1,128 matches
-
Și mi s-a făcut milă de ea. Nu știu de ce. Poate din cauză că mă gândeam la tot drumul pe care-l avea de făcut până în Nashville și că acolo va fi cu Clyde. Toamna acoperise cu totul dealurile. Pinii se biciuiau între ei în bătaia vântului acolo sus, dar la nivelul pământului era destul de liniște, chiar dacă bătea un pic vântul, dar nu atât de puternic ca la înălțimea unde se terminau pinii. Câteva frunze din tufișuri care creșteau pe acolo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lumi, necunoscute oamenilor, continuă să facă ravagii în simțurile mele, răvășindu-mi spiritul. O navă spațială, așadar, nu pot greși. Cum de mi-a fost dat tocmai mie să trăiesc asemenea clipe, nicicum nu reușesc să înțeleg, deși amarnic îmi biciui mintea pentru a o putea face să cuprindă implicațiile acestui moment ce pare a fi hotărâtor pentru destinul umanității. Ar trebui să fac ceva, poate? Să atac viziunea aceasta extraterestră a neființei? Să opresc, poate, maimuțele acelea urâte din dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tot containerul și se pregătea să-l învăluie. Întinse în față toiagul, ridicându-l deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, pînă la gît, amețindu-l cu o blîndă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce-i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pîrlite ale Îngerilor, Încît el va Închide ochii strîns, dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unui plan de retragere căruia, conform investigațiilor noastre, i s-a dat numele evocativ și istoric de xenofonte, se află imobilizate la ieșirile din capitală. Din fericire, s-a oprit de mai bine de oră ploaia care toată noaptea a biciuit caravanele sacrificate. Nu mai e mult până ce soarele se va ridica de la orizont și va sfâșia norii sumbri. Dea domnul ca apariția lui să determine îndepărtarea barierelor care, din motive pe care nu reușim să le înțelegem, îi împiedică încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la cimitir. Mergeam la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își mâna și el caii mai repede ca să nu rămânem în urmă. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mergea să-și vadă una din ferme ca să-l muștruluiască pe arendaș, și poate chiar să-l dea afară. A fost găsit cu gura deschisă și nasul zdrobit într-o ceață groasă de început de aprilie datorată aici ploilor care biciuiesc atunci cerul și transformă pământul într-o mâzgă cleioasă. Se întorsese până la urmă de unde venise. Bucla se închisese. Banii nu-l ajutaseră prea mult. Murise ca un băiat de fermă oarecare. Iar fiul rămase atunci cu adevărat singur. Singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la V., la o săptămână după asasinat. Nu eram de față. Aveam durerea mea. Mi s-a spus că biserica era plină până la refuz și că, în piața din fața bisericii, mai erau câteva sute de oameni, în ciuda ploii care îi biciuia. Procurorul era și el acolo. La fel judecătorul și Matziev. Familia, desigur, Bourrache, soția lui pe care trebuia să o țină ca să nu cadă, și cele două surori ale fetiței, Aline și Rose, care păreau că nu înțeleg ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
când aud câte un gură-spartă cu căpățâna împerucată sfâșiind pasiunea în bucăți, făcând-o zdrențe, spărgând urechile galeriei care, în cea mai mare parte, nu-i bună pentru altceva decât pentru pantomime neînțelese și pentru gălăgie: aș pune să-l biciuiască pe un asemenea ins... rogu-te, ferește-te de așa ceva*... — Era, și pentru mine, o bună lecție de actorie ce zicea Shakespeare, nu înțelegeam chiar tot, dar esența era ca și a mea: nu grăbi... Când nu mă mulțumea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-și facă efectul, prietena mea și cu mine eram absorbite de jocul de-a lesbienele, când am resimțit profund dorința de a fi hărțuită de un mascul. M-am Întors spre client, ca să-l Întreb dacă nu vrea să mă biciuiască sau să mă penetreze violent cu un vibrator și atunci l-am văzut pe dobitocul ăla cu ochii Închiși, ascultând muzică la walkman. Nici măcar nu ne privea. Din puținele sunete care răzbăteau din căști mi-am dat seama ca era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
succes. Fata nu părea să se umezească deloc. În schimb, era animată de o dorință foarte puternică de a experiementa sado-masochismul pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe fund și de pe spate. Fata a Început să plângă cu sughițuri și să cerșească Îndurare. Fără a o lua În seamă, i-am introdus un purgativ și o priveam cum se murdărise de materii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și picioare amputate. Corpul femeii umilite era uneori cuprins de convulsii și părea să se bucure că era nevoie să-și lase rușinea la o parte. Își Întorcea fundul În direcția mea, cambrându-se cât putea de mult, urla În timp ce era biciuită, era obligată cu forța să-și strângă sau să-și relaxeze anusul, cineva Îi vâra adânc o orhidee, bețe de chibrituri, stilou, sticlă de vin etc., apoi o obliga să le lingă după ce i le scotea din anus, era lovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de unde vine sau cum arată. Ce știu este că îi place să lege fedeleș școlărițe. — Multor bărbați le place să lege fete, zise Evona. Nu mă întreba ce le iese la asta. Sunt chiar și unii cărora le place să biciuiască fete, deși eu nu permit așa ceva. Un porc ca ăsta ar trebui să fie închis. — Ascultă, orice ar putea ajuta. În acest moment nu sunt prea multe date pentru a continua. Evona ridică din umeri și își stinse țigara: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este locul preferat în care bea. Ar găsi repede vreun pretext să ne închidă, dacă l-am da afară vreodată. Poate chiar mai rău de atât, cine știe. Se zice că merge adesea la Palatul de Justiție pe Furtherstrasse și biciuiește băieți tineri în celulele de acolo. — Ei, nu mi-ar plăcea deloc să fiu evreu în orașul ăsta, zise Korsch. — Chiar așa, zise chelnerul. Luna trecută a convins o gloată să ardă din temelii o sinagogă. Streicher începu atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plimbându-se cu chelnerul cu mai puțin de douăzeci de minute înainte ca bărbatul să fie găsit înecat în heleșteu. Celălalt, o tânără actriță care îl cunoștea pe Streicher, al cărei trup gol a fost găsit în Luitpoldhain Park. Fusese biciuită până își dăduse sufletul cu un bici din piele. Știți, am văzut cadavrul. Nu mai rămăsese centimetru de piele pe ea. Se așeză din nou, vizibil satisfăcut de efectul pe care revelațiile sale îl avuseseră asupra mea și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se laudă că e cea mai mare din Nürnberg. Lăudatul este lucrul la care Streicher e cel mai bun: numărul copiilor nelegitimi pe care i-a avut, numărul viselor ude pe care le-a avut săptămâna asta, câți băieți a biciuit într-o zi. E chiar genul de detalii pe care le include în discursurile lui publice. Am clătinat din cap și m-am trezit oftând. Cum de se putuse ajunge atât de rău? Cum de putuse un monstru sadic ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de iască, Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros venii la geam. Era-nalt, nu ajungeam, Dar prin sticla petecită Dar prin gheața încîlcită Fulgera sul lung, de har, Prăpădenia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a atașamentului ostenitorului față de Dumnzeu sau față de lume și ispitele ei. Celor dintâi, spune Cuviosul Nichita Stithatul, adică celor ce sporesc în dragostea față de Dumnezeu, El le dăruiește har îndoit, în timp ce pe cei robiți lumii și amăgirilor ei, Dumnezeu îi biciuește cu ispite și necazuri și mai mari, până când vor ajunge și ei, prin lacrimi, să câștige neplăcerea față de lucrurile văzute și nestatornice, îndreptându-se spre Dumnezeu, sensul și rațiunea lor supremă 35. Prin osteneli și necazuri, spune Sfântul Maxim, sufletul
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MANE, TEKEL, FARES! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului MANE, TEKEL, FARES! Toamna se apropia, Ploaia inunda, Trupul biciuia, Sufletul îmi fumega, Doar ea dăinuia, Și nu șovăia, EA, IUBIREA TA. Eu nu cântăream, Nici nu număram, Nici nu împărțeam, Să primesc întreagă, A iubirii fragă, Cu miros de crin, Sub cerul senin. Voi fi contrazis, Că este un
MANE, TEKEL, FARES! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361469_a_362798]
-
tahat baala! Nu ai voie să te mai culci cu ea, nu ai dreptul s-o ierți, nu-i datorezi niciun suport financiar, nu i se cuvine decât ce i-a rămas din zestre... David, amuțit până atunci, tresări ca biciuit de vorbele severe ale rabinului. - Florinda e mult mai bogată decât mine... partajul bunurilor este o falsă problemă pentru noi. Aici e vorba numai și numai de copil... Ea este mama lui și a venit în Israel ca să-l vadă
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe care mai poartă. Oricum sunt acolo unde lumina mai poate să-mi adauge căldură. Sunt sub flori. Am
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă.Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe care mai poartă. Oricum sunt acolo unde lumina mai poate să-mi adauge căldură. Sunt sub flori. Am
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani în urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna întinsă într-o gară pustie; și un vânt sălbatic îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! Referință Bibliografică: Vino, Doamne, să vezi... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 898, Anul III, 16 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
ai spus? -Am spus că totuși ar fi minunat dacă acesta ar învia precum a zis căci umbla zvonul că va învia. Cei doi magistrați se priviră între ei. -Procuratorul a auzit asta de la ceilalți doi după ce aceștia au fost biciuiți la stâlp. -Sunt bănuit deci că am furat corpul acelui om? -Procuratorul nu e naiv Lacerta. Te bănuiește cumva că ai avut complici, poate printre ucenici. -Bine dar nu am avut nici o dată de a face cu iudeii sau cu
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]