3,162 matches
-
zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
întâmplat la români, care dinpotriva au „votat democratic”, în mod patriotic, un guvern bazat pe foști comuniști și foști securiști. Recunosc, erau vremuri tulburi, lumea era dezorientata, dar mai tarziu, după hai să zicem 10 ani, românii parcă tot în beznă social-politică trăiau și continuau să acționeze pe scena politică a țării, exact ca și înainte de 1989, adică fără angajament social, fără demnitate de cetățean irațional timorat sau de-a dreptul nepăsător. „Nu se poate mai bine domnule!”, sau „Lasă să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94191_a_95483]
-
Nu poți face rău fără să te ataci pe tine într-un final. Totul se plătește, nu neapărat în timpul vieții, ci și după moarte când răsplata se face în condiții mult mai grele. Îl învelesc pe Fane în covor, în beznă Licsandru are lanterna oprită ca să nu inducă o stare de nesiguranță fetelor, dar cât să mai coboare moralul pentru că ele sunt cu el la pământ. Oprița se gândește cu groază la chinul care o să fie pentru ea când o să-l
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378112_a_379441]
-
-nchisă iar regina blestemată, De-un rege trist, cu râsul lui homeric. Chiar și la el durerea se arată Și fericirea-i doar ceva himeric, În raiul nostru pământean și sferic, Unde neant și haos cad îndată. Dar dragostea din beznă o să iasă, În inimi să ajungă, vrea să zboare, S-aducă fericirea iar acasă, Să nu mai fie pete nici în soare, Regina să se facă mai frumoasă, În turnul ei cel negru, nalt și mare. REGINA ALBĂ În mantii
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Căci dragostea ne prinde-n multe feluri. În loc de aguridă, roade coapte, Mai bine-n soare cald decât în geruri. În loc de imprecații, vrem pasteluri, Să nu mai fie țipete, doar șoapte. În suflete doar dragoste, nu ură, Luminile s-alunge orice bezne Și fericiți să fim peste măsură. Oricare țel îl vom atinge lesne, Când ești aici cu-ntreaga ta făptură, Din creștet pân’ la mijloc, pân’ la glezne. GAMBIT E-atât de viu imboldul de-a învinge, Că îndurăm durere și
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
în viață sub surpături! Drame inimaginabile! Întreaga țară a fost zguduită, distrugerile au fost incalculabile! Era o seară de primăvară, cu un cer înstelat și o liniște, prevestitoare parcă, o liniște adâncă, misterioasă, din care a izbucnit într-o clipă bezna, confuzia, panica! S-a mai întâmplat, la 10 noiembrie 1940, când au murit 300 de oameni, sau pe 30 august 1986, când au fost zdrobiți sub dărâmături 50 de muncitori care lucrau la subsolul unui bloc din București. În 1977
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
dac-ar ști nu poate s-o spună în cuvinte, că lacrima durerii atât e de fierbinte încât arde-orice țipăt ce-ar vrea din piept să zboare. Arată-i, Doamne, calea ce duce spre lumină. Prea mult a stat în beznă și a orbit aproape. Oprește-i pe cei care o duc către ruină neîncetând din plânsu-i cu sete să se-adape. Sau dacă nu poți singur, trimite ca să vină viteazul din poveste, cu paloșul s-o scape. Anatol Covali Referință
RUGĂ PENTRU VENIREA VITEAZULUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378306_a_379635]
-
Articolele Autorului Sunt două drumuri pentru om, Din naștere la moarte, Cum e crăcana dintr-un pom, În două se împarte. Pe calea largă toți pornim, Din fiecare nație, Direcția noastră nu o știm, Nici ce-i la destinație. O beznă infernală-n față, Nimic nu se mai vede, Care-ar putea dura o viață, Și nimeni nu o crede. Dar Domnul nostru minunat, A coborât pe stradă, Și-o cale nouă-a luminat, Pentru-cei ce vor să vadă. În felul
DOUĂ CĂI de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377132_a_378461]
-
carte depășește bariera expunerii, este o carte de strigăt tăcut a unei mari dureri. “Mă întreb: Cu-adevărat m-ai iubit, de vreme ce-ai plecat într-atât, c-ai murit? Mă întreb și-apoi tac. Am tăcut. Lunec în bezna deznădejdii, ca un orb, ca un mut.” (5) Eugen Dorcescu, poetul religios cu un profund spirit ortodox, ne dăruiește versul său de reflexivitate mistică dar și uman sentimentală, acum, în momentele cumplitei pierderi a iubirii sale de toată viața, a
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
M-am resemnat. Tristețea îmi pare un pustiu în care nu se află nicio oază. Ale dorinței trenuri întruna deraiază și-n gări nu mai ajung. E prea târziu !... Nu mă mai pot întoarce. Merg tot mai greu, atras de bezna care se prelinge-n zare. Sunt obosit. Mi-e sete și-ngrozitor mă doare gândul că poate fac ultimul pas ! Încerc să stau o clipă, dorind să mai amân, dar cineva din spate mă împinge. E-un ger cumplit și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
împrejur și-atâtea umbre albe în contur c-abia pășesc,cu teamă înspre tine dar nu abdic nici când mă prind de gleznă iederi bolnave,pline de tumori, nici când de suflet mă despart vâltori de curgere amară și de beznă. Cad frunze într-o ploaie de rugină pe umerii-mi de toamnă,veșnic goi. Pe cioburi de risipă vin, spre „noi” să-i țin speranța vie și-n lumină... Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Pe cioburi de risipă / Aura Popa
PE CIOBURI DE RISIPĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377173_a_378502]
-
diamant, Ia tu arcușul, Acum când străbătut-am răspântia). Poetul îl slăvește pe Dumnezeu fiindcă a făcut din om un adevărat giuvaer, dându-i strălucirea spiritului și eliberându-l de întunericul apăsător al materiei: „Strivit zăceam sub scoarța humii în bezna pururi blestemată, Și plin de lut duceam robia în miezul stâncilor bătrâne, Când mâna Ta m-a scos de-acolo și m-a spălat de orice pată În apele eternității ca pe un diamant, Stăpâne!...” Șlefuindu-i ființa prin suferință
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
ianuarie 2017. Sunt două drumuri pentru om, Din naștere la moarte, Cum e crăcana dintr-un pom, În două se împarte. Pe calea largă toți pornim, Din fiecare nație, Direcția noastră nu o știm, Nici ce-i la destinație. O beznă infernală-n față, Nimic nu se mai vede, Care-ar putea dura o viață, Și nimeni nu o crede. Dar Domnul nostru minunat, A coborât pe stradă, Și-o cale nouă-a luminat, Pentru-cei ce vor să vadă. În felul
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
mai mult Sunt două drumuri pentru om,Din naștere la moarte,Cum e crăcana dintr-un pom,În două se împarte.Pe calea largă toți pornim,Din fiecare nație,Direcția noastră nu o știm,Nici ce-i la destinație.O beznă infernală-n față,Nimic nu se mai vede,Care-ar putea dura o viață,Și nimeni nu o crede.Dar Domnul nostru minunat,A coborât pe stradă,Și-o cale nouă-a luminat,Pentru-cei ce vor să vadă.În felul
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
capul tău să cadă când de mine îți bați joc să te umpli de buboaie și să te frângi de mijloc *** somnuri grele, rătăciri și strigoi la ceas de pernă să-ți dea iadul năluciri să rămâi și ziua-n beznă *** să-ți miroasă gura greu cum ar adospi haznaua c-ai furat sărutul meu cum o face haimanaua *** să ajungi milog pe stradă tu ce-ai fost mereu stăpân fără casă - fără masă să plătești c-ai fost hapsân *** să
13 BLESTEME GRELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377221_a_378550]
-
Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mă lupt să-mi scap lumina Din trupul meu plăpănd, Să pot privi-nspre soare cu ochii scănteind Și tremurănd în carne s-o pot visa pe Crina... * În beznă tot zăcănd Eu caut să-mi scuip vina Și-apoi s-aprind lumina În trupul meu plăpănd . * Din suflet toată tina Spre cer s-o-arunc urlănd, Iar cerul să mi-o-ntoarcă, Dureri alchimizănd... Mă lupt să-mi scap lumina Din
RONDELUL LUMINII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377237_a_378566]
-
orbite ARLECHINADĂ AUTUMNALĂ în valuri de noroi se-neacă noaptea cât de uscați sunt sfinții din copaci se-oprește rugăciunea ca și soartea și vrei să mori și nu mai vrei să faci orbii vampiri vomită peste gânduri podoabele de beznă se alintă chiar demonul s-a plictisit să mintă ceasul din urmă a căzut pe scânduri pe cruce Crist tresare printre clisme cerșește răni și picotește sânge istoria vicleană nu se frânge rugini martire iscă reumatisme ...ne-nconjur' capul negrele
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
cinci piroane TOAMNĂ SPRE IARNĂ tâlharii-au jefuit în catedrală mânjit altarul - urmele-s de sânge ca de-obicei - Hristosul nu se plânge dar clopotari și vânturi crap' de fală și lepră și noroi spurcat-au naos o zi de bezne iar și-a pus coroană cetatea nu-i decât un spârc de haos sfărmate-s - sus - coloană cu coloană bocind în zdrențe - marginile lumii cerșesc o notă de la Sfântul Clopot dar bidiviii negri vin în tropot strivind nădejdi și patima
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
parterul lor. La etaj sunt oameni mai...acătării. (Unde auzise ea cuvântul ăsta? Nu-i cunoștea semnificația, dar îi plăcea teribil). Dădu să urce pe scări, dar aici, spre deosebire de scara de la blocul lor, luminată cu tuburi de neon, era o beznă de-ți băgai degetele în ochi, fără să le vezi. La început a ezitat să urce, dar, cum era hotărâtă să colinde, își zise: -Hai, fricoaso, nu știi unde-ai plecat?! La etajul unu, ca dintr-o grotă fără fund
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Se întoarse rapid ținându-se de zăbrelele balustradei și coborî scările, fără să se oprească, până jos. Răsuflă ușurată când ajunse la lumină. Respiră adânc aerul curat, tonifiant. Scăpase de duhoarea infernului. Privi spre etajul cu pricina, aflat tot în beznă. Nu se auzea nimic. Probabil că zgomotele de afară acopereau țipetele și urletele din apartamentul blestemat. Era derutată...dezorientată. Dar a mai căpătat o experiență. Trebuia să evite blocurile cu scări neluminate, deși...tocmai acolo ar fi fost nevoie de
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
prin viața-mi trecută Pe pași-mi te port să n-ai teamă de înalt, De vrei în demultul din care venim să te-ntorci Noi nici o urmă sub pași n-am lăsat. Și așa rătăciți, birjar, prin demultu-mi în beznă Vreau să cătăm tot ce eu odat-am pierdut Și-apoi de aici cărările toate ne-or duce Pierzându-ne urma și înspre lumea de lut. Referință Bibliografică: DU-MĂ BIRJARE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul
DU-MĂ BIRJARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382234_a_383563]
-
atât de viteaz cum fusese în tinerețe, dar își adună tot curajul să intre în umbra ca de noapte a copacilor falnici, crescuți cu crengile unele într-altele. Nu întâlni picior de animal și nu văzu aripă de pasăre în bezna codului acela și inima i se strânse ca o gheară în piept. În inima codrului se trezi deodată în fața unei căsuțe de lemn. O rază de soare firavă aluneca de-a lungul unei crengi drept pe acoperișul ascuțit și de
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
gem fără odihnă Din suflete-nghițite De mare și n-au tihnă. Se-aud de prin adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului LA ULTIMA CASĂ Mătură vântul frunza pe cale, Luna stă agățată în vârful de fag; Cu pasul măsor îngusta cărare, Pe care o urc de-o vară cu drag. Ulița e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară, Iar inima-mi palmă o țin sub veston. M-apropii cu teamă de casa uitată Sub poala pădurii, pe coastă, în beznă, În care o inimă se zbate-ngropată Într-o mocirlă ce trece de gleznă. Iubita cuprinsă de spaimă m-așteaptă Cu ochii-n colțul basmalei plângând În brațe cu teiul sădit lângă poartă, Fără speranță că-n noaptea asta ajung. Dorința
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]