765 matches
-
trăsese femeia aceea, ci în navetă. Nervos la culme, Crey se aruncă în spatele unui mic dâmb și începu să tragă frenetic în direcția clonei. ― Domnule! Sunt peste tot. Nu mai rezistăm! Crey recunoscu vocea lui Nardar și-și întoarse fulgerător binoclul spre Templu. Apăruți și ei ca din pământ, aproape o sută de bărbați încărcau... arcuri? Clonele acelea îi atacau cu arcuri! Deși nu-i venea să creadă, săgețile din lemn îi transformau pe soldații săi în arici, scuturile individuale fiind
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vorbele astea acolo. Nu-s decât niște vandali. Dacă nu pot să creeze ceva, atunci fie distrug, fie se semnează pe munca altora, zise mai încet Bella pentru Zuul și Heyyn Tars. Între timp, quintul ceruse uneia dintre gărzi un binoclu și acesta se întorsese într-un suflet oferindu-i o cameră de luat vederi cu teleobiectiv și fîcîndu-i un semn mut de disperare. Nu găsise nimic mai bun. Quintul reglă obiectivul și, după câteva secunde, fixă imaginea inscripției pe un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
progres în cunoașterea persoanei respective. Se pot stabili mai multe feluri de raporturi importante între cunoștințe. De pildă, includ o plantă sau un animal într-o anumită categorie bine cunoscută mie: văd un patruped în apropiere pe câmpie și cu ajutorul binoclului îl identific a fi un hârciog. În cazul fenomenelor fizice, înțelegerea se realizează în special când determin cauza lor: știu ce este curcubeul, când aflu că el se formează prin descompunerea luminii în picăturile de ploaie. În ce privește comportamentul uman, a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a lui R., cu versuri de factură simbolistă, prin atmosfera lor contemplativă și tonalitatea nostalgică. Sunt detectabile motivele proprii simbolismului, cât și influența, între alții, a lui Albert Samain, al cărui poem, Polyphème, îl tradusese mai înainte, în 1911. Prin binoclul întors, ciclul final al volumului, surprinde trăirea celui ce privește tulburat, dar și cu intermitentă distanțare, reminiscențe ale copilăriei (Vedenii). Cărțile ulterioare, Orașele dezamăgite (1914), Neliniști (1927), Renunțările luminoase (1939), părăsesc într-o măsură recuzita simbolistă, poemele proiectând un peisaj
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
spunem acasă ? Trei zile dus, trei zile întors...în total șase zile ! Alina: - Pentru părinți inventăm o excursie de șase zile la ... munte ! Paul: - Perfect. Pregătirile le începem imediat și de mâine pornim la drum ! Gigel: Unde-i aventura ? ( are binoclul la gât, se uită de jur împrejur) unde-i aventura că venim Paul: - Hai să intrăm în povestea castelului părăsit. Vom vedea cu ochii noștri ce-i poveste și ce-i adevărat. ( către sală) Când ne întoarcem vă spun. Gigel
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
când ofițerii luau masa, formația Începea să cânte pe puntea vasului. Acorduri din Vivaldi și Brahms pluteau spre ei o dată cu valurile. La un coniac, maiorul Arthur Maxwell, din infanteria marină a Maiestății sale și subordonații săi Își pasau unul altuia binoclul, studiind situația de pe țărm. ― Cam aglomerat, aș spune. ― Parcă e gara Victoria În Ajunul Crăciunului, sir. ― Uită-te la amărâții ăștia. I-au lăsat să se descurce singuri. Când o să se ducă vorba despre plecarea guvernatorului grec, o să fie iadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
E prea târziu, Lefty. Acum nu mai contează. ― Dar dac-am supraviețui? Atunci te-ai mărita cu mine? Ea dădu din cap. Atâta tot. Și Lefty dispăru, fugind spre flăcări. Pe un ecran negru, un câmp vizual În formă de binoclu se plimbă Încolo și Încoace, observând refugiații din depărtare. Țipetele lor sunt surde. Țin mâinile Întinse, implorând. ― O să-i fiarbă de vii pe bieții oameni. ― Cer permisiunea de a recupera un Înotător, sir. ― Respins, Phillips. Dacă luăm unul la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cer permisiunea de a recupera un Înotător, sir. ― Respins, Phillips. Dacă luăm unul la bord, va trebui să-i luăm pe toți. ― E o fată, sir. ― Câți ani are? ― Arată cam de zece sau unsprezece. Maiorul Arthur Maxwell Își coborî binoclul. Un ghem triunghiular de mușchi i se Încordează În mandibulă, apoi dispare. ― Uitați-vă la ea, sir. ― Nu trebuie să ne lăsăm purtați de sentimente acum, Phillips. Sunt lucruri mult mai importante În joc. ― Uitați-vă la ea, sir. Maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
n-ai să urmezi și tu cura? — De ce nu? Ce risc? Am citit În pliante că apele slăbesc. Paharele erau acoperite de o Îmbrăcăminte din paie Împletite, și doamna Maigret le purta pe amîndouă agățate peste piept, așa cum poartă turiștii binoclul. Nu se mai plimbaseră niciodată atît de mult amîndoi. De la nouă dimineața erau afară și, În afara comisionarilor, doar ei mergeau pe străzile liniștite din cartierul unde locuiau, cartierul France, nu departe de Izvoarele Celestinilor. La cîteva minute de hotel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
apoi ieși Într-un luminiș larg, aoperit cu iarbă deasă ca-n preerie și continuă să meargă pe marginea luminișului, la adăpostul copacilor. Șoferul conducea Încet și Wilson cerceta atent locul. Îi spuse șoferului să oprească și se uită prin binoclu. Apoi Îi făcu semn să meargă mai departe și mașina o porni Încet, ocolind gropile făcute de porcii sălbatici și mușuroaiele ridicate de termite. Uitându-se Înspre marginea luminișului, Wilson exclamă: — Doamne, uite-i! Și, privind În direcția indicată, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani, după care Îi vezi cum mătură ca o furtună turnanta. În ce mă privea nimic nu se compara cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rând, ca să poată galopa spre linia de start, să-i vadă toată lumea. Abia ajunseseră la start, că și bătu gongul și Îi văzui dincolo de peluză, cum pornesc toți deodată la grămadă, de parcă erau niște căluți de jucărie. Îi urmăream cu binoclul și Țarul era mult În spate, ritmul fiind dat de un murg care era În frunte. Goniră prin fața noastră și apoi ocoliră pista; când trecură din nou prin fața noastră, Țarul era tot În spate și Kircubbin alerga lejer În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fețe ciudate și strigau Întruna „Țarule“ cu niște voci de parcă ar fi fost bolnavi; caii galopau pe ultima parte a liniei drepte și deodată ceva ca o săgeată galbenă cu cap de cal se desprinse din pluton chiar În lentila binoclului meu și toți Începură să urle „Țarule“, de parcă erau nebuni. Țarul galopa mai repede decât orice-am văzut În viața mea și-l ajunse pe Kircubbin, care alerga cât de repede poarte alerga un cal negru pe care jocheul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui taică-miu cu Gilford a fost una de 4 500 de metri cu obstacole, Într-o duminică ploioasă, la Auteuil, În Prix du Marat. Imediat după ce s-a dus spre linia de start, am șters-o În tribune cu binoclul nou pe care mi-l cumpărase tata, ca să-i văd. Startul se lua la capătul Îndepărtat al pistei și se produseră ceva Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cu un salt, porniră și se pierdură după niște copaci, iar gongul suna Întruna și obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot. Dumnezeule, eram așa de nervos că mi-era frică să mă uit, dar mi-am fixat binoclul pe locul În care trebuiau să apară din spatele copacilor și iată-i apărând și jacheta neagră era a treia și toți au plutit peste obstacol ca păsările. Apoi dispărură din nou și când apărură coborau dealul În galop și alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
facă poze. De obicei turiștii stăteau În poziții contorsionate, cu picioarele În China și capul și umerii În Myanmar sau mai era câte un cuplu care se despărțea și stătea față-n față, fiecare În țara aleasă, privindu-se prin binoclu de la zece centimetri depărtare. —Priviți acolo, exclama ea În fața fiecărui nou grup de turiști, arătând spre o casă din apropiere. Acolo locuiește o familie, bucătărie În China, dormitor În Myanmar. Astfel, familia mănâncă Într-o țară și doarme În cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adevărata cheie (o parte din ea) de la ușa misterului „lor“ se află ascunsă sub „pământul nostru“? Nu o să ajungem nicăieri atâta timp cât o să considerăm „fenomenul“ Aum ca pe un lucru străin de noi, o imagine greu de deslușit, deformată, văzută cu binoclul de pe malul celălalt. Oricât de neplăcut ar părea acest lucru, este important să-i introducem pe „ei“, până la un anumit punct, în structura „noastră“, și așa să purcedem la cercetarea „fenomenului“. Dacă dăm greș în găsirea cheii - care e îngropată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gâscă s-a depărtat de tovarășe și a început, tot timpul cu strigăte stridente, să plutească spre orizont. Celelalte o priveau cu capul ridicat, încremenite toate, pricepând se vede că se petrece în mijlocul lor ceva neobișnuit. M-am uitat cu binoclul până ce n-am mai văzut-o. - Parcă erai tu, Ioana... Ioana plânge desperată lângă mine. În pustiurile micului port, cu câteva magazii și câțiva oameni primi- tivi, s-a găsit un loc pentru o aventură: vameșul, domnul Jianu, cu doamna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-de obicei poposea cam la jumătate de centimetru mai jos de nasturele de la gât -sau, dacă nodul potențial își ocupa locul potrivit, atunci o mică bandă de mătase era hărăzită să iasă de sub guler, la spate, arătând asemenea curelei de la binoclul unui turist. Aș prefera să renunț la acest subiect vast și dificil. Pe scurt, îmbrăcămintea lui împingea întreaga familie la ceva vecin cu disperarea. Nu v-am oferit decât o descriere fugară. Chestiunea prezenta o întreagă varietate de aspecte. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în trei brânci. - Cu cefolos? Se vedeau subt el, în râpa afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului. Se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al malului. Se aflau cam la o mie cinci sute de pași. S-au mișcat în pripă și s-au dus în copce la deal, drept sub streșina neagră a pădurii. Deci ursul venea asupra lor. Culi a stăruit cu binoclul, a mai cercetat în jurul locului ciutelor. Ursul nu s-a mai văzut. Totuși părea că se află acolo, undeva, un ochi care pândea oblic înapoi. Paznicul se scărpină în cap, nehotărât. Căută în juru-i puncte de sprijin, ca să deslușească locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întotdeauna pronunțat cu un accent indian. Concluzia inevitabilă era că lesbienele erau „fete vesele“, pronunțat de asemenea cu un accent indian.) Mama se duse să tragă cu ochiul prin fanta dintre perete și perdeaua de plasă. Nu văd, dă-mi binoclul, a somat-o pe Helen, care l-a scos prompt la iveală din rucsac - dar exclusiv pentru uz propriu. A urmat o luptă scurtă, dar aprigă. —O să PLECE, s-a milogit mama. Lasă-mă să mă uit. —Promite-mi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scos prompt la iveală din rucsac - dar exclusiv pentru uz propriu. A urmat o luptă scurtă, dar aprigă. —O să PLECE, s-a milogit mama. Lasă-mă să mă uit. —Promite-mi că-mi dai o pastilă de valium, și magicul binoclu este al tău. A fost o dilemă pentru mama, dar a decis corect. Știi că nu pot să fac asta, a spus pe un ton afectat. Sunt mama ta și ar fi un act iresponsabil. Cum vrei, a spus Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost o dilemă pentru mama, dar a decis corect. Știi că nu pot să fac asta, a spus pe un ton afectat. Sunt mama ta și ar fi un act iresponsabil. Cum vrei, a spus Helen. Apoi a privit prin binoclu și a murmurat: —Dumnezeule, ia te uită! Apoi: —Ptiuuuu drace! Ding dong! Ce fac acolo? Operație de amigdalită după metoda fetelor vesele? Mama țâșni de pe canapea și încercă să-i smulgă binoclul lui Helen. S-au luptat ca doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]