410 matches
-
să ia pe Sia ca din partea lui Lică. Aflase întîi unde e cuibarul nou al Trubadurului. O jumătate de ceas Sia nu vroise să miște. Nici Lina nu mișcase din cabinetul ei. Baba spusese de vreo trei ori fetei că birja pleacă și pe urmă o lăsase în pace. In sfârșit, Sia se urnise. De cum o văzuse ieșită în trotuar, baba pusese lanțul pe poartă și-i aruncase pachetul peste grilaj. Sia nu făcuse scandal. Fie și cu astfel de mijloace
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doi, vârâți cu botul unul în altul, se consultau, trecîndu-și gândurile ascunse, ca prestidigitatorii cărțile. Spre seară, încuind cu grijă laboratoriul vrăjitoriilor, cu pardesiul pe umeri, prin sălile pustii, frații Hallipa condusese pe Sia la aceeași trăsură. Cu coșul ridicat, birja îi dusese pe toți trei la locuința gemenilor din strada Minervei. . . . Rimii durau amândoi înainte, cu baba la mijloc, același război surd și mut. . . Lina nu știa ce a devenit Sia, nici ce a aflat Rim de ea și ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dungă. Lică, fără bucla pe frunte, tuns scurt; Lică, prelucrat treptat de progres, de frizer, și de atâta suferință cit putea încape în el. In biserică, după stâlp, Lică, deși niciodată nu-și aducea aminte, își amintise: copilul luat în birjă ca un pachet, doicile la mahala, fata târâtă apoi pretutindeni de mână, legată de traiul lui vagabond ... Și mai pe urmă acea Sie grosolană, care creștea și-i ofensa gustul de Trubadur mahalagiu și de plutonier subțire: camarada credincioasă și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
departe riturile bizare ale îngemănării lor respingătoare. Lică așteptase plecarea tuturor pentru a porni și el după cortegiu, pe care-1 zărise curând de la distanță, înaintînd încet pe șosea; era dricul și trei trăsuri, cea cu preoții, cupeul Rimilor și o birjă cu moșica Mari, în care se încărcase vreo patru colege ale Siei. Atât din tot fastul de adinioarea. 28-1 Pe măsură ce distanța dintre automobil și convoi se micșora Lică se întreba mai stăruitor de-i nevoie să meargă la cimitir și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sus, în biroul directorului. De altfel pe domnul director îl găseai mai ușor acasă sau la club, decât la ziar. Treaba lui Nicu dura cel mult două ore pe zi, imediat după școală. Folosea, clandestin, partea din spate a unor birje sau chiar tramvaiul cu cai, când era mai aglomerat și putea să treacă nebăgat în seamă. Dar norocul ăsta îl avea foarte rar. — Ce mai faci, băiete? spuse Peppin Mirto cu vocea lui sonoră, bună de operă, iar Nicu își
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fost furate de cea mai uluitoare scenă pe care o văzusem vreodată. Soarele era sus. Lumina invada o stradă plină de animație: trăsuri la care erau înhămați câte doi cai lustruiți, un car cu boi strivit sub un butoi uriaș, birje, vizitii agitați, case cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite de eșarfe legate bine sub
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
detaliile ca o lupă imensă, au luat locul tuturor simțurilor. Brusc, o imagine mi-a izbit retina ca un ciocan: o clădire pe care o știam cumva, Teatrul Național din București, de pe Calea Victoriei. În piața din fața clădirii stăteau aliniate mici birje acoperite de coviltir, iar vizitiii bine înfofoliți așteptau și vorbeau între ei. Copaci plini de zăpadă marcau semicercul pieței. Eram, așadar, pe Calea Victoriei. Mă întorsesem oarecum acasă și casa părinților mei ar fi trebuit să fie la câțiva pași. — Doamne
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
între miezul nopții și cântatul cocoșilor se dusese acasă, la culcare, fiind sigur că bărbatul nu mai e în stare să facă nici un pas, pentru că, lucru cu adevărat neașteptat la un om de condiția lui, nu luase nici trăsură, nici birjă, în toate drumurile lui de lunatic. — Bag mâna-n foc că-i nebun, trebuie să întrebăm și la Mărcuța, și în Plantelor, la doctorul Șuțu, și la doctorul Marinescu-n Pantelimon. — Bravo, zici bine, Budacule, o să te rog să pornești
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apoi să meargă pe la toți nebunii Capitalei. Haimanaua asta era o pacoste. De când îl adusese Petre, ieri, le mergea tuturor prost, parcă era o piază rea. — Cine te-a schimbat? întrebă Costache. — L-am trimis pe Ilie, că are o birjă iute. Da’ după mine ar ajunge și două picioare, nu-i nevoie de patru roți, ca să-l urmărim. — Bine, lasă... Și vezi să nu faci ocol pe-acasă, că ai timp de porc și după-amiază! îi mai strigă șeful vizitiului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a Agatei. Împături cu grijă biletul, îl puse în buzunarul ascuns al portfeuille-ului, portefeuille-ul în buzunarul ascuns al hainei, își luă geanta-trusă din piele maron, mare și grea, cu instrumentele organizate în compartimente, și urcă treptele pasajului, spre stația de birje din fața Teatrului Național. Făcu semn, se repeziră vreo trei deodată, dar doctorul se urcă la Evdoșka, nu pentru că-l știa mai sărac, ci pentru că-l știa mai vorbăreț. El însuși era mai degrabă taciturn, așa că i plăcea să asculte. — La
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că nu alesese această variantă. Dar parcă nu se cuvine ca un doctor serios să ia tramvaiul, ce-ar spune pacienții? Toată suflarea Bucureștilor ieșise azi în oraș, pe Batiștei îl zări venind din sens contrar pe junele Livezeanu, în birja lui deschisă, nepotrivită cu ninsoarea de afară. Pălăria îi era albă de fulgi, dar nu părea să i pese, conducea singur calul, mai repede decât s-ar fi cuvenit într-o asemenea aglomerație, și depășea tot ce-i stătea în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rănit și se cufundă în gânduri, ignorând iscodelile bărbatului bine hrănit, cu piciorul în ghips. Îi era prea cald, camera era prea mică și soba prea aproape, așa că întredeschise geamul și inspiră cu putere aerul rece de-afară. Văzu o birjă care opri la intrare și, curând, sora îl introduse pe domnul Neculai Procopiu, care se așeză tăcut pe cealaltă parte a patului. Pentru el un spital, un sanatoriu erau un fel de biserică sau templu, unde nu se cuvine să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când ești în stare rea. Și scăpam de acasă, ceea ce e bine de tot în zi de curățenie mare. Argintăria o s-o frec la întoarcere. Trăsura verișoarei mele ne aștepta la intrare și m-am uitat să nu fie și birja lui prin preajmă, fiindcă m-am învățat s-o recunosc de la distanță, s-o decupez din tapetul străzii. Nu știu dacă speram s-o văd sau, dimpotrivă, mi-era groază să fie așa. Nu, nu era, însă i-am văzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate să vă primească acum!“ și-l privise pe sub gene. Era destul de sigur că mesajul ajunsese modificat la el, și tare i ar fi plăcut să-l afle pe cel adevărat. Dar servitorii sunt adesea, se știe, cenzorii stăpânilor. Întoarse birja spre Sfântul Iosif și porni fără să se asigure. Un câine jigărit se feri la timp de roțile ei, schelălăind. Prima lui întâlnire cu Iulia a fost tot pe patru roți, acum șase ani. Despre asta nu știau decât el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
umbrela lui a văzut cine era sub umbrela lor, a văzut-o pe ea, cu un domn, probabil tatăl. Se mai împlinise parcă, dar capul încadrat de părul negru acoperit cu o glugă de catifea și mătase era același. Singura birjă - ca de-obicei, pe ploaie, nu găsești nici una - a venit la el, fiindcă era renumit pentru bacșișuri. Le-a lăsat-o lor, înclinându-se politicos și într-o clipă au fost sus. Tatăl a mulțumit cu simplitate, iar fata a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i trebuie unei fete, pe atât de sigur era Alexandru că nu-i ea, fata adormită. Nu credea să fie nici una din cele cinci surori, părea o singuratică. După ce și-a condus de vreo două ori șareta (încă n-avea birjă) pe strada Fântânei, Alexandru a lăsat totul baltă. I s-a părut că uită și chiar a uitat. Dar după încă trei ani, când a cercetat lista de invitați la onomastica lui Mișu, fratele lui mai mare, student la Paris
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era, acum, în cea mai cumplită situație din toată viața, atât de rea încât nu știa cine l-ar putea salva. De ce crezuse că ea? Ce puteri poate să aibă o fată de medic, destul de novice într ale vieții? Opri birja lângă un vânzător de ziare și ceru Universul. Îl deschise cu frică și citi acolo, în bătaia fulgilor anemici, articolul de pe prima pagină, nesemnat: Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Văzu negru înaintea ochilor: murise! 3 Primul titlu pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mă plimb. Politicos, n-a stăruit, și-a luat rămas-bun și dus a fost, ca o nălucă. — Domnule Crețu, domnule Crețu! Am tresărit, m-am speriat. Era un bărbat cu barbă ca mătasea porumbului care-a coborât vioi dintr-o birjă. L-am recunoscut: doctorul care mă consultase în arestul Poliției și mă ntrebase dacă nu cumva sunt tuberculos! Aș zice că-i un om cumsecade, m-a invitat la el la cabinet, să stăm de vorbă: — E-aici, aproape, pe lângă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vin la mine, cu diverse boli. Nici nu știi cât de chinuiți sunt actorii, câte suferințe duc, când îi vezi acolo, pe scenă, scăldați în lumini. Să mă scuzi că nu-ți dau încă mâna. Ne-am suit amândoi în birjă. — La mine la cabinet, Evdoșka, a spus doctorul. — Vin de la un bolnav de febră tifoidă, epidemia a trecut, sunt ultimele cazuri, din fericire izolate. Uite, chiar acum trecem pe lângă casa în care a murit Pascaly, poate-l știi, era un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
niște cuie lungi și aveau formă de om. Doar că din rotunde și lucioase cum erau la început, castanele se zbârciseră. Cam așa o fi arătând și inima lui, acum. La 5 după-amiază Nicu și nea Cercel se suiră în birja pe care scria cu litere albe UNIVERSUL. Băiatul nu știa cum aranjase portarul treaba asta, fiindcă birja era folosită la ziar pentru oameni mai importanți ca ei, dar era foarte mândru să stea alături de prietenul lui și să se uite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
început, castanele se zbârciseră. Cam așa o fi arătând și inima lui, acum. La 5 după-amiază Nicu și nea Cercel se suiră în birja pe care scria cu litere albe UNIVERSUL. Băiatul nu știa cum aranjase portarul treaba asta, fiindcă birja era folosită la ziar pentru oameni mai importanți ca ei, dar era foarte mândru să stea alături de prietenul lui și să se uite la lume de sus. Putem să dăm coșul, ca să ne vedem mai bine? Erau gând la gând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era beznă peste oraș, iar în dosul ferestrelor se vedeau lumini și, ici-colo, în case mari, câțiva brazi. La porți erau ghirlande, și felinarele erau toate aprinse. Nicu simți un fel de sărbătoare în aer, așa, cum stătea pe bancheta birjei lângă nea Cercel, și zbura pe deasupra noroiului, cu caii suri ai Universului care alergau ca niște campioni de curse. Băiatul își găsi o distracție, ca să nu se plictisească: să urmărească scânteile care se făceau uneori, când potcoava atingea câte o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se mulțumească cu mirosul. Oricum erau încă în post, dar băiatul era gata să se prefacă c-a uitat. Și oricum nevasta lui nea Cercel nu i-ar fi dat, nici copiii nu-i plăceau mai mult ca porumbeii. În birjă, Nicu începu să se scarpine. Cred c-am luat un purece, spuse, dar apoi fu cu totul absorbit de grija bună pentru Pestrița și de grija rea pentru plicul pierdut, în timp ce vizitiul era și el preocupat de sticla lui. Uite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar nu voia totuși să piardă șansa, oricât de mică, a întâlnirii cu Iulia Margulis. Apoi însă, văzând spaima de pe fața omului lungit pe stradă, îl apucă bine de celălalt braț și-l luă aproape pe sus, suindu-l în birja lui. — Cred că v-a ieșit din loc, am mai văzut așa ceva. Vă duc la mine acasă, dacă acceptați, fratele meu e student la medicină și-o să vă ajute, numai să nu fie plecat. Bărbatul nu zise nimic, gemea mușcându
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își apropiau umerii împodobiți cu aripi, sus, desupra ferestrelor de la biroul domnului director al ziarului popular Universul. De aici au plecat, pe rând, în bezna albicioasă, domnul Peppin Mirto și domnul Dan Crețu, ambii către Piața Teatrului, ca să ia o birjă, apoi, din ultimul birou pe stânga, cum te uiți la fațadă, primul redactor Neculai Procopiu și, în fine, după ce-a mai scris puțin la cartea lui, domnul Pavel Mirto. Nea Cercel a pornit ultimul, asigurându-se că n-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]