240 matches
-
Dugneanu, Romanul de largă respirație, LCF, 1978, 22; Luca Vasile, „Cinema Splendid”, CL, 1978, 6; Nicolae Balotă, Rememorare și analiză, RL, 1978, 29; George Muntean, Un roman-document, RL, 1978, 29; Ileana Fărcașiu, „Cinema Splendid”, ST, 1978, 8; Elena Tacciu, Un bildungsroman, RL, 1981, 10; H. Zalis, Planurile cinematografice ale memoriei, CNT, 1981, 19; Iorgulescu, Critică, 141-144; Brădățeanu, Istoria, III, 235-237; Cocora, Privitor, II, 113-115; Diaconescu, Dramaturgi, 230-233; Faifer, Dramaturgia, 146-148; Ghițulescu, O panoramă, 292-295; Mihai Vasiliu, Al. Voitin -70, RL, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
și prin respingerea intruziunilor brutale ale celorlalți. În Exerciții de fidelitate (1987; ediție revăzută, 1999), comentatorii au descoperit un original roman al „căutării chipului”, al simbolicei căutări a numelui, căutare săvârșită de Augustina („cea augustă”, „cea aleasă”). Cartea este un bildungsroman scris la persoana a doua, sprijinindu-se pe câteva „simboluri potrivite”, pentru a sugera că „inițierea” în existență poate sminti sufletul, scufundându-l în experiență. Subtilul discurs epic vorbește despre singurătate și resemnare, despre orgoliul asumării acestora, luând uneori înfățișarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
cu prenumele, îndeosebi femeile. Doar "victima" aleasă din start este mai apăsat semnalată prin răsunătorul (și interpretabilul!) nume de familie, Grossman. Unicul care beneficiază de nume și prenume, fiind, la început, o ființă întreagă, este eroul principal. Ca într-un Bildungsroman pe dos, tînărul și sclipitorul Ivan Zamiatin, pornit în viață cu toate atuurile posibile de partea lui familie înstărită, educație aleasă, inteligență, cultură umanistă întinsă, farmec fizic și intelectual magnetic, înconjurat de prieteni devotați și cu perspectiva unei minunate povești
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
au călăuzit și mai ales portretizând oameni de tot felul, întâlniți pe numeroasele drumuri ale lumii străbătute de el. Prin aceasta cartea se umple de viață, iar narațiunea devine cuceritoare. Evocând „copilăria și tinerețea” autorului, întâiul volum capătă caracter de bildungsroman; următoarele două, înfățișându-l ca profesor, om de știință, ziarist, om politic, într-un cuvânt ca om de acțiune angrenat în istorie, compun o frescă a lumii românești din primele trei decenii ale secolului al XX-lea, nu fără a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
inductivă și cauzalistă (cum e "logica" literaturii de tip realist-mimetic): pornește adică, repet, de la o psihologie deja conturată, invariabilă, pe care "evenimentele" nu fac decât să o "ilustreze", să o "exemplifice". De aceea Bizu nu e, am mai spus, un Bildungsroman. Ne dăm seama cât de neînsemnate și de previzibile (ca un clișeu) sunt "evenimentele" din romanul lovinescian citind paginile despre sejurul lui Bizu în Italia, în care prozatorul reia (a câta oară?) episodul "dragostei florentine" (povestea cu Igeea), relatat de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o galerie de personaje memorabilă. Șerban Cioculescu îl pune în rând cu romanele lui Liviu Rebreanu, socotindu-l „monumental”. Cu Ion Sântu S. abandonează - datorită împrejurărilor istorice în care și-a elaborat cartea - proiectul inițial, dezvoltând narațiunea în sensul unui bildungsroman, în bună măsură independent de Sfârșit de veac în București. Intenția de cronică a lumii și epocii se păstrează, dar ea prinde de data aceasta contururi din perspectiva procesului de formare a personajului central, Ion Sântu. De altfel, evoluția caracterologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Dorința de a înzestra protagonistul cu o mentalitate în sensul directivelor ideologice ale anilor ’60 impregnează textul cu un tezism greu mascat de virtuozitatea epică. Totuși, Ion Sântu rămâne o interesantă tentativă de utilizare în aria prozei românești a formulei bildungsromanului, cu trimitere la Goethe și Thomas Mann. În paralel cu romanul de ficțiune, S. a fost atras de epica de reconstrucție istorică. O tetralogie romanescă dedicată epocii Cantacuzino-Brâncoveanu, intitulată Haini la Înalta Poartă, a rămas în stadiul de proiect. Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
1986, 3-4; Călinescu, Biblioteci, 227-234; Mircea Mihăieș, Utopia sincerității, VR, 1987, 7; Ion Pop, Un visător definitiv, ST, 1988, 9; Cristian Moraru, Clopotul și oglinda, VR, 1988, 9; Dan C. Mihăilescu, Manuscris în derivă, T, 1988, 10; Mircea Mihăieș, Un Bildungsroman mascat, VR, 1988, 12; Holban, Literatura, 304-312; Papahagi, Cumpănă, 155-164; Dan Petrescu, Tentațiile anonimatului, București, 1990, 162-167; Fevronia Novac, Experiența vidului, RL, 1992, 24; Marin Mincu, Textualism și autenticitate, 1993, 169-171; Ioana Pârvulescu, Străinul (un jurnal cu surprize), RL, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
mult decât o nuvelă, e un roman in nuce, condensat, ceea ce se explică și prin caracterul „ocazional”, de operă țintind să marcheze împlinirea unui secol de la răpirea Basarabiei. Sugerată și de unii cronicari (Pamfil Șeicaru), dezvoltarea subiectului în forma unui bildungsroman (modele fiind Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister de Goethe ori Jean-Cristophe de Romain Rolland) pare să îl fi preocupat pe S. chiar de atunci. Întârzierea cu două decenii a realizării propriu-zise a adus o modificare a intenției, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
celui ce știe să rămână în miezul lucrurilor. Din 1910 până în 1913 pregătește un doctorat la Berlin. Studiază filologia clasică și lingvistica comparată cu Heinrich Morf, Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff, Eduard Norden, Karl Meister. Impresii ale perioadei, cu o tentă de Bildungsroman, trimitea în 1910, sub semnătura Peregrinus, „Neamului românesc literar”. La izbucnirea războiului în Balcani, abandonează doctoratul și se întoarce acasă. Participă, ca voluntar, la campania din Bulgaria. Mobilizat pe loc din cauza sănătății precare, îl ajută pe N. Iorga să scoată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
ceea ce a deranjat-o și l-a dat în judecată. Romanul l-a făcut celebru pe autor, dovadă fiind ecranizarea lui. În replică, Mineko Iwasaki a scris cartea Adevărata viață de gheișă, publicată și în limba română. Un fel de bildungsroman, Memoriile unei gheișe reconstituie formarea unei gheișe (ghei = artă, șa = persoană) care în viața socială trebuie să fie o operă de artă în mișcare, un simbol al specificului cultural japonez dar și un obiect al dorinței, al contemplării și adorării
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Manu, Eseu, 136-139; Poantă, Radiografii, I, 198-200, II, 85-87, 148-153; Adrian Popescu, „Mândria și melancolia” memoriei, ST, 1979, 5; Paul Dugneanu, Un neoparnasian, LCF, 1980, 3; Sultana Craia, Un memorialist calofil, LCF, 1980, 28; Ion Lungu, Între evocare lirică și Bildungsroman, TR, 1980, 34; Cândroveanu, Printre poeți, 87-95; N. Steinhardt, Poezia multiformă a lui Teohar Mihadaș, ST, 1983, 3; Zaharia Sângeorzan, Eroica întrebare-i: În urma ta ce lași?, CRC, 1984, 9; Raicu, Fragmente, 420-422; Tașcu, Poezia, 153-165; N. Steinhardt, „Înstelatele oglinzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
o construcție masivă, care își propune în primul rând să surprindă dimensiunea abisală a conștiinței țăranului român, fapt mai puțin întâlnit la scriitorii realiști români. Cu Fiul secetei L. inaugurează seria romanului politic propriu-zis, amalgamând diverse formule romanești: romanul politic, bildungsromanul și chiar metaromanul. Prin prezentarea biografiei unui activist de partid, cartea vrea să ilustreze, într-un moment când acest lucru era chiar oficial oportun, anii tulburi ai „obsedantului deceniu”. Dezmeticirea treptată și dureroasă a unui comunist fanatic, Vasile Pozdare, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia și limbajul personajelor, precum și narațiunea, dialogul la care se adaugă umorul, jovialitatea și erudiția paremiologică. Toate aceste particularități pun În evidență talentul prozatorului ilustrat cu prisosință În „Amintiri din copilărie”. Povestea poate fi socotită un bildungsroman pentru că naratorul urmărește de-a lungul narațiunii devenirea unui personaj, În cazul de față, a lui Prâslea, fiul cel mai mic al Craiului, fratele lui Verde Împărat. Personajele. Personajul principal Harap-Alb, Făt-Frumos din basmele populare, este viteaz, răbdător, generos, curajos
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
data aceasta, locul principal În acțiune Îl are familia Moromete, definitiv destrămată, dar centrul atenției este Îndreptat spre un alt personaj principal, acesta fiind Nicolae Moromete. Din acest punct de vedere, În parte, vol. II poate fi socotit și un bildungsroman, pentru că urmărește devenirea lui Nicolae Moromete. Ilie Moromete trece pe planul al doilea, dar autorul continuă să-i urmărească destinul de- a lungul Întregii narațiunii. MIRCEA ELIADE: „LA ȚIGĂNCI” comentariu literar Cercetând proza de inspirație fantastică a lui Mircea Eliade
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]