292 matches
-
tip cușetă, vagoane de restaurant și bistro buc. 30 ○ vagoane de clasă pentru trenurile InterCity, InterRegio și Regio buc. 109 - Durata de execuție proiect Modernizarea a 139 de vagoane (30 de vagoane de dormit, tip cușetă, vagoane de restaurant și bistro și 109 vagoane de clasă pentru trenurile InterCity, InterRegio și Regio) luni 42 Finanțarea investiției Finanțarea proiectului de investiții se realizează din fonduri externe nerambursabile, prin Planul național de redresare și reziliență, „Componenta 4 - Transport sustenabil“ și de la bugetul
HOTĂRÂRE nr. 962 din 12 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275409]
-
se scula de dimineață pentru a ajunge la cursuri. Cum stătea cu chirie pe lângă Universitate, își încropea micul dejun din ce găsea prin frigider, în general produse aduse de la firma familiei, prânzul și cina, le servea de regulă la vreun bistro sau fast food. Avea un cont financiar pe card suficient pentru a-și permite acest lucru. Acum, mama Gloria pregătea micul dejun, apoi plecau cu toții la locurile fiecăruia de muncă, părinții spre sediul firmei, ea la redacția ziarului. Începuse să
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]
-
altă discuție. - Nu în ultimul timp. De ce? - Pentru că l-am văzut într-o zi cu Aveline. - Cu Aveline? De unde și până unde? Poate s-au întâlnit accidental. Unde erau? - Accidental pe dracul! Erau în tandreți vizibile. Se aflau într-un bistro la o masă și-o ținea cu mâna de după gât. Dacă era o întâlnire firească nu se țineau de după gât. - Dă-l dracului de prost. Așa-i când bagi în seamă toți handicapații! Să vezi ce șuturi în cur am
CAP. VII -BRIGITTÉ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347279_a_348608]
-
se scula de dimineață pentru a ajunge la cursuri. Cum stătea cu chirie pe lângă Universitate, își încropea micul dejun din ce găsea prin frigider, în general produse aduse de la firma familiei, prânzul și cina, le servea de regulă la vreun bistro sau fast food. Avea un cont financiar pe card suficient pentru a-și permite acest lucru. Acum, mama Gloria pregătea micul dejun, apoi plecau cu toții la locurile fiecăruia de muncă, părinții spre sediul firmei, ea la redacția ziarului. Începuse să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376615_a_377944]
-
dar madonele lui despletite, atît de atașant pictate, cu încadrarea lor în brîuri de spermatozoizi în atac, încît... Film în film. Unul de miezul nopții cu bulină verde. Și cum le mai împușcă americanii pe astea! La o masă de bistro, vedeta filmului în pregătire, macho irezistibil (și pentru frumoasele de acum, de la bar, sorbindu-l), el și regizorul. Ins moral, complicat, moale, cu problemă în familie, prin îndrăgostirea subită de o jună metisă. De altfel, masculul-vedetă îi și sugerează soluția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ziarele ce vorbeau despre greve, despre atentate, despre lupte pe baricade semăna și el cu o bombă mare în mijlocul somnolenței pașnice din Saranza. Și apoi, la câteva străzi de exploziile acelea, tot în prezentul care nu trecea, am dat peste bistroul liniștit a cărui firmă Charlotte, în amintirea ei, ne-o citea zâmbind: La Ratafia din Neuilly.1 „Ratafia aceea, preciza ea, patronul o servea în niște cochilii de argint...” Oamenii din Atlantida noastră puteau deci să simtă un atașament sentimental
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bine, nu știu. Spune-i pur și simplu că te doare capul, propuse Richard, râzând și el de ce spusese. ― Bine, las-o baltă, zise Ben. Mă descurc eu. Diana a transformat scurta întâlnire de afaceri într-o cină la un bistro franțuzesc din Chelsea: era un restaurant întunecat, cu o atmosferă relaxantă, perfect pentru întâlniri romantice la lumina lumânărilor. ― E locul meu preferat, i-a spus ea lui Ben, care a încercat să ignore faptul căfață de cum arăta ea de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu te-ai săturat? Omul ăsta chiar nu se poate opri? ― De tine nu mă satur niciodată, spune el, uitându-se adânc în ochii mei până ce scap cu un sărut și mă duc să mă schimb. Mergem la Le Petit Bistro, un restaurant aglomerat și zgomotos, iar eu îmi petrec toată seara uimită de amestecul de lume ciudată care ne înconjoară. În fața noastră se află o masă la care stau șase dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de acum în sînge. Împrejur sînt mai mult străini, se vorbește mult engleză, ceva italiană. Doi magrebieni stau de vorbă la bar cu patronul. Berea e mică și îngrozitor de scumpă, încît aproape că-ți taie cheful să mai cauți atmosfera bistroului parizian. Știam deja de ultima dată cînd am mai trecut prin Paris, dar încă nu pot să mă obișnuiesc. Pe vremea mea... Sînt în Montparnasse, cunosc locurile, dar îmi este greu să realizez că nu mai sînt la București. Îmi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei care se opreau de atâta timp îi spuseseră „La teroristu’“. Îl știau toți motocicliștii, vilegiaturiștii în limuzine și doar cei care se aflau în excursie, în vacanță și care nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toate femeile. Omar mânca singur în bucătăria lăsată cu tot ce trebuie: furculiță și lingură, pe șervet de damasc, câteva margarete într-o vază de sticlă. Se simțea ca la restaurant și, în curând, schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
grâul va fi verde cât vezi cu ochii și benzinăria lor cu bistrou va fi galbenă, cu copertinele în vânt, chiar lângă șosea. Apoi grâul se va coace în spic, iar garajul cu spălătorie și rampă, cu benzinăria în care bistroul se va vedea precum piatra unui inel va fi ca o navă de croazieră care-și duce clienții spre paradis. — La ce visezi astăzi cu ochii deschiși? Era Veterinara, apăruse sub nuc pe neașteptate, ca în prima seară, și la fel de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vrea. Îi spuse că nu divorțase și că plănuia să trimită bani, oricât de puțini, pentru fiul lui. Că se încredea în noua lui țară și că avusese noroc de prieteni buni. Că visa la o benzinărie cu garaj și bistro, alături de blajinul Godun. Că îi plăcea câmpul și că locuia în mansardă. Că el era mazdeean, dar nu pe de-a- ntregul, fiindcă părinții lui, tată-său și bunicu-său, se convertiseră la „religia mare“. Povesti despre cum plecaseră din ținutul lor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
te încurci încercând să îi dai de capăt! — E noapte, zic să facem asta în plină zi, ripostase gazda. Se dusese vestea de labirint. Labirintul de iederă sau „grădina arabului“ devenise un loc mai știut decât fuseseră vreodată benzinăria cu bistroul ei elegant ori spălătoria, garajul și câmpul întreg, cu Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci de ori. Văzut dinspre casă, îți părea un golf înverzit, un joc de cotloane
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mă lași? zise cel de-al doilea, care nu vorbise. Cum să fie, domnule, paradisul? Ne-mbiai la o halbă rece, dar nici după șapte n-o să mi se pară că înfundătura de-aicea e paradisul... Tocmai ce intrau în bistroul benzinăriei și răcoarea din interiorul presărat cu mese din sticlă le adusese pofta de viață. — Uite colea un loc de trăit! spuse primul topometrist. — Cum să cauți raiul în câmp? se miră și al doilea. Doar dacă ai postit în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și chemă chelnerul. Treptat, spaima lui dureroasă se schimbă într-o amorțire. Nimeni nu mai vorbea de șosea. O uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alură atletică și un bronz de invidiat și care avea o antipatie atât de profundă pentru cuvântul tipărit, Încât nici nu-și dădea osteneala să citească versurile cântecelor pe care formația lui le interpreta vinerea noaptea. Adevăratul motiv pentru care bistroul fusese numit după Kundera, circula contraargumentul, era că acest punct În spațiu nu constituia nimic altceva decât o plăsmuire a propriei sale imaginații deraiate. Cafeneaua era un loc fictiv ce avea drept clienți obișnuiți oameni fictivi. Cu câtva timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acolo decît după-amiaza. Doar nu era să le spun părinților că o studentă era gata să-mi arate sînii, cu condiția să bea șampanie cu mine! A doua zi, i-am dat bancnotele Virginiei, care a Închis cu cheia ușa bistroului. Mi-a cerut niște mărunțiș pentru tonomat: „Nu trebuie să se audă nimic. Țipi cumva cînd ejaculezi?“. Întrebarea m-a lăsat mască. Trebuia oare să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
jumulească bine. În loc să mă țină În brațele ei, Virginia Îmi spusese: „Ei bine, pe curînd! Doamna are să-ți deschidă ușa“. Regresasem la stadiul delocuționar al limbajului, vorbind de mine la persoana a treia, cînd cumătra codoașă se ivise din fundul bistroului ca o fantomă din teatrul japonez, ca o vrăjitoare din Macbeth, ca bătrîna călugăriță care Îmi dăduse primele mele lecții de gimnastică. Codoașă sau călugăriță, era vorba tot de niște femei care mă supravegheau. CÎnd ne-a parvenit la Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
foarte repede și avea părul tuns scurt. În afară de acest detaliu, erau identici. Un adevărat mimetism. RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor! ripostă Gildas. Numai că În noaptea asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la bistro, femeile la nani, decretă Loïc plin de afectare. - Ei, băieți, protestă Christian făcînd o strîmbătură comică, am voie totuși să fac un duș, sau tradiția cere să rămîn slinos pînă la ceremonie? - Tradiția nu spune nimic În privința asta, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Îmbărbătare pe care i le adresa sora lui: Marie avea Încă timp să vină, iar dacă nu avea să se Întîmple așa, trebuia s-o Înțeleagă, după fratele ei asasinat, Nicolas dispărut... Christian tresări auzind că se deschide ușa bistroului. Anne Îi citi pe chip decepția și obida văzînd vreo zece jandarmi care intrau cu zgomot În bar. Cei cîțiva localnici aflați de față se Întoarseră, concentrîndu-se asupra paharelor cu vin alb. Afacerea lua tot mai multă amploare, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
catargul la vînt de cincizeci de noduri și valuri de șapte metri. Toți văzuseră În asta un semn rău. Zorii se ridicau cînd traulerele se Întoarseră În port, unele după altele. Marinarii abătuți și istoviți debarcară și se Îndreptară spre bistroul unde Anne Îi aștepta cu cîte ceva care să le umple stomacul, În lipsa moralului căzut În bernă. Majoritatea insularilor erau pe punctul să se Împrăștie cînd vedeta jandarmeriei se Îndreptă țintă spre unul din traulerele aflate Încă pe mare, Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faptul că mă simțeam angoasat, nesigur, inferior. Fiți amabil, trebuie să plec... Dezastru. acest tip de frază îi irita și mai mult pe barmani, era ca și cum i-aș fi acuzat că mă rețin cu forța sau cu diverse tertipuri în bistroul lor. De altfel, îi auzeam uneori răspunzîndu-mi în gînd : „Ia mai du-te învîrtindu-te ! Ce, e treaba mea că trebuie să pleci ?”. toate aceste experiențe începuseră să mă traumatizeze în primele luni ale vieții mele de student, dar mai tîrziu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Vegas • Broșurile ESales, Morningstar • Pagina de start MyExcite, Excite.com • Site-ul Winespectator.com • Camerele de la Hotelul Shutters, Santa Monica, California • Braseria (restaurant), clădirea Seagram, New York City • Institutul de Artă Contemporană, Boston, Massachusetts • Jake’s Famous Crawfish și Mother’s Bistro, restaurante, Portland, Oregon • Costumele și decorurile, „The Lion King” • Noi dotări sportive (în afară de actualul stadion de fotbal), Universitatea Standford, Palo Alto, California • Corespondența prioritară, FedEx • Asia de Cuba (restaurant), New York • Complexul de baseball Camden Yards, Baltimore • Magazinele Sephora, Champs-Elysees, Paris
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
cafeneaua din colțul străzii” despre diferențele bărbați/femei, acestea din urmă ar fi mai romantice, în timp ce bărbații ar fi mai senzuali... „One day, my prince will come...” cânta Blanche Neige... Cercetătorii americani au încercat să verifice dacă Raymond (patronul unui bistro de la gara din Vesoul) avea dreptate. Pentru a face acest lucru, ei au selecționat 17 tineri, bărbați și femei, care tocmai se îndrăgostiseră pătimaș. Psihologii le-au cerut să privească alternativ fotografia persoanei de care erau îndrăgostiți și fotografia unei
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]