbiți ieșeau afară din piața acoperită Gostini Dvor ducând în brațe pomi de Cărciun. Aceștia erau importați din Finlanda, iar unii dintre ei nu erau încă împodobiți, în timp ce alții erau ăline de globuri, beteală și funde colorate. Comercianții umblau printre brazi, în căutare de clienți. Porfiri îl lovi pe vizitiu pe umăr. ă Aici. Apoi îi adugă lui Salitov: Îngăduie-mi o clipă. E important. Sări jos din drozhki. Se întoarse abia după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vizită la sediul Companiei, plecarea spre casă În seara aceleiași zile. Are un acut sentiment de déja vu. CÎte Maggie Îi Înmînaseră deja același program, de-a lungul anilor? Hotelul seamănă cu un castel bavarez; tichia portarului este Împodobită cu beteală, la recepție, Într-un bol, mere roșii și lucioase; cabinele telefonice sînt de fapt confesionale gotice Împodobite cu luminițe albe. Oameni cu numele Înscris pe plăcuțe prinse pe reverul hainelor trebăluiesc prin holul de la intrare, unii purtînd pe cap căciulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cuțit sau o pereche de foarfeci. Dar ele erau la câteva străzi depărtare și nu m‑ar fi auzit. Eu mă găseam Într‑un colț foarte Îndepărtat, Înconjurat de șezlonguri. Altă experiență memorabilă: Un infirmier cocoțat pe o scăriță atârna beteală de Crăciun, vâsc și podoabe pe pereți. Nu se sinchisește de mine. E infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ. Observația face parte din meseria mea. Existența este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
parte din meseria mea. Existența este - sau a fost - Însăși această meserie. Așa Încât Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă după colț, așa că nu puteam vedea din patul meu. Îi zărisem doar bibliotecile și o mochetă verde. Infirmierul care anina beteala se arăta foarte deferent față de artistul care mă ignora pe mine. Zero! Nu mi se Îngăduia să Înregistrez o impresie. Vreau să spun prin aceasta că nu mă potriveam În nici unul din conceptele lui. Oricum, acest artist TV părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
joc toată imaginația și toată inventivitatea... în acest sens... Poate să-și facă încăperea cât mai odihnitoare, cât mai elegantă ori mai amuzantă ori mai apropiată de sine însuși... În acest scop el poate folosi diferite materiale, cum ar fi beteala, hârtia creponată, serpentinele, baloanele, franjurile, cordoanele împletite sub formă de scara mâței... Pe toate acestea le poate cumpăra pe banii lui, de la depozitul închisorii... Istoria nu stă în loc, domnule! Concepția noastră, teoria asta ingenioasă... este, cum să spun, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji de ouă, firimituri. Nu mai vine tac-tu, zice femeia. Du-te tu Iliuță de închide găinile-alea. Acuși înserează. Iliuță, ascultător, se strecoară prin dreptunghiul luminat al ușii, pătrunzând în amurgul care se lasă peste ninsoarea de ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
banală, i se părea pentru o fată "un noroc". Se informa despre toate nunțile cunoscuților, mergea la toate, măcar în tinda bisericii, cerceta pe eroină înainte și după eveniment și arăta în fața bărbatului respectivei recente mirese o stimă pierdută. Colecționa beteală de la nunți și consulta cărturăresele cu frenezie. - Închipuie-ți, maman, ce noroc, a luat-o fără nici o zestre,spunea câteodată ea despre vreo prietenă. - Lasă, că-ți ajută Dumnezeu și ție, o consola Aglae, că tuai tot ce-ți trebuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
terminase cu spălatul și dichisitul. În jur, numai fete, prietene de-ale ei, unele cârne, trecute, izbindu-se una de alta și neștiind ce să-i aducă mai degrabă la îndemînă: cununița de ceară albă, cu bobi cât cireașă, sau beteala lungă și foșnitoare. După ce mireasa s-a spălat pe chip și pe mâini, a trecut fiecare și și-a udat fața cu apă călduță. 27 Când s-o încalțe, și-au scris numele cu creionul pe talpa pantofilor albi și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor soră la mormânt. Angelica lor soră! Haina de atlas albă spânzura afară din sicriu, mînile mici și unite țineau o cruce mică de os alb, buzele erau strânse, iar în jurul frunței era o coroană de roze albe și de beteală de aur. Fața ei vânătă, ochii cei mari, înfundați, închiși, o espresiune de durere zâmbitoare - iată țărâna cea frumoasă a Dochiei. Cântarea monotonă a preoților bătrâni, pasul cel alene al convoiului, muzica cea somnoroasă a marșului, fetele albe a căror
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oboseală al ochiului [...]. Un curcubeu de rezonanțe și de imagini Îi Înfășoară ca un fular umerii. Pasul său sună În moneda asfaltului, atinge ca o buză fluierul aerului. MÎna oprește ca un inel zborul, Împrumută albastrul din aripile coțofenei, Împletește beteala versului În ritmul ciocănitoarei, toarnă În degetarul rimei toată licoarea codrilor”... Voronca este Însă și autorul unor adevărate poeme În proză, mai mult sau mai puțin fidele „tiparului” acestei specii. Ar intra Într-o altă categorie majoritatea pieselor cuprinse În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Însă că ele asigură, În genere, În poezia lui Voronca, un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă În laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul [...] Împletește o beteală din vînturile bolnave”, „Marea Își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară În măruntaie / Lampioanele păsărilor Îi Împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene strălucitoare În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce În abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sînt, oricum, În exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde În părul apelor”, „anotimpul Înaintează În beteală ca un mire
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urmă - „introduce În abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sînt, oricum, În exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde În părul apelor”, „anotimpul Înaintează În beteală ca un mire”... Le contrabalansează Într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bîlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sînt, oricum, În exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde În părul apelor”, „anotimpul Înaintează În beteală ca un mire”... Le contrabalansează Într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bîlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm pe urmele unui futurism acum Îmblînzit, realizînd adeseori Înlănțuiri imagistice
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, Într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lîngă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și Împrumută recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara nopților: Munții s-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gîndului / Atingere În zvonul balului de rochia dansatoarei / Împletește o beteală din vînturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ În care apare turnat un peisaj, ca În poemul XIII din același volum: „Ploaia - cîte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ CÎnd cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Își sună clopotele În cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surîsului / Pentru nădejdea mîngîind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „[Omul] nu simte viziunea călcînd cu el alături / În zilele cu soare, În bucla arăturei / În nopțile-n beteală, În argintul porților răsfoind zilele apelor / În cuibu-n care aduce mei și ovăz În cîmp, / În ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri” (Ibid., XIX). Sau de conjuncție („legarea diverșilor membri prin aceeași conjuncție repetată”): „Să se-odihnească berze În fînul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
închizând ochii, și așteptă. Avea impresia că toți știu ce-i cu ea, poate din cauza mersului împleticit, rezemat de ziduri, și o ocolesc, refuzând s-o privească. Era un soare puternic, după lumina difuză din hangar, lumea părea împodobită cu beteală. Iar acea strălucire nefirească îi dădea o stare de irealitate. În cele câteva zile cât fusese lovită, dusă la secția de poliție, apoi, laolaltă cu alte sute ca ea, în hangarul unde se chirceau pe pardoseala de beton, avusese sentimentul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]