1,962 matches
-
se axează pe convergența unor factori, cum ar fi caracterul pașnic a democrațiilor industriale și destructivitatea armelor nucleare, care fac un război major improbabil în lumea postmodernă (Mandelbaum, 1998-1999, pp. 20-38). În perioada de după „războiul rece”, sub impactul dispariției competiției bipolare dintre cele două superputeri și al fenomenului complex de globalizare, contextul geopolitic a suferit mutații semnificative. Efectul cumulat al celor doi factori se pare că stă la originea a ceea ce s-a numit „noul val al belicozității” (Luttwak, 1999, p.
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prima putere daunele posibile să fie inacceptabile, deoarece fiecare dintre statele înarmate cu arme nucleare are atât capacitatea de a distruge complet celălalt stat, cât și capacitatea celei de-a doua lovituri. Această doctrină a conferit o stabilitate însemnată sistemului bipolar din perioada „războiului rece”, stabilitate care a început să se zdruncine la începutul anilor ’80, odată cu politica lui Reagan și scutul antirachetă pe care acesta amenința că îl va construi. Există chiar o seamă de istorici care consideră că amenințarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
oferi stabilitatea și predictibilitatea în raporturile cu ceilalți. Din acest punct de vedere, ordinea poate fi privită ca element crucial pentru securitatea ontologică nu doar a indivizilor, ci, în acest context, a statelor care compun sistemul internațional. După prăbușirea sistemului bipolar caracterizând perioada „războiului rece”, conceptul de ordine mondială a devenit extrem de popular și a fost deseori utilizat în mod abuziv, fără a defini clar înțelesul acestuia. Așa cum pe bună dreptate a remarcat Hedley Bull, un studiu al ordinii în politica
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mondiale. Când este folosită în raport cu ordinea mondială, polaritatea scoate în evidență ierarhizarea Marilor Puteri în sistem într-o perioadă istorică dată. În funcție de modul în care sunt structurate relațiile de putere din sistemul internațional, se poate vorbi despre ordinea mondială multipolară, bipolară și unipolară. Atunci când menținerea ordinii necesită cooperarea principalilor puteri din sistem, suntem în prezența ordinii multipolare - în care există un grup compus din mai mult de trei Mari Puteri care cooperează, dar se află și într-o competiție reciprocă acerbă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Franța) - au instituționalizat formal principiul balanței de putere prin care au trasat limitele competiției și au convenit să descurajeze orice tentații hegemonice în Europa. Atunci când ordinea internațională este asigurată de două superputeri aproximativ egale ca forță, suntem în prezența ordinii bipolare. Într-o ordine bipolară, relațiile dintre cele două superputeri sunt cruciale pentru sistem, ele dominând în totalitate agenda internațională și politica mondială. Fiecare dintre cele două superputeri creează și conduce o coaliție de „state-satelit”, organizate sub formă de blocuri politico-militare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
principiul balanței de putere prin care au trasat limitele competiției și au convenit să descurajeze orice tentații hegemonice în Europa. Atunci când ordinea internațională este asigurată de două superputeri aproximativ egale ca forță, suntem în prezența ordinii bipolare. Într-o ordine bipolară, relațiile dintre cele două superputeri sunt cruciale pentru sistem, ele dominând în totalitate agenda internațională și politica mondială. Fiecare dintre cele două superputeri creează și conduce o coaliție de „state-satelit”, organizate sub formă de blocuri politico-militare și economice. În același
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
confruntare directă între ele și chiar cooperează punctual când acest lucru este în interesul ambelor părți. Existența a două superputeri în sistem este un eveniment rar în relațiile internaționale. Perioada antică a polisurilor elene ne oferă un exemplu de ordine bipolară prin rivalitatea dintre Sparta și Atena, ce a culminat cu războiul peloponesiac în jurul anului 431 î.Hr. Astfel, imediat după războaiele persane, în care grecii au luptat împreună sub egida ligii elenice, se formează două blocuri rivale în fruntea cărora se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu blocul opus. Ambele blocuri sunt angajate într-o competiție acerbă pentru supremația comercială și navală, care în final degenerează într-o conflagrație generalizată care implică cele două alianțe militare (Holsti, 1992, pp. 28-35). Un precedent mai recent de ordine bipolară poate servi perioada „războiului rece” (1945-1990), în care Statele Unite și Uniunea Sovietică - ultima compensând inferioritatea economică prin paritate nucleară - în ciuda rivalităților, au asigurat stabilitatea sistemului. În timp ce Statele Unite și aliații săi europeni au creat o adevărată comunitate de securitate pluralistă (NATO-UE
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în imposibilitatea oricărei puteri de a prevala ușor asupra celeilalte, ceea ce ar trebui să restrângă aria opțiunilor de natură violentă în sistem (Deutsch și Singer, 1964, pp. 390-406). În același timp, exponenții curentului alternativ afirmă că ordinea unipolară și cea bipolară sunt cele mai optime forme de asigurare a stabilității în sistem. În sprijinul acestei ipoteze se argumentează că hegemonul, datorită capacității de a prevala asupra oricărei coaliții de puteri și de a interveni în orice conflict dacă acesta pune în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
interveni în orice conflict dacă acesta pune în pericol ordinea regională sau globală, inhibă orice porniri belicoase în sistem (Mansfield, 1992, pp. 3-24; HYPERLINK "http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/pol116/ikenberry.htm" Ikenberry, 2001, pp. 17-24). Cât privește ordinea bipolară, se afirmă că echilibrul terorii între cele două superputeri și dominarea aliaților săi restrânge aria competiției la periferia sistemului și tolerează doar conflicte locale, prevenind escaladarea acestora într-un război generalizat între blocuri rivale (Waltz, 1979, pp. 161, 177). Deși
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Ibidem, p. 16) care va diminua probabilitatea războaielor generalizate. Fukuyama consideră că principala preocupare în viitor nu vor fi războaiele sau confruntările ideologice, ci soluționarea problemelor economice, ecologice și tehnologice cotidiene - de altfel, o realitate extrem de plictisitoare (Ibidem). Prăbușirea ordinii bipolare nu a produs efecte similare și asupra viziunii altor cercetători, care s-au concentrat mai degrabă asupra pericolelor decât a oportunităților pe care le oferă această perioadă, au preferat să accentueze o serie de probleme aflate în suspensie și neglijate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
efecte similare și asupra viziunii altor cercetători, care s-au concentrat mai degrabă asupra pericolelor decât a oportunităților pe care le oferă această perioadă, au preferat să accentueze o serie de probleme aflate în suspensie și neglijate în perioada competiției bipolare sau înghețate de cele două superputeri și, în consecință, au asociat viitorul cu un flux continuu de anarhie și haos. Astfel, în prezentarea unei perspective sceptice, Robert Kaplan vorbește despre un haos regionalizat în Africa, în Balcani, în subcontinentul indian
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nivel global și a structurii de securitate din perioada „războiului rece”, adăugate la criza economică din fostul lagăr socialist, sărăcia Lumii a Treia și rivalitățile istorice etnice sau religioase ce au ieșit la suprafață în procesul de dezintegrare a sistemului bipolar duc la o stare de anarhie iminentă. La aceste procese, Kaplan adaugă „răzbunarea” mediului înconjurător (din cauza poluării aerului, defrișărilor, eroziunii solului etc.), migrația populațiilor, explozia ratelor de naștere și răspândirea maladiilor (Kaplan, 2002, pp. 3-41). În final, harta viitoare - într-
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lucrare amplă asupra globalizării, Paul Hirst și Grahame Thompson prezintă perspectiva unei ordini tripolare bazate pe preponderența „triadei” comerciale formate din SUA (NAFTA și o eventuală implicare în Mercosur), Uniunea Europeană (Europa de Est și Africa de Nord) și Japonia (Asia și Pacific). Încheierea confruntării bipolare și declinul hegemoniei Statelor Unite sunt privite ca vestitorii sfârșitului probabil al geopoliticii, în timp ce o nouă geo-economie întemeiată pe conceptul de competitivitate o va înlocui (Hirst și Thompson, 2000, p. 164). În această perspectivă asupra viitoarei ordini mondiale, accentul se pune
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la nivel regional, datorită proceselor integratoare, apar și se întăresc, acumulând tot mai multe competențe, o serie de actori suprastatali, cum ar fi Mercosur, APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation), Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Uniunea Europeană. În același timp, colapsul ordinii bipolare a dezghețat o serie de conflicte regionale care au dus la fragmentarea statelor, proces ale cărui consecințe continuă să se resimtă și astăzi. Se poate argumenta, desigur, că și în aceste circumstanțe statele rămân actorii principali ai sistemului internațional, însă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
precum și în structurile instituționale. Studiul poate fi consultat la adresa http://www.nato.int/docu/enlargement/enlargement eng.pdf. Explicația de mai sus este similară cu cea cunoscută în literatură sub denumirea „Kaysen - Mueller”, de la numele protagoniștilor unei dezbateri de la sfârșitul epocii bipolare - Mueller (1989) și Kaysen (1990). Recunoașterea deosebirilor dintre cele două administrații nu echivalează cu căderea în capcana absolutizării acestor opțiuni. Clinton nu a ezitat să folosească forța militară (Kosovo), iar multilateralismul atribuit administrației sale este adesea idealizat. În același timp
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
media de 0,86. MBTI este un instrument dezvoltat pentru a măsura componentele personalității pe baza teoriei tipurilor psihologice, propusă inițial de Jung (1921/1971), deseori folosit în studiile organizaționale. Chestionarul MBTI (I.B. Myers; M.H. McCaulley, 1985) conține patru scale bipolare separate care reflectă această preferință individuală pentru exercitarea percepției sau judecății. Scala sensing-intuition (S-N) reflectă modalitatea pe baza căreia individul judecă ceea ce a fost perceput - prin logică sau prin centrarea pe valori personale sau sociale. Scala extraversion-introversion (E-I
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
impact asupra acțiunilor și interacțiunilor statelor. Acest lucru iese la iveal) în urmă descrierii f)cute de el sistemului internațional-politic în epoci diferite. Politică internațional) din 1789 pan) în 1814 și din 1918 pan) în 1945, spre exemplu, este numit) ,,bipolar)”. Nimeni nu ar fi putut, sau cel puțin nimeni nu ar fi trebuit s) cread) c) bipolaritatea a caracterizat în întregime acele perioade, c)ci de ce a fost Napoleon atât de încântat de perspectivă de a lupta împotriva coalițiilor? O
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
în realitate descurajat) de complexitatea care ar putea rezulta. Totuși, generalitatea criteriilor lui Hoffmann permite, într-adev)r, cercet)torului s) anunțe nașterea unui nou sistem în orice moment care-i convine. Noțiunea de ,,sistem”, cu un adjectiv- revoluționar, moderat, stabil, bipolar, multipolar, sau oricare ar fi el - devine o emblem) sau o denumire atașat) unei ere, dup) ce aceasta a fost în mod creativ analizat) și minuțios descris). Atunci, noțiunea de ,,sistem” nu explic) nimic; exist) motive că, măi degrab) decât
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
f)cut asta. El stabilește o distincție, de exemplu, între sistemele ,,moderate” și cele ,,revoluționare”. Primele sunt multipolare în ceea ce privește distribuția puterii, si omogene atunci cand trimit la scopurile urm)rite de state și la metodele pe care le implic). Ultimele sunt bipolare în ceea ce privește distribuția puterii, si eterogene cu privire la calit)țile statelor (1968, pp. 12-14; cf. 1965, pp. 89-100). Dac) factorii cauzali au fost identificați cu grij), atunci, categoriile s-ar putea dovedi de folos. Categoriile sunt utile dac) dau naștere unei game
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
un concept înțeles la nivel sistemic, nu ne putem aștepta nici c) va explica multe, nici c) ne va spune c) rezultatele internaționale se vor încadra probabil în categorii particulare, definite. Hoffmann are dificult)ți în a considera c) structurile bipolare și multipolare pot afecta ele însele aspirațiile și comportamentul statelor. El nu poate merge foarte mult timp - sau foarte sistematic - pe o astfel de linie de gândire, din motive dezv)luite într-un comentariu pe care el îl face asupra
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
profund) contradicție cu filosofia acestuia, ilustreaz) forță pe care angajamentele teoretice o pot genera. O asemenea fort) afecteaz) interpret)rile date lumii, ca și pe ale altor teoreticieni. Scriind despre politica internațional) în anii 1970, Hoffmann anunț) dep)șirea lumii bipolare, declar) c) o lume format) din cinci puteri principale este pe cale s) apar), si argumenteaz) c) o astfel de lume ar putea conduce ea ins)și c)tre moderația și stabilitatea care au existat înainte și dup) Revoluția Francez). Ins
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cinci puteri principale este pe cale s) apar), si argumenteaz) c) o astfel de lume ar putea conduce ea ins)și c)tre moderația și stabilitatea care au existat înainte și dup) Revoluția Francez). Ins) el caracterizase în prealabil și lumea bipolar) ca fiind destul de moderat), dar și stabil) (6 martie 1972, p. 33; 7 martie 1972, p. 39; cf. 1968, pp. 343-364). Schimb)rile aștept)rilor nu sunt asociate în nici un mod consecvent cu schimb)rile sistemului. Neglijență cu care sunt
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
motivului pentru care a eșuat efortul lui Kaplan de a construi o teorie sistemic) a politicii internaționale ar putea facilita drumul care duce c)tre încerc)ri mai reușite. Kaplan examineaz) șase sisteme, si anume: sistemul balanței de putere, sistemul bipolar flexibil, sistemul bipolar rigid, sistemul ,,unitate-veto”, sistemul universal și sistemul ierarhic. El identific) apoi cinci ,,variabile”, care ar fi suficiente pentru a descrie starea fiec)rui sistem. Ele sunt ,,regulile esențiale ale sistemului, reguli de transformare, variabilele clasificatoare ale actorilor
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
a eșuat efortul lui Kaplan de a construi o teorie sistemic) a politicii internaționale ar putea facilita drumul care duce c)tre încerc)ri mai reușite. Kaplan examineaz) șase sisteme, si anume: sistemul balanței de putere, sistemul bipolar flexibil, sistemul bipolar rigid, sistemul ,,unitate-veto”, sistemul universal și sistemul ierarhic. El identific) apoi cinci ,,variabile”, care ar fi suficiente pentru a descrie starea fiec)rui sistem. Ele sunt ,,regulile esențiale ale sistemului, reguli de transformare, variabilele clasificatoare ale actorilor, variabilele capabilit)ții
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]