1,241 matches
-
ca "Risăla fī ma‘na-l-ḥurūf" (“Epistolă despre sensul literelor”) dar care nu figurează pe listele vechilor biografi și bibliografi arabi, al-Farăhīdī se ocupă de semnificațiile pe care le au literele alfabetului arab pe care le susține citând versuri vechi. Potrivit biografilor arabi, al-Farăhīdī este părintele prozodiei arabe, el fiind cel care a stabilit regulile acesteia și a fundamentat o teorie acceptată până în zilele noastre. Lucrând cu versuri din poezia preislamică și postislamică pentru a cerceta sensurile cuvintelor, particularități lingvistice și construcții
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
Groucho. Numele lor de scenă au fost stabilite de monologhistul Art Fisher, în timpul unei partide de poker desfășurate în mașină, în principal fiind bazate pe personalitățile fraților. Julius Marx a primit numele de "Groucho", datorită dispoziției sale mereu schimbătoare. Unii biografi au crezut că acest nume vine de la o "grouch bag" pe care acesta o purta în tinerețe. Totuși, Groucho a negat acest lucru în capitolul 6 al autobiografiei sale, "Groucho și cu mine": Arthur a fost poreclit "Harpo", pentru că avea
Frații Marx () [Corola-website/Science/303395_a_304724]
-
a implicat complet în conducerea regatului său și s-a bucurat de fiecare aspect al guvernării. Deși ea a fost un conducător corect și judicios, nici o lege sau edict nu a fost realizată vreodată fără aprobarea și sigiliu ei. Potrivit biografului Ioanei, Nancy Goldstone, la scurt timp după încoronarea ei, regina a continuat tradiția Angevinilor de a construi biserici și alte edificii publice, inclusiv spitale. Ea l-a invitat pe sciitorul Petrarca să locuiască la curtea ei ca un mijloc de
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
mereu același truc: le invita la cină și propunea să bea în sănătatea lui Stalin. În vin, el amesteca niște somnifere...” În anii 1980, relatările despre agresiunile sexuale ale lui Beria s-au îmbogățit cu cele de viol. Unul dintre biografii lui Beria, Anton Antonov-Ovseienko, a menționat într-un interviu unul dintre jocurile sexuale ale lui Beria, care avea să primească numele de „jocul florii lui Beria”. Au circulat și numeroase relatări despre violențele lui Beria, torturile și uciderea sadică a
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
vechile "Chansons". Roland apare asociat poetic cu sabia sa, denumită Durendal, cu calul său Veillantif, și cu cornul Oliphaunt. Există o singură mențiune documentară a unui Roland francez, într-o secțiune din "Vita Karoli Magni" despre pasul Roncevaux, scrisă de biograful lui Carol cel Mare, pe nume Eginhard. Acest pasaj apare în capitolul 9: Roland a fost evident primul oficial numit să conducă politicile france în zona Bretaniei, întrucât sub dinastia Merovingiană, francii nu s-au îngrijit de relațiile cu bretonii
Roland () [Corola-website/Science/323422_a_324751]
-
l-a numit Lord Chancellor. Blair s-a modelat după Mick Jagger, și a declarat că se bucura printre colegii săi de o reputație tânăr șmecher dornic să iasă în evidență. Profesorii săi, erau mai puțin impresionați de comportamentrul său: biograful său John Rentoul a notat că "Toți prfesorii cu care am discutat... au spus că era o durere în partea posterioară și că erau foarte bucuroși să îl evite." După Fettes, Blair a trăit o perioadă de timp la Londra
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
orașe ale provinciei. Scriitorii antici că Aurelius Victor, Orosius, Eutropius, Rufius Festus și Iordanes au scris despre abandonarea Daciei sub împăratul Gallienus. Ultimii trei scriu că Dacia a fost părăsita sub împăratul Aurelian în timpul incursiunilor goților după 271. Flavius Vopiscus, biograf al lui Aurelian scria : "Văzând Illyricul devastat și Moesia pierdută,(Aurelian) a părăsit provincia întemeiata de Traian peste Dunăre,Dacia,disperând de a o mai putea menține,si a retras din ea armata și pe provinciali.Oamenii luați de acolo
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
obiectiv care avea să-l preocupe pe Priestley tot restul viații sale. În al treilea an la Daventry, Priestley s-a angajat la preoție, despre care spunea că este „cea mai nobilă dintre toate profesiile”. Robert Schofield, cel mai important biograf modern al lui Priestley, a descris prima sa „chemare” la parohia disidenților din Needham Market, Suffolk, din anul 1755, ca o „greșeală” atât a lui Priestley cât și a comunității. Priestley tânjea după viața de la oraș și după dezbateri teologice
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
test, pe un substrat de apă sau a mercur și va măsura scăderea în volum a gazului-principiul eudiometrului. După o mică istorie al studiului „aerelor”, el a explicat propriile experimente într-un mod deschis și sincer. Așa cum scris și un biograf timpuriu, „orice știe sau crede, el spunea: îndoielile, nedumeririle și greșelile sunt stabilite cu ce mai proaspătă sinceritate.” De asemenea, Priestley și-a descris aparatul său pentru experimente, ieftin și ușor de asamblat; prin urmare, colegii săi au crezut că
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
creația sa, la con frații de breaslă, la contribuția acestora "ieri" și după '89. Nu în puține cazuri Don Cezar a avut observații acide, în parte, motivate și prin ocheanul timpului consumat de el. Iată o secvență de cândva! Zice biograful de azi, reproducând: "S-a spus despre tine că erai boier și fiară, animal domestic și sălbăticiune, că erai atât de bun, încât oricine îți putea subjuga sufletul, și atât de impulsiv că dădeai cu ranga în cine apucai. Poet
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
de cremă de ghete. Dickens n-o va ierta niciodată și acest resentiment, precum și situația grea a clasei în mijlocul căreia și-a trăit o parte din copilărie vor deveni teme majore ale operei sale. Avea să-i spună mai târziu biografului său: „Niciun sfat, nicio aprobare, nicio încurajare, nicio consolare, niciun sprijin din partea nimănui de care să-mi amintesc, așa că, ajută-mă, Doamne!”. Din 1827 a început să lucreze ca funcționar într-un birou de avocatură, având șansa să ajungă avocat
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
și-a creat un mit de derbedeu (vedeți mai jos cap. Legenda villoniană), devenită celebră și sursă de inspirație pentru artiști, scriitori și muzicieni până în zilele noastre. Lipsa de date biografice precise a lăsat loc imaginației romantice. Unul dintre principalii biografi al lui Villon, specialistul în istoria evului mediu francez Jean Favier - profesor la Sorbona, director general al Arhivelor Franței și președintele Bibliotecii naționale franceze - i-a publicat în 1982 o voluminoasă biografie în care a însăilat pe canavaua istoriei vremii
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
a dezamăgit admiratorii respingând fiecare proiect liberal. Reforma administrativă a fost singura reformă pe care a promis-o. Atitudinea sa a fost ezitantă și până în 1846 nu a sprijinit clar ideea că Schleswig este o zonă daneză. Unii istorici și biografi consideră totuși că regele Christian a dăruit Danemarcei o constituție liberă care a avut o viață destul de lungă. Regele Christian al VIII-lea a continuat patronajul astronomiei al predecesorului său, oferind medalii de aur pentru descoperirea de comete și sprijinind
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
inovatoare cum ar fi tragedia lirică dar și brevete ale regelui care îi împiedica pe alții să își monteze operele. Instinctul lui Lully de a furniza exact muzica pe care o cerea monarhul său a fost indicată de aproape fiecare biograf, inclusiv schimbarea sa rapidă la muzica de biserică când starea de spirit de la curte era mai pioasă. Cele 13 tragedii lirice finalizate ale sale sunt bazate pe librete ce se axează pe conflictele dintre public și viața personală a monarhului
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
tânărul compozitor este mai mult decât capabil să lucreze pentru un termen atât de scurt. Mozart a acceptat comanda având în vedere că plata era de două ori mai mare decât prețul unei opere similare comandate în Viena. Niemetschek, primul biograf al lui Mozart, a scris că opera a fost finalizată în doar 18 zile și că lucrul a decurs într-o grabă atât de mare încât anumite recitative au fost compuse de un alt compozitor, posibil Franz Xaver Süssmayr despre
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
timp de peste 40 de ani de identificarea, inventarierea și punerea în circulație a textelor lui Mircea Eliade, ca și de adunarea informațiilor privind biografia sa. Criticul Alex. Ștefănescu îl considera „omul providențial al posterității lui Mircea Eliade”, un „editor și biograf, competent și devotat” care a depus un efort imens de ordonare a bogatului material biobibliografic. În perioada comunistă, când accesul la aparatura de copiere era restricționat în România, Mircea Handoca a copiat manual o cantitate mare din scrierile inedite ale
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
pe mâini, picioare și în lateral că și când ar fi vorba de aceeasi lance care a străpuns coasta lui Hristos. Urmele cuielor au apărut atunci pe mâinile și picioarele sale și rană din dreptul coastei adesea picura sânge. Primul biograf al sfanțului Francisc, , raportează evenimentele în modul următor în cartea sa, "Viața Sfanțului Francisc" apărută în 1230: Când servitorul binecuvântat al lui Dumnezeu a văzut aceste lucruri, s-a umplut de uimire, dar nu știa ce înseamnă această viziune. S-
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
adus diferite ipoteze cel mai adesea nesusținute de surse reale de documentare. Opiniile sunt de multe ori controversate si contradictorii fapt care s-a tradus în final la redarea unei vieți pline de avânt romantic și de nimb de poezie. Biografii săi au menționat, fără a aduce vreunul vreo sursă credibilă, că artistul ar fi beneficiat de o bursă acordată de banul Mihail Ghica pentru a urma cursuri de artă la Viena. Singurele dovezi că Iscovescu a fost în Austria sunt
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a urma cursuri de artă la Viena. Singurele dovezi că Iscovescu a fost în Austria sunt desenele care au rămas istoriei cu peisajele realizate în împrejurimile Vienei, Linz-ului (Mathausen) și a zonei montane a regiunii Salzkammergut (Gmunden și Hallstadt). Unii biografi au afirmat și ipoteza că pictorul ar fi urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase de la Viena cu profesorii Josef Danhauser, Johann Ender și Moritz Michael Daffinger. Studiile pe care Iscovescu le-a făcut la Paris suferă de o mulțime de
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
făcut la Paris suferă de o mulțime de incertitudini, chiar dacă acesta a executat copii după mari maeștri ca Rubens, Nicolas Poussin, Tizian, Jean-Baptiste Greuze și mulți alții. Artistul a fost cu siguranță la Paris în perioada exilului de după 1849 și biografii lui au menționat că a urmat cursuri de pictură în atelierele lui Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot, fără ca vreunul să aducă vreo referință documentară. De altfel, unii dintre ei comentând aspectele artistice ale creației lui Iscovescu ulterioare studiilor de la
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
date noi, fie sunt contradictorii sau absolut noi ca abordare. Concluzia care rezultă într-un mod fără echivoc, este că nu se știe dacă Iscovescu ar fi pictat primul steag tricolor românesc. De asemenea, există o unanimitate de păreri a biografilor vieții lui Iscovescu cum că acesta ar fi purtat steagul în data de 11 iunie 1848 când mulțimea a înconjurat palatul lui Bibescu Vodă, fără ca vreunul dintre ei să menționeze vreo sursă primară sau secundară care să afirme așa ceva. De
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
aceeași incertitudine suferă și afirmațiile privind toate activitățile de revoluționar ale artistului precum și apartenența sa la societatea Frăția. Astfel de ipoteze, comentarii și presupuneri se regăsesc frecvent la autorii biografiei lui Barbu Iscovescu. În scrierile istoricilor de artă, istoricilor sau biografilor ale căror surse au stat la baza articolului, lipsește evidența documentară pe care s-au bazat astfel de afirmații. O dată cu declanșarea revoluției din 1848 din Țara Românească el nu a mai făcut portrete destinate unui cerc restrâns, ci unele care
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
de către critica de artă. De aceea a rămas cunoscut istoriei numele de Barbu Iscovescu și nu cel de Baruh Iehuda Iscovescu. Despre copilăria, educația, perioada de formare artistică și studiile școlare ale lui Barbu Iscovescu nu se știe aproape nimic. Biografii săi au menționat, fără a aduce vreunul vreo sursă bibliografică bazată pe surse primare de documentare, că artistul ar fi beneficiat de o bursă acordată de banul Mihail Ghica pentru a urma cursuri de artă la Viena. Singurele dovezi că
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Vienei aveau ca principal scop vânzarea de tablouri pentru a-și întregi bruma de bani necesari supraviețuirii în capitala imperiului. Barbu Iscovescu a efectuat mai multe călătorii la Viena, Paris sau reveniri în București, deplasări care au fost în opinia biografilor săi determinate fie din nevoia de a găsi plasamente pentru lucrările sale din domeniul picturii fie a fost după părerea altora, delegat ca agent de informații pentru legătura cu membrii diasporei revoluționare din străinătate. Prima ipoteză are susținere în mențiunile
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Rubens, Nicolas Poussin și Jean-Baptiste Greuze și, la îndemnul lui Nicolae Bălcescu, a copiat la Biblioteca națională, după gravuri de epocă, chipuri de voievozi români. În anul 1852, la sfârșitul verii, Iscovescu a plecat de la Paris spre Stambul. Din spusele biografilor, motivul principal ar fi fost starea financiară precară precum și recidiva bolii de care suferea de mai mutt timp și care era favorizată de condițiile mizere în care locuia. Există mențiuni documentare care afirmă că în momentul plecării din locuința din
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]